Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
De vorbă cu omul de teatru George Banu

”Sa te asumi ca fiind contemporanul unei epoci si, totodata, depozitarul unor dorinte impartasite singur”
"
Liliana Popa: Și înainte de 1989 și azi, ca reporter la RADIODIFUZIUNEA ROMÂNĂ, mă întrebam care este condiția actorului, scriitorului, artistului, muzicianului în Români.
Am văzut majoritatea spectacolelor de-a lungul timpului, spectacolele de teatru, de operă, de balet, concertele de pe scena Ateneului din 1978 și până azi.
De aceea este și nu numai pentru mine, o bucurie când reveniți la București....cînd vorbiți despre starea generală a teatrului românesc și a celui francez, dar și despre condiția artistului într-o lume culturală în continuă mișcare, în care ideile circulă cu rapiditate de la un capăt al continentului european la celălalt.

George Banu : Situația omului de teatru depinde de contextul general, dar si de biografia personala.
Ele se asociaza, caci nimeni nu scapa nici impactului pe care il exercita istoria asupra lui, nici determinarilor datorate propriului parcurs uman, intelectual, artistic.
Chiar daca lumea e aceeasi pentru toti, fiecare o resimte nu doar colectiv, ci si individual sau generational. Este ceea ce obsev azi si sunt convins ca acesta-i cel mai lucid context de creatie : sa te asumi ca fiind contemporanul unei epoci si, totodata, depozitarul unor dorinte impartasite singur sau cu colegi de o virsta comuna.
Liliana Popa: Domnule Banu, să începem cu o radiografie de ansamblu. Care sunt diferențele dintre teatrul românesc și cel din Franța, cum vedeți - simțiți teatrul american ?

George Banu : Diferențele nu sunt substanțiale, ca altă dată, căci societățile româna și franceză se aseamănă.
Fără îndoială, structurile diferă, deoarece, în țară, relația între teatrele de stat și cele independente nu s-a extins ca în Franța. Dar, nici aici, nici acolo nu există structuri pure, sterile, totul depinde de oameni într-un context precis, artisti confruntati cu diferite condiții de lucru si de exploatare a spectacolelor. Să nu credem doar în puterea obiectivă a socialului, să avem încredere și să solicităm intervenția originală a individualului ! (nu văd legatura cu teatrul american pe care de altfel îl ignor !)

Liliana Popa: Teatrul românesc deja freamătă, adună alte genuri, demult s-a spart cortina aceea de sticlă și avem acum spectacole ...ca afară ! Unele apreciate, mai ales de către tineri, dar am văzut și spectatori dezamăgiți plecînd de la un Lear pus în scenă la București, spunînd că a fost un De - lear.....
E vorba de percepția unora, de inteigența artistică a făecăruia, e din nou...difernța dintre generații ?

George Banu : Din fericire, apar forme și personalități inedite. Ei se impun sau decepționează, în funcție de operele propuse dar și de adeziunea biografică a unui spectator. El poate fi în acord cu o anumita viziune actuala a teatrului sau prizonier al alteia mai vechi, filozofic și intelectual diferită. E ceea ce resimt când văd la Paris spectacole bazate doar pe deriziune și pe « cancerul ironiei », cum spunea Nichita Stanescu.
Publicul tânăr râde, eu ma întristez și acest dezacord mi se pare indispensabil să-l admit, caăci putem face elogiul unui teatru « generalist » indiferent de timp și vârste. Când eram tânăr, apăram spectacolele lui Manea sau Serban, pe care critici pe care-i consideram vasali ai regimului le detestau și atacau.
Azi mă întreb dacă era vorba doar de o servitude politică și nu și de un impact sincer al timpului asupra relației lor cu scena. Ambele, fără îndoială !
Să nu iubești totul, să alegi și să aperi pornind de la relația cu tine și arta, acesta-i sfatul ce mi-l dau și pe care încerc să-l respect.







Liliana Popa    5/24/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian