Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
George Anca ( 12 aprilie 1944 - 26 februarie 2020 )

S-a stins fulgerător, din viață, pe o stradă din București, George Anca scriitor polivalent (poet, prozator, dramaturg și traducător), specialist recunoscut în indianistică, un spirit ales, de o eleganță desăvârșită în relațiile confraterne, un cărturar proteic unic în felul său. Cu zece zile înainte de clipa fatidică trecuse la cele veșnice iubita lui soție, Rodica. Iată cât de neașteptat se manifestă forțele implacabile ale destinului! Modelul spiritual al lui George Anca a fost Mircea Eliade.
„Scrisă în patru limbi (română, engleză, hindi, sanscrită), opera literară (și general-culturală) a lui George Anca se remarcă printr-o neobișnuită diversitate tematică și stilistică în care se experimentează formule („viziuni”) și limbaje menite să surprindă cu orice preț”( Dicționarul General al Literaturii Române, literele A,B, Editura Univers Enciclopedic, București, 2004, p.159).
Lumea culturală românească este de astăzi mai săracă. Îi vom păstra o vie amintire celui care a înnobilat spiritul românesc printr-o operă literară de prim rang.


GEORGE ANCA (n. 12 aprilie 1944, Vâlcea) Poet, eseist, specializat în indianistică. Operă vastă, de combinații pline de virtuozitate între originismul universal și modernismul arhaizant. Studii și titluri academice: Doctor în filologie (Univ. București, 1975). Director general al Bibliotecii Pedagogice Naționale „I.C. Petrescu”; Visiting Lecturer University of Delhi (1977-1984; 2002-2003); scriitor - membru al Uniunii Scriitorilor din România; traducător. Președinte al Asociației Culturale Româno-Indiene și al Academiei Internaționale „Mihai Eminescu”; vicepreședinte al Societății de Etnologie din România; membru al Romanian Group for Pugwash.
Cărți publicate (selecții): Invocații (1968), Eres (1970), Poemele părinților (1976),„Ardhnariswara” (1982), Parinior (1982), Mantre (1982), Pancinci (1982), Upasonhind (1982), Indoeminescology (1994), The Buddha (1994), Orientopoetica (2000),Gitagovinda de Jayadeva (trad. 1983), Meghaduta de Kalidasa (trad. 1984); Eminescu’s Luceafărul in Sanskrit (1983); Sanskritikon (2002); Dharma hindusă (trad., 2002); Tangoul tigrului (2005); ciclul Apokalipsa indiană; Gramatica sanscrită în versiunea lui Eminescu (2004); Cenușa lui Eliade (2007); reviste de indianistică: Bibliotheca Indica, Trivium. Activitate literarã: Studii, eseuri, prezentări la nenumărate conferințe din țară și din străinătate (India, SUA, Franța, Anglia, Italia, Portugalia,Rusia, Germania, China, Corea, Malta, Trinidad Tobago, Tailanda, Israel, Argentina). George Anca este menționat în dicționare de referință (Who’s Who in Romania,Who’s Who in the World, World of Learning, The Encyclopaedia of Distinguished Leadership etc.) și în bibliografii locale și internaționale precum și pe pagini web.

​Rodica Anca (n. București, 7 ianuarie 1938) a absolvit Liceul „Iulia Hasdeu”, Școala tehnică financiară, apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1965-1971), secția de arte decorative, având ca profesori pe Zoe Băicoianu, Mac Constantinescu, Ion Popescu-Negreni și fiind colegă cu Cristina Drăniceanu, Rodica Mazilescu, Ioana Tomescu, Dan Băncilă, Valentin Dumitrașcu. A fost, o vreme, contabilă la secția financiară a sectorului „1 Mai”. A fost creator/designer în industria sticlei și ceramicii, până în 1990, la fabrici din Sighișoara, Baia Mare, Curtea de Argeș, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Târnăveni, București (Curtea Sticlarilor). Unele lucrări, printre care „Cenușăreasa”, i-au fost premiate. Între 1977-1984 și 2003-2004 s-a aflat în India, la Delhi, călătorind la Indore, Dharamsala, Almora, Kurukshetra, Agra, Chandigarh etc. Alături de fiică și soț, a fost parte a comunității universitare din Delhi, unde a încheiat prietenii cu Margaret Chatterjee, Esha Beteille, Urmila Rani Trikha, Lila Shivaramaya, Nilima Das. A fost coexaminator la examene de limba română (Delhi University, Modern European Languages Department, devenit ulterior German and Romance Studies Dept.). Mulți studenți i se adresau cu „mam㔠și au venit în România în semn de respect. A făcut lecturi aprofundate din filosofia și religiile indiene, înscriindu-se la doctorat cu o teză despre estetica budhistă. A ilustrat cărți școlare și dicționare pentru Bhutan la Oxford University Press. A publicat la editura Bibliotheca din Târgoviște: Peregrinările Prințului cel Trist/The Melancholy Prince, 2003 (basm scris în 1970), Dedelhi Jurnal, 2005, Jurna Lamar, 2011.
Filosofia personală:
„Când esti copil îți iubești părinții, „PE TATA ȘI-NTÂI PE MAMA”,apoi, pe măsură ce crești, iubești jucăriile, animăluțele, fluturii, florile, frații. Când începi școala îți iubești învățătoarea, colegii, profesorii. În adolescență iubești băieți sau fete, iubești excursiile, poezia, romanele de dragoste, visurile. Peste câțiva ani îl iubești pe el sau pe ea, chiar dacă îi mai schimbi de câteva ori. Apoi îți iubești soțul. Sau soția. Apoi îți iubești copilul. Pe primul, pe al doilea, pe toți, din toată lumea. Pe măsură ce trec anii, iubești oamenii. Pe toți. Când ești bătrân, il iubești pe Dumezeu.
Ceea ce e minunat, este că acesta iubiri nu se înlocuiesc una pe alta, ci se adună, se acumulează până îți umplu de tot inima cu iubire.” (JurnaLamar )






Observator    2/27/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian