Rondelul florii de cires
În floarea de cires e-atta pace, Că s-a oprit si vântul în grădină. Dacă ciresii-n oameni s-ar preface, Ar fi mai multă lume fără vină.
Petala albă tremură-n lumină E clipa sfntă, iar văzduhul tace. În floarea de cires e-atta pace, Că s-a oprit si vântul în grădină.
Simtirea mea-n iubire se desface Iar lumea mi se pare mai divină Cnd Dumnezu cu fata se întoarce Durerile din suflet îmi alină Si-n floarea de cires e-atta pace.
Rondelul somnului din lucruri
E-atta somn în lucruri!
Mă doare să le strig. Sub stele si văzduhuri , E frig, e-atta frig!
Cum as putea s-ating, De ele, să te bucuri ?
E-atâta somn în lucruri!
Mă doare să le strig.
În frigul de sub stele Poetul stă de strajă. Doar soapta lui de vrajă Trezeste toate cele. E-atâta somn în lucruri !
Rondelul Berbecului Magnetizând o lume cu-al tău gând, Descătusat de marile nimicuri În aventură clipa măsurând Trezesti viata mortilor din dricuri.
Atras de-un scorpion ascuns în tricuri Cu arta desfaci florile pe rând, Magnetizând o lume cu-al tău gând Descătusat de marile marile nimicuri.
Din echinoxul primăverii blând, Un ghiocel ti-a răsărit pe frunte
Cu coarnele întoarse aburcând Te lupti cu povârnisul unui munte, Magnetizând o lume cu-al tău gând.
Rondelul Taurului
Se cern idei din gândul necesar Transfigurat de forta lui Mercur Unde-i iubire, nu e nici hotar Lumina nu se prinde în contur.
Intuitiv la ceasul cel mai dur Când marinarul caută un far, Se cern idei din gândul necesar, Transfigurat de forta lui Mercur.
Vin primăveri din timpul secular, Flori îngropând în noile furtuni. Din zodia lui, cad jertfe pe altar, Întru salvarea muritoarei lumi, Chernând idei din gândul necesar.
Rondelul Gemenilor
Trec gemenii comunicând cu luna În pas instinctual, neagitat, plăcut Mercur le guvernează-ntotdeauna Destinul fără sabie si scut.
Înaintând pe-un tărm necunoscut, Oricât i-ar zori vremea, li-i totuna. Trec gemenii comunicând cu luna În pas instinctual, neagitat, plăcut.
Din Venus, un cuvânt le tine struna Si cad lumini din mii de constelatii, Când primăvara le-a întins cununa, Către capcana marilor tentatii, Trec gemenii comunicând cu luna.
Rondelul Racului
Din claritatea cerului înalt Zenitul viziunii s-a ivit. Albastru pur ca sarea de cobalt În cea mai lungă zi a răsărit.
Sentimental, solstitiul în asalt În roua diminetii oglindit Din claritatea cerului înalt, Zenitul viziunii s-a ivit.
Încrengături de unde pe asfalt Cuget schitat al soarelui de vară, Visând mereu acelasi mare salt, Dai înapoi - pentru a câta oară? -, Din claritatea cerului înalt.
Rondelul Leului
Pe culmea verii, leul e stăpân Leoaica s-a întins cu fata-n sus Si arde fericirea de nespus Sub ocrotirea zeului Saturn.
As vrea ca timpul meu să-l mai amn Desferecând acest mister de sus Pe culmea verii, leul e stăpân, Leoaica s-a întins cu fata-n sus.
La carnavalul timpului rămân cu ochii atintiti către destine Si am uitat că sunt de-acum bătrân Cu fiecare clipă care vine, Pe culmea verii, leul e stăpân.
Wakefield, SUA
|
George Bajenaru 6/10/2019 |
Contact: |
|