Jurnal artistic si de calatorie
La inceput de an, un gand bun, culoare, speranta si respect...Prin culoare inteleg arta, sub toate formele ei. Ea este cea care confera un curcubeu de sentimente si trairi sufletului nostru.
Speranta este cea care ne sustine, si ne motiveaza, chiar si in clipele cele mai grele. Iar cel din urma, respectul, ar trebui, de fapt, sa devina cel dintai. Pentru supravietuirea noastra ca rasa umana, haideti sa iubim si sa tratam cu respect tot ceea ce ne inconjoara. Fiecare forma de viata si planeta in intregul ei. Si, mai ales, sa ne respectam unii pe altii, si diversitatea nuantelor cu care impodobim acest locsor din Univers.
Am avut bucuria de a face doua calatorii chiar spre sfarsitul anului de gratie 2018, in China pentru o luna, iar apoi in Cuba, de Craciun. Numitorul comun, pe langa sistemul politic, pe care il cunoastem mult prea bine, si nu doresc sa il mai amintesc aici, a fost dorinta de a ajuta si amabilitatea, pe care le-am intalnit, din plin, in ambele tari. Printre chinezi, sunt extrem de putini cei care cunosc limba engleza, dar cu un zambet si universalul limbaj prin semne, m-am descurcat foarte bine. Am ramas chiar uimita de bunavointa si spontaneitatea cu care sar in ajutor. Dincolo de barierele nevolnice, impuse de politicieni si retorica lor, se afla bunatatea umana. Puterea unui suras se dovedeste, mereu, a fi incomensurabila. Zambesti- ti se zambeste-, impui bariere-se vor ridica imediat altele, intr-un lant fara sfarsit-.
In 1983, Isaac Asimov, intrebat fiind de Toronto Star, care sunt predictiile domniei-sale pentru anul 2019 (ce departe parea atunci...), a spus ca robotii vor ajunge sa fie folositi si in caminele noastre. In China, ca si in alte parti ale lumii, predictia s-a adeverit. Robotii ii invata pe copii, sunt proiectati sa ofere companie si sa aduca cumparaturile. Cat priveste serviciul de livrare la domiciliu, celebrul autor de literatura SF nu a mai pomenit, insa, nimic despre acei "delivery men" , ce impanzesc astazi Shanghai-ul. Foarte rapizi, "pe scooters", in miscare continua. Cel mai greu mi s-a parut sa ma obisnuiesc cu ei, pe trotuare, printre pietoni, si in mare viteza.
M-am linistit, destul de repede, dupa ce am vazut cu cata dexteritate isi conduc mini-motocicletele. Pot trece aproape tangential, fara ca macar sa te atinga, iar pranzul, cina si cumparaturile iti sosesc, acasa, exact la ora stabilita. Soselele, podurile si caile ferate sunt lucrari de arta, iar timpul, in care sunt terminate, tine de Guinness World Records. Noaptea, Shanghai-ul devine un spectacol feeric. De-a lungul raului Huangpu, pe promenada vestica, se afla The Bund, partea europeana a metropolei. Cladita de englezi, americani, francezi si nemti, in secolelle XIX si XX, cuprinde tot ceea ce a fost considerat frumos in acea vreme, de la Clasicism, cu variatii din Renastere si Baroc, pana la Art Deco. Partea estica apartine zgarie-norilor futuristi. Orasul s-a extins, de-a lungul unui mileniu de istorie, de la un mic sat pescaresc pana la portul modern de astazi. Comertul cu opium a adus o dezvoltare vertiginoasa, dar au urmat si cateva perioade extrem de furtunoase. Razboiul declarat de englezi in secolul XIX, chinezii opunandu-se contrabandei cu opium facuta de britanici, iar, apoi, in secolul XX, a fost folosit ca experiment in cadrul revolutiei culturale a lui Mao. La inceputul anilor '90, Shanghai-ul a devenit o metropola. Printre emblemele orasului, Shanghai Tower, un zgarie-nori cu 128 de etaje si 632 metri inaltime, sau Oriental Pearl Tower, turnul de televiziune de 468 m. O retea de transport ce cuprinde vase de croaziera, ferry-ul, 15 linii de metrou, sosele si poduri fara repros. Un oras cu 25 milioane de locuitori, in majoritate tineri, veniti din toate partile Chinei, si adaptati perfect cerintelor de piata. Pentru ei preturile sunt acceptabile, pentru cei in varsta sunt mari. Paradoxal, foarte aproape de stralucirea moderna, au ramas blocurile cenusii, confort 2, si casele extrem de saracacioase. Ele spun povestea unui popor sarac, ce a sarit peste doua generatii, pentru a ajunge unde se afla astazi. Controlul este nedisimulat si la vedere. Camere video, facial recognition, la orice intrare la metrou, gentile se scaneaza exact ca la aeroport. In bagajul cu care mergi la tren, nu poti avea forfecuta sau cutit. De la Shanghai la Beijing, am calatorit cu Fuxing, in prezent, cel mai rapid tren din lume. Are o viteza de 350 km./ora. Beijing-ul este orasul guvernamental, mai gri si mai impozant, dar, tot acolo, poti intalni, la tot pasul, istoria. Forbidden City, construit pentru un imparat din dinastia Ming, a carui lucrari au inceput in anul 1406, si au fost completate in 1420. Aici, a fost "centre of the world" pentru chinezi, locuinta imperiala dedicata, in exclusivitate, acelor "sons of heaven", si interzisa muritorului de rand. Foarte aproape se afla "celebra" Tiananmen Square cu masiva cladire a Congresului Poporului(People's Congress), marturie a tot ceea ce inseamna teroare si opresiune politica. Temple of Heaven, construit in anul 1420 si Summer Palace, pe malul lacului Kunming, intregesc superba mostenire istorica a orasului. Bineinteles, mai celebru decat toate celelalte,The Great Wall of China. O lucrare monumentala, cu o lungime de 21.000 km, a carei constructie s-a intins pe parcursul a catorva sute de ani. Inceput in secolul 7 I.Hr., partea cea mai mare a acestuia, respectiv 8.850 km., a fost desavarsita in perioada aceleiasi dinastii Ming, intre anii 1368 si 1644. A devenit un "Corso" chinezesc, pe care se plimba, zilnic, mii si mii de turisti.
Indexul de calitate a aerului, despre care se vorbeste atat de mult, este o adevarata sinusoida. Cat am vizitat Beijing-ul, a atins si valoarea de 221, limita normala fiind stabilita la 50. In aceeasi zi, la Toronto, era cotat la 10. Paradoxuri, bogatie, dar si saracie extrema, un popor harnic, pragmatic, dar si prietenos si amabil, cu cei ce ii trateaza cu respect.
In Cuba, jazz-ul, dansul si vegetatia luxurianta iti incanta sufletul. Sunt saraci, dar zambitori si plini de bunavointa. Un afis, pus strategic din loc in loc, ne atentiona sa nu calcam pe iarba, si sa pastram mediul inconjurator in toata splendoarea lui naturala. Mai multa grija pentru habitat decat in unele cancelarii ale lumii, unde chiar si climatul, aflat intr-o vadita si rapida degradare, a devenit subiect de reality show.
Si cum arta si respectul merg mana in mana, continui jurnalul meu cu evenimentele artistice ale acestei luni:
• 16-19 ianuarie, Toronto Symphony Orchestra prezinta Mozart with Zukerman(violonist si dirijor), Roy Thompson Hall.
• 16-20 ianuarie, Tafelmusik, The Harlequin Salon, Trinity -St. Paul's Centre, 427 Bloor St.W.
• In aceeasi perioada, Festivalul de muzica 21C, Royal Conservatory of Music, 273 Bloor St. W. si Next Stage Theatre Festival, Factory Theatre, 125 Bathurst St., fringetoronto.com
• Soulpepper, ROSE, muzica-Mike Ross, Young Centre for the Performing Arts, pana in 16 februarie.
• Hart House Theatre, Hair, muzica-Galt MacDermot, 7 Hart House Circle, pana in 2 februarie.
• 26 ianuarie-22 februarie, Canadian Opera Company, Elektra de Richard Strauss, in rolul titular-soprana Christine Goerke, dirijeaza Johannes Debus, Four Seasons for the Performing Arts.
• 31 ianuarie, ora 8 pm, TSO, Sir Andrew Davis Conducts Wagner, Roy Thompson Hall. din nou in in 2 februarie.
• 3 februarie, Mooredale Concerts, Heath Quartet, Mozart, Britten si Beethoven, Walter Hall, Edward Johnson Building, 80 Queen's Park.
• 5 februarie, COC, Cosi fan tutte, Mozart, in regia lui Atom Egoyan, Four Seasons Centre for the Performing Arts, pana in 21 februarie.
• 6--9 februarie, TSO, Brahms and Dvorak, Roy Thompson Hall.
Va doresc un timp si timpuri cat mai culturale! Camelia Lazar
|
Camelia Lazar / Toronto 1/11/2019 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.