Printemps des poetes, de Ziua mondială a Poeziei -Poeme
Dacă treci cu galaxia
Dacă treci cu galaxia prin dreptul ferestrei mele
Să îmi faci un semn sau două ca de bună revedere
Dacă treci cu galaxia încărcată cu gutui
Să-mi arunci şi mie una albăstrită cu pistrui
Dacă treci cu galaxia pe la geamul meu deschis
Fă să plouă peste mine cu alune din cais
Dacă treci cu galaxia şi-ai de gând să te opreşti
Să-mi aduci una sau două din acele nuci cereşti.
Si en galaxie
Si en galaxie tu passes par devant ma vitre à moi
Fais-moi, je t’en prie, un signe, si tu veux que je te voie!
Si tu passes avec le ciel tout plein de coins parfumés
En laisse-moi un bleuâtre piqueté de taches dorées!
Si tu passes en galaxie devant ma fenêtre ouverte
Fais que tombe sur moi la pluie d’abricots et de noisettes!
Si tu passes en galaxie et si tu veux t’arrêter
Apporte-moi des noix célestes de ton jardin étoilé!
Trei zile
Flori, înfloriţi şi împodobiţi toamna cu zel
Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el
Soare, să nu te cerţi cu luna în vreun fel
Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el
Ploi, nu m-ademeniţi în dansul vostru rebel
Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el
Nici voi poduri nu mă-ngropaţi sub grinzi de oţel
Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el.
Trois jours
Fleurs, fleurissez et ornez l’automne doux
Car dans trois jours nous aurons rendez-vous
Soleil, attends la lune et pardonne lui tout
Car dans trois jours nous aurons rendez-vous
Ne m’entraînez pas, pluies, dans vos vertiges fous
Car dans trois jours nous aurons rendez-vous
Vous, ponts d’acier et de bois, restez debout
Car dans trois jours nous aurons rendez-vous.
Să fie!
Să fie arşiţă ca el să-mi sufle versuri pe pleoape
Ori ger năprasnic să vin lângă el mai aproape
Să fie cerul împurpurat de lumini, dimineaţa
Ori înnorat să-mi vadă întâi sufletul apoi faţa
Să fie viscol răvăşind casele, apele în puhoi
Ori linişte ascultând ce-şi vorbesc inimile din noi
Să se întâmple totul după sufletul lui şi al meu
Ori să fie după blânda cruzime a lui Dumnezeu!...
Ainsi soit-il!
Qu’il fasse chaud et qu’il souffle des vers sur mes paupières
Ou un froid de loup pour que tout contre lui je me serre
Que le ciel soit empourpré de lumières à la pointe du jour
Ou nuageux pour qu’il voie d’abord mon âme si pleine d’amour
Qu’il fasse gros temps éparpillant les maisons, des torrents
Ou du silence pour entendre les mots de nos cœurs innocents
Que tout advienne selon nos deux cœurs heureux
Ou que tout soit fait selon la douce cruauté du Bon Dieu!...
Drumul îmi bate la uşă
Drumul îmi bate la uşă venind de departe
Aş putea să-i deschid ţinând în mână o carte
Drumul îmi bate la uşă repede, sacadat
Aş putea să-i deschid dacă de mine ar fi însetat
Drumul îmi bate la uşă călărind pe un nor
Aş putea să-i deschid de n-aş fi şi eu călător
Drumul bate la uşă nerăbdător din pinteni
Aş putea să-i deschid dar ştiu că nu este nimeni.
Le chemin frappe à ma porte
Le chemin frappe à ma porte arrivant du lointain
Je pourrais lui ouvrir un livre à la main
Le chemin frappe à ma porte et il est tout pressé
Je pourrais lui ouvrir s’il était de moi assoiffé
Le chemin frappe à ma porte, en chevauchant un nuage
Je pourrais lui ouvrir si je n’étais que voyage…
Le chemin frappe à ma porte – cheval que l’on éperonne
Je pourrais lui ouvrir mais je sais qu’il n’y a personne.
Alege-l pe prinţul
O pasăre cântă, o alta se zbate:
Alege-l pe prinţul cel mai de departe
Cât iarba din jur se aprinde de şoapte
Şi roua e lacrima şoaptei în noapte
Cât cerul se sparge-n bucăţi de agate
Şi-ţi cad la picioare cu mii de păcate
Alege-l pe prinţul cel mai de departe
C-o mie de vieţi şi o singură moarte…
Choisis le prince
Un oiseau chante, un autre se débat:
Choisis le prince le plus loin de chez toi
Tant que l’herbe tout autour rougit
Et que la rosée c’est la larme de la nuit
Tant que le ciel se brise en éclats
De noires étoiles qui tombent sur tes pas
Choisis le prince le plus loin de ton cœur
Avec mille vies et pourtant une seule mort...
Ţări
Parcă-am fi în două ţări depărtate
Şi niciun drum nu le poate străbate
O ţară-i de soare, cealaltă-i de ger
Tu n-ai cum să afli de va fi să pier
Parcă am fi în două ţări fermecate
Să stea doar în galaxii separate
La tine-i devreme, la mine-i târziu
Doar corbul îmi spune dacă mai eşti viu!
Pays
On dirait que nous vivions dans des pays lointains
De l’un à l’autre il n’y a pas de chemin
L’un est de soleil, l’autre est froid,
Si je disparaissais, tu ne l’apprendrais pas
On dirait que nous vivions dans deux pays enchantés
Pris dans des galaxies séparées
Chez toi c’est trop tôt, chez moi c’est trop tard
Seul le corbeau me dit que tu sois encore vivant!
Eu n-am un nuc...
Eu n-am un nuc în care să mă sui
Şi să mă duc pe trunchiul lui hai-hui
Şi să mă cuibăresc uşor năucă
În miezul alb şi dulce-amar de nucă
În creierul ei pur să-mi odihnesc
Creierul meu confuz şi omenesc
Eu n-am un nuc dar pot pe-o filă vie
Să îmi plantez un nuc cu o tichie
Sau o livadă ca să n-am probleme
Când intru-n iarna rece mai devreme
Eu n-am un nuc sub care să apun
Şi nici măcar o sosie de prun
Eu n-am un nuc sub care să visez
Că beau absint şi mă dezintegrez...
Je n’ai pas de noyer...
Je n’ai pas de noyer pour y grimper
Et, dans sa couronne vaste m’y cacher
Et de m’y nicher comme une chimère
Dans son blanc noyau doux-amer
Le noyau de la noix est un cerveau
Où je trouve pour le mien un bon repos
Je n’ai pas de noyer mais je pourrais
Sur une feuille blanche en planter un bonnet
Ou un verger pour m’y calmer le soir
Lorsque l’hiver trop tôt de moi s’en empare
Je n’ai pas de noyer pour dormir à son pied
Ni le moindre sosie de prunier
Je n’ai pas de noyer sous lequel rêver
Boire de l’absinthe pour mieux m’en enivrer...
Traducere în limba franceză de Ion Roşioru
|
Victoria Milescu 3/21/2019 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.