Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Schimbare

Vremea se întorcea pe toate părțile de parccă era la plajă.Nu mai știam ce să cred,era o chestie bună sau rea?
Singurul avantaj care îmi rămăsese îl constituia casa sau mai degrabbă căsoaia care îi fusese dată nevestei mele de către tatăl ei,mare general într-o armată câtă frunză și iarbă.
La început îmi plăcuse să stau acolo și fiica dumnealui îmi permitea să îmi desfășor posibilitățile în toate direcțiile.
Umblam crăcănat și îmi era greu să ajung chiar și la tutungeria din colț,să îmi fi cumpărat un pachet de JPS.
La întoarcere ea îmi cerea pe întuneric să urc alături de ea în patul extrem de strâmt, doar bun pentru niște însurăței ca noi . O ascultam cu sfințenie că doar ce era să mai zic?
Dar lucrurile au început să scadă încet-încet din intensitate iar eu să constat că deveneam tot mai ușor.Aș fi putut să îmi iau chiar și zborul .
Uneori aș mai fi avut și eu nevoie de puțintică armonie conjugală dar cea care la început îmi fusese iubită,mai apoi soție iar în cele din urmă nevastă pretexta că era indispusă și îmi spunea că ne trecuse vremea pentru prostioare.
Da,da,starea aia care se dovedea impenetrabilă de fiecare dată.
Și mai la o bere,mai la un șpriț,îmi fu dat și mie să aflu cam ce puteau să mai facă cei rămași singuri.
Dumneaei sigur ccă mai era lângă mine dar începuse să bată crivățul . În clipele în care îmi cerea să aduc apă de la fântână sau pâine proaspătă din satul vecin.
Tatăl socru degusta totul tăind bucatele cu sabia de la șold,armă pe care o împingea tot mai aproape de mine.
Dar Dumnezeule mare,îmi țineam gura chiar și fără să mi se fi cerut așa ceva .
Nevasta stătea rigidă și aștepta să o servesc de la un capăt la altul al mesei de parcă s-ar fi pus pe mai multe scaune .
Strecurase între noi cea mai mare distanță posibilă,ea într-un capăt al mobilierului iar eu în celălalt,cel orientat către bucătărie.
Locul unde trebuia să spăl mai târziu vasele suflate cu aur.
Ca în seara asta,moment în care primul care dădea stingerea era domnul general pentru ca la plecare să își ia fata la braț și să o ducă spre camera ei personală .
De o bună bucată de vreme dormeam în camere separate,la o distanță care se mărea zi de zi .
Mă lăsaseră singur așa că am putut să îmi permit un pahar mare de rom,băutura mea favorită.
Cea care avea să îmi ușureze orice corvoadă.
În seara cu pricina nu mai aveam chef de aranjat vesela așa că m-am retras mult mai repede în camera mea ca să constat că rămăsesem singur și acolo .
M-am pus pe covorul gros într-o poziție tipic indiană și am început să meditez la cărarea pe care eram nevoit să umblu.
Drumul nu era grozav de interesant.
M-am întins către dreapta și am tras o dușcă de-a dreptul din sticlă.
Mi se încălzeau și creierii și stomacul. Gândul că o idee năstrușnică mi se înfiripa înainte mă făcea să văd lucrurile în roz.
Nu puteam să declar că eram fericit în vila lor de două parale.
Construită cu ajutorul cătanelor care căutau în felul acesta să scape de instrucția de front.
Poziția îmi făcea bine și mă ajuta să gândesc tot mai clar în legătură cu cele care aveau să urmeze .
Vila se transformase după chipul și asemănarea lor. Puseseră chiar și gratii la ferestre dar nu verticale ci orizontale.
Din întâmplare?
Hotărât lucru,cum nu mai aveam parte de liniște,trebuia să plec de acolo.
M-am ridicat pe întuneric de jos și m-am repezit în bucătărie să îmi fac câteva pachețele cu mâncare. Mi-am umflat cu ele toate buzunarele. Chiar și pe cele din imaginație .
Ieșitul din casă n-a fost o problemă prea mare chiar dacă încuiaseră fiecare ușă de două ori.
Am evadat prin gemulețul din pivniță,lăsat deschis pentru aerisire.
Și cum eu eram relativ subțire,am reușit să trec de el fără prea mari eforturi.
Câinii m-au lăsat să umblu pe drumul meu fără să mă latre fiindcă eram cunoștințe vechi. Nu s-au întors nici măcar pe partea cealaltă.
Am trecut de gard și după două sute de metri am ajuns la liziera pădurii.
De numele celor doi nici măcar nu mai îmi aduceam aminte.
Urma să fiu ușor de sghimbat pe un altul mai fercheș.
Dar nu îmi păsa de o așa parascovenie fiindcă mai aveam de trăit o mulțime.
Și cu firul respectiv înaintea ochilor îmi fu dat să văd o fată așezată pe un buștean care părea proaspăt tăiat. Îmi făcu semn să iau loc în apropiere de ea însă eu mi-am lipit piciorul de pulppele ei. Zâmbea fără întrerupere și îmi spuse că nu trebuia să ne spunem reciproc numele de vreme ce ea îl știa pe al meu.
-Și cum a fost cu fata generalului?
Cred că aveam de-a face cu o ghicitoare chiar dacă nu avea prea multe haine pe ea.
I-am pus mâna pe după umeri la care dumneaei îmi comunică faptul că o pornisem cu dreptul.
Măi fraților,dar la oaste se pornește cu stângul. Însă damicela îmi rase cu un surâs indescriptibil mica mea nedumerire.
Se ridică în picioare și mi se așeză în poală fără să mă fi întrebat măcar.
Am uitat puțin mai încolo de orice pornire de a ști ceva despre ea. Ajunsesem să îmi pierd respirația de parcă aș fi alergat în jurul casei,nu alta .
-Sunt pe cale să divorțez. Ce zici de asta?
Ce era să mai spun,pară mălăiață în gura lu nătăfleață.
Povestea ar fi putut să continue dar autobuzele treceau pe lângă noi fără să mai oprească în stație .
De vreme ce ne ajungea un singur loc pentru două persoane.





Al Francisc / Toronto    1/21/2019


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian