Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Imigrare sau emigrare, șoc cultural - Destine românesti in Canada (ancheta Observatorul )

Socul cultural de care fiecare imigrant a auzit atat de des în primii ani este, părerea mea, un mit și la urma urmei un neadevăr. Mai revin la asta.

Adevărata întrebare este: ați imigrat sau emigrat. În cazul meu, eu am emigrat. Nu mi-am ales Canada, ci îmi era practic unica opțiune. Nu am plecat benevol, ci am fost forțat sa plec. Mai revin și la asta, dar ca sa va explic situația trebuie sa ma-ntorc puțin în trecut.

Vă rog să mă iertati daca scrisul meu are neajunsuri. Eu nu am făcut nici o zi de scoala în limba romana. Sunt autodidact, cu ajutorul părinților mei, binenteles.

În 1675, Împărăteasa Maria Terezia, emite un decret prin care romanii din Banat si Crisana erau fortati sa-si paraseasca plaiurile natale si au fost aruncati în mlaștinile care pe timpul acela era Banatul de vest. Așa a luat naștere satul meu natal. Jumătate criseni, jumătate frătuti. Părinții mei erau printre primii care au spart bariera, una dintre primele casnicii “mixte”. Tata, crisan, mama fratuta.

Până mai exista imperiul habsburgic, strămoșii noștri întrețineau legături cu neamurile din Sacalaz. Serdinul a fost, se pare șters de pe fata pamantului. Dar, mai apoi, în 1918 situația se schimba drastic. O nouă frontieră. Și o nouă putere, nici asta mai prietenoasă. Mai deschis, mai pe ascunse, satele romanesti dispar, devin sârbești. Numele noastre încep sa se termine cu “ici”, bisericile și mănăstirile intra în posesia statului sau a bisericii sarbesti. Școlile se desfiinteaza. Fiecare război este o scuză pentru epurare etnică. În 1918 pleacă ungurii, în 1945 dispar nemții.

In anii 1990 era timpul sa dispara celelalte minoritati.

Așa am emigrat. Unii au trecut frontiera ilegal, alții legal. Mobilizarea pe criterii etnice și politice da rezultatele dorite de sistemul lui Milosevici. Mulți dintre tinerii români, maghiari, slovaci, sa nu mai vorbim de croați, aleg sa nu participe la războiul civil, ci mai degrabă să emigreze.

Ajuns în Canada, am intrat în “socul cultural”. Ce înseamnă acest termen? Pentru mulți, înseamnă sa inveti o limba nouă. Personal nu aveam problema asta. Pentru alții înseamnă schimbarea poziției social-economice. Da, în cazul meu am început după doua saptamani sa lucrez ca operator CNC la Linamar. Din mijlocul piramidei sociale, am ajuns la fund. Dar știam ca este temporar. Din profesor am devenit muncitor. Temporar. Pentru mulți este schimbarea sistemului social. Din socialism la capitalism. Pentru mine era o întoarcere la normalitate. Tot ceea ce-mi povestea bunicul meu cum era pe timpul Austro-Ungariei, mi se părea ca am găsit aici. Deci, am scapat de aberațiile comuniștilor, de horia coloniștilor sarbi aduși la noi în sat după fiecare război. Faptul ca în Canada te duci la ferma, sau la marginea șoselei, cumperi ouă sau legume și nu vezi nici un vanzator ci pur și simplu lași banii sa iti iei marfa singur mi se părea normal. Faptul ca lumea nu scuipa pe strada, mi se părea normal. Faptul ca nu te claxoneaza daca intarzii sa pleci cand se aprinde verde mi se părea normal....

Socul a fost ca am rămas fără “pile”. Reteaua socială care ne-a permis sa supravietuim comunismul, războaiele, etc. am lăsat-o acasa. Rudele, prietenii totul a dispărut in cele 9-10 ore de zbor. Nu ca am început de la lingura de lemn a fost problema. Problema a fost ca mi-a luat 20 de ani să-mi fac “pile”.
“Acasa” chiar dacă nu aveam bani, aveam relații. Dacă nu se gaseaua medicamente în farmacie, dădeam un telefon la o prietena farmacista și se rezolva. Dacă nu aveam făină, sunam un prieten fermier, și se rezolva. Daca nu aveam benzina, stiam cine face contrabanda....

Aici, am fost și fără bani și fără rețea.

Acum, după 25 de ani, mă uit si nu-mi vine sa cred ca totuși am supraviețuit. Și chiar am prosperat. Acum, nu pot sa trec prin oraș și să nu mă intalnesc cu persoane cunoscute. Coriști, fotbalisti, foști elevi, foști colegi, români....Azi, dacă fiica mea are nevoie de ceva, știu pe cine sa sun. Sa nu credeti ca pila este o invenție balcanică. Tot așa merge și aici. Doar ca noi, emigrantii. trebuie sa ajungem acolo.

Și la urma ma-ntorc la început. Probabil ca fiecare dintre noi a fost întrebat cel puțin o data. Și, cum te-ai adaptat la Canada? Personal, m-am adaptat dar am și schimbat Canada în mai multe feluri. Am fortat-o sa mă accepte și poate chiar sa ma respecte. Am înființat o orchestra multiculturala care canta muzica românească. Am fost antrenorul echipei de fotbal care avea pe tricouri “WFC”, Waterloo Football Club. Nu soccer, sa intelegeti...Am introdus imnul României de 1 decembrie la scoala unde am lucrat. Am schimbat Canada mea, în multe feluri... sper spre bine.
Fără sa renunt a fi pui de Dac.

....................................
pt Observatorul
Ion Damian
dascăl, Waterloo





Ion Damian    6/14/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian