Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Mihalache Tudorică – poetul contemporan de stirpe gândiristă

Căutării dintotdeauna a înţelesului Lumii, dar mai ales a devenirii ei şi a misterului mereu apropiat şi niciodată atins al Fiinţei Supreme care guvernează această Lume, încercărilor de decriptare a marilor întrebări despre om şi sensul vieţii lui pe pământ le-au fost închinate mii şi mii de răspunsuri. În eseuri filosofice, în romane, în poezie.
Despre o legătură „intimă” între religie şi artă scrisese la noi Nichifor Crainic în cartea primită cu mult interes datorită conţinutului ei şi abordării temei religioase de pe poziţii filosofice, Nostalgia paradisului. „Biserica umple în lume un gol spiritual; arta, un gol estetic”, mai spunea „providenţialul om” Nichifor Crainic.

Mai mult, pe linia tradiției folclorice, N. Crainic își structurase poezia (și de aici putem face referire apoi la creația lui Blaga sau V. Voiculescu) pe două teme majore, cuprinse în două versuri din poemul său Iisus prin grâu:
„Şi-nomenea dumnezeirea/ Şi îndumnezeia pe om.”
Una este așadar „înomenirea” lui Dumnezeu, celaltă – „îndumnezeirea” omului. „Înomenirea” lui Dumnezeu, umanizarea ortodoxiei este o tendinţă care îşi are rădăcinile în literatura scriitorilor gândirişti (Crainic, Voiculescu, Blaga, Pillat) hrănite de seva ortodoxismul nostru folcloric.

Poezia argheziană continuă tradiția, dar pe alt plan. Poetul – om scrie Psalmi, dar în scrierile sale se semețește, încearcă, cu „arcul” (versul, poezia) „să-l răstoarne” (să-i fie cel puțin egal Creatorului („Cercasem eu, cu arcul meu, Să te răstorn pe tine, Dumnezeu/ Tâlhar de ceruri, îmi făcui solia/ Să-ţi jefuiesc cu vulturii Tăria.”)

De la semeția bazată pe conștiința valorii creației lirice, de la cea a conștiinței Poetului de a se simți Creatorul unui alt univers, așa cum o percepem în poezia argheziană, nu credeam că se mai poate merge mai departe.

Și iată că un alt poet, slujitor al Bisericii, cunoscător al Psalmilor biblici, dar și al poeziei religioase (nu mistice!) – de la poezia „Gândirii” și până la Arghezi – îndrăznește să continuie și să egaleze, dacă nu chiar să-i depășească – în manieră modernă – pe înaintași.
E vorba de preotul-scriitor (sau de Poetul-preot, slujitor pe altarul credinței în Dumnezeu, dar și pe cel al credinței în Cuvânt) Mihalache Tudorică, ale cărui volume de poezii sunt în majoritate volume de psalmi (Melancolia îngerului, Moartea îngerului, Poeme blestemate, Ultimul orb, Întoarcerea numelui, Ochiul din ape, Ultimii Psalmi).

Cunoscându-i și analizându-i cu competența cunoscută, bazată pe o cultură amplă, criticul Ovidiu Ghidirmic (într-o Prefață) scotea în evidență în versurile poetului deopotrivă motivele principale (cel al îngerului, mai cu deosebire), precum și limbajul „aspru, dur, bolovănos”, asigurând că „tradiția argheziană este bine asimilată”.
Noi am merge mai departe și am aprecia o depășire a acestei tradiții, o „îndrăzneală” chiar mai mare în „lupta” poetului între „credință” și „tăgadă”, în înomenirea lui Dummnezeu: „Am fost la Dumnezeu acasă / și i-am bătut cu pumnul în masă”.

În „dialogul omului cu omul” și al „omului cu Dumnezeu din Cerul de Sus, prima noastră casă” (așa cum dramatic și frumos o spune poetul în conversația sa cu publicistul Ion Jianu din interviul de mai jos, comentându-și antologia publicată recent) „lupta” se împletește cu durere. Căci, mai spune poetul, tot în stilu-i aspru (și extrem de sugestiv): „Mi-a fost atât de greu când am scris poezia, de parcă o scriam pe mine cu cuiul”).
„Poezia mea este și o rană”, mai spune autorul. Este rana sufletului îndurerat de pierderea ființei dragi, dar și a sufletului pe drumul – niciodată închis – al întrebărilor.
„Noroc de rană și de lumină/ Așa am scris prima carte”, afirmase un alt preot-poet, Theodor Damian.
O „rană” din care s-a zămislit Poezia, așa am putea defini creația preotului Mihalache Tudorică.
Și am mai putea-o asemui – în poezia contemporană – cu cea a unui alt mare făuritor de limbă pe drumul căutării misterului divin și al omului în raport cu Divinitatea, tot preot și tot poet, Dumitru Ichim.

La împlinirea celor 70 de ani îi urăm La mulți ani!

.......................................

Mihaela Albu






Mihaela Albu    5/29/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian