Sonete
SONETUL CONVIETUIRII FERICITE
Împărțim un vis și-o împărăție, O inimă cu două luminișuri, Un munte cu abisuri și suișuri Și-un fermecat izvor cu apă vie.
Ne cățărăm pe-aceleași povârnișuri, Cât mai departe de viața pustie, Dragostea ne e marea bogăție, Cântăm pe-o vioară cu două arcușuri.
Adesea ne-ntâlnim în același gând, Vrăjiți, rătăcim printr-o melodie, Ne troienim în iluzii surâzând
Și ne-nzdrăvenim într-un suspin plăpând. Murim și –nviem într-o feerie, Amurgul amâne-se sine die!
SONETUL CREATORULUI
Cuprins ți-e sufletul de nemurire, Arderile de-o clipă-s veșnicie, Tot ce atingi se face poezie, Iar ce gândești începe să transpire,
Că n-are mâna timp, toate să scrie, Nici să acordeze atâtea lire, Pe ață, mărgăritare să înșire, Finalul să fie o melodie.
Ai inimă, fagure de albine, Adesea, vulcan aprins în strașnic piept,, Centrală cu o mie de turbine,
Gândirea ta, galaxia, susține. Tu, adept al unui înțelept precept, Nu mergi pe drumul bătătorit și drept.
SONETUL VINULUI
O tainică magie se arată; Licoare se face raza de soare Și bucuria chiuie-n pahare, Că toamna-i aurie și bogată.
Belșug de băuturi aromitoare, Nu mai vezi nicio față supărată, Beatitudinea-i cu toți surată, Mare cu vin roșu e-ntreaga zare.
Râvnitul rod trimis din auroră Limbi dezleagă, prieteniile leagă Și noaptea devine multicoloră,
Ființă cu ființă se adoră. Nu poate, totuși, nime să-nțeleagă Cum de ura,-n lume, rămâne-ntreagă.
SONETUL IUBIRII
Vara din tine și iarna din mine, O briză și un vifor siberian, Din povestea Isoldei și-a lui Tristan, Se-nvârtejesc precum două turbine,
S-armonizează ca sunetu-n timpan, Sfielnic, jinduiesc să se îmbine, Afecțiunii, să i se închine, Zilele să nu se mai scurgă în van.
Invidia dospește răul în gând, În fulger se preface, străluminând, Prin bezna-ntinsă, avidă capcană,
Fără-ncetare înfulecând flămând, Dar n-are spor, cât ar fi de tirană, Dacă iubirea e fără prihană.
SONETUL VISĂTORULUI
Cu pașii prin gropi și capul în stele, Aleargă dup-o fantomă ciudată, Pe care n-a văzut-o niciodată; Nu știe de-i printre bune sau rele.
E regele într-o țară visată, Trăiește simultan în lumi paralele, Nu-i pasă de-i prins în horă de iele, De duhurile altor zori se-mbată.
Afundându-se-n ale gândului zări, Vorbind o limbă puțin cunoscută, Are căi de acces spre ilimitări,
Poate să-și croiască-n cremene cărări. Planeta-i într-o jalnică derută, Pulpana desăvârșirii, el sărută.
|
Mihai Merticaru 8/23/2019 |
Contact: |
|