Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Palade George Emil ( (n. 19 noiembrie 1912, Iaşi, România, d. 7 octombrie 2008, Del mar, SUA)

PALADE, GEORGE EMIL (n. 19 noiembrie 1912, Iaşi, România, d. 7 octombrie 2008, Del mar, SUA), biolog şi medic de origine română, stabilit în SUA.

Membru de onoare din străinătate al Academiei Române (31 martie 1975).
Absolvent al Liceului „Al. Hasdeu” din Buzău (1930). Între 1930 şi 1936 a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti, unde, în 1940, şi-a susţinut teza de doctorat Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparată. În 1943 a devenit, prin concurs, conferenţiar la Catedra de Anatomie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, după ce a parcurs etapele de preparator, asistent şi şef de lucrări. În 1946 a plecat în S.U.A. ca „visiting professor” la Institutul „Rockefeller” pentru cercetări medicale din New York; în 1952 a obţinut cetăţenia americană. În 1961 a devenit şef al Departamentului de Biologie Celulară al Institutului „Rockefeller” din New York, iar din 1972 profesor de biologie celulară la Yale University din New Haven (Connecticut), unde conduce Departamentul de Biologie Celulară. În 1952 a creat „fixatorul Palade” (tetraoxid de osmiu 1% în tampon de veronal sodic) pentru microscopia electronică. Între 1952 şi 1953 a descris structura ultrafină a mitocondriei şi topografia unor enzime ale catenei de oxidoreducere celulară, pentru ca, în 1953, să descopere ribozomii, organite implicate în sinteza proteinelor, numite în literatura de specialitate „granule Palade”. O altă formaţiune subcelulară, care a atras atenţia sa şi a colaboratorilor săi, a fost reticulul endoplasmic, relaţiile sale cu aparatul lui Golgi şi cu ribozomii. Împreună cu K. Porter, a definit, în 1954, reticulul endoplasmatic ca un sistem de canale, vezicule, cisterne prezente în orice celulă vegetală sau animală. A reuşit să explice originea acestui reticul. S-a preocupat şi de câteva structuri particulare, cum ar fi: conformaţia stigmei flagelatelor, modificările intervenite în ultrastructura anumitor celule care funcţionează în organism şi îndeplinesc funcţii precis conturate, celulele secretorii ale pancreasului. O atenţie aparte a acordat structurii moleculare şi supramoleculare a membranelor intracelulare, în special formaţiunilor membranare care alcătuiesc tilacoidele granale şi intergranale ale cloroplastelor. Pe plan medical, investigaţiile sale s-au îndreptat asupra structurii şi funcţiunilor de transport ale pereţilor sangvini.

Este autorul a numeroase lucrări, studii, comunicări, rapoarte, memorii, publicate în reviste de prestigiu din întreaga lume: A Study of Fixation for Electron Microscopy (1952); The Fine Structure of Mithochondria (1952); A Small Particulate Comportment of Cytoplasm (1953); Microsomes and Ribonucleoprotein Particles (1958); Structure and Function at the Cellular Level (1966); Structural Modulations of Plasmalemmal Vesicles (1968, în colab.); Intracellular Aspects of the Process of Protein Synthesis (1975); Hepatic Golgi Fractions Resolved into Membrane and content Subfractions (1982, în colab.); Biogenesis of the Polymeric IgA Receptor in Rat Hepatocytes (1985, în colab.); Protein Traffic between distinct Plasma Membrane Domains: Isolation and Characterization of Vesicular Carriers Involved in Transcytosis (1991, în colab.); Isolation and Partial Characterization of the Luminal Plasmalemma of Microvascular Endothelium from rat Lungs (1992, în colab.); Membrane and Secretory Proteins are Transported from the Golgi Complex to the Sinusoidal Plasmalemma of Hepatocytes by Distinct Vesicular Carriers (1994, în colab.); Protein Kinesis: the Dynamics of Protein Trafficking and Stability (1995); Plasmalemma Vesicles Function as Transcytotic Carriers for Small Proteins in the Continous Endothelium (1997, în colab.); Neovasculature Induced by Vascular Endothelial Growth Factor is Fenestrated (1997, în colab.) ş.a. A revenit în mai multe rânduri în România (începând din 1965), sprijinind direct cercetarea în domeniul biologiei celulare. Unanim recunoscut drept unul dintre creatorii biologiei celulare moderne, în 1999, la Universitatea din Diego, s-a desfăşurat un simpozion ştiinţific în onoarea sa, la care au participat oameni de ştiinţă din întreaga lume; cu această ocazie s-a decis ca Universitatea din California să constituie „The George E. Palade Fellowship Fund”. Membru al Academiei de Arte şi Ştiinţe din New York, al Academiei Americane de Ştiinţe; a fost distins cu Premiul „Passano” (1964), cu Premiul „Albert Lasker” (1966) şi cu Premiul „Louisa Gross Horwitz” (1970); laureat, împreună cu prof. Albert Claude de la Universitatea Liberă din Bruxelles şi cu prof. Christian de Duve de la Universitatea „Rockefeller” din New York, al Premiului „Nobel” pentru medicină (1974), pentru „descoperirile lor privind organizarea structurală şi funcţională a celulei”, cei trei laureaţi revoluţionând, prin lucrările lor, domeniul biologiei celulare, „mai ales al componenţilor citoplasmei a căror cunoaştere s-a schimbat complet sub impulsul pe care ei l-au dat în ultimii treizeci de ani”.

Bibl.: Who’s Who in America, 1966–1967, 2000; Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii. Dicţionar, Bucureşti, 1982; Who’s Who in the World, 1993–1994; Radu Iftimovici, George Emil Palade, primul român laureat al Premiului Nobel, Bucureşti, 1993; Nemuritorii. Academicieni români (coord. Ioan Ivanici, Paraschiv Marcu), Bucureşti, 1995; International Who’s Who, 1997–1998; Dan Fornade, Românii din America. 500 personalităţi din S.U.A. şi Canada, Montreal, 2000; Nicolae Ursea, Enciclopedie medicală românească sec. XX, Bucureşti, 2001.

N.B.

DICŢIONARUL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI

Noi, autorii acestui dicţionar suntem convinşi de valoarea fără margini, uneori insuficient recunoscută sau răsplătită, a celor peste 16 milioane de români pe care vremurile i-au făcut să se stabilească în afara graniţelor ţării, de-a lungul timpului.
Am gândit acest dicţionar cu două volume ca pe o lucrare reprezentativă a spiritualităţii româneşti din afara graniţelor ţării.
Includerea în dicţionar nu costă nimic şi poate fi realizată chiar de cei în cauză (dacă mai sunt în viaţă) sau de rudele lor (dacă respectivii au trecut în nefiinţă), după modelul anexat, “modelul Palade”.
Cele două volume ale “Dicţionarului românilor de pretutindeni” sunt:
 Vol. I - Personalităţi academice – cuprinde toţi acei români din străinătate, care au fost şi sunt membri ai Academiei Române, la care se adaugă preoţi şi înalţi prelaţi ca reprezentanţi peste hotare ai spiritualităţii româneşti, precum şi personalităţile româneşti de talie academică (incontestabile) aflate în străinătate;
 Vol. al II-lea - Personalităţi de excepţie – cuprinde toţi acei români din străinătate care s-au impus prin ceva – remarcabil - în domeniul (domeniile) lor de activitate şi au scris lucrări ştiinţiifice, au realizat lucrări literare/artistice, conduc o afacere de succes, sunt membri ai unor instituţii, institute, organisme şi/sau organizaţii internaţionale sau naţionale importante, personalităţi care sunt cunoscute sau prezentate pentru “ceva”-ul respectiv, care au primit premii, diplome, medalii sau alte recunoaşteri internaţionale pentru activitatea şi/sau lucrările lor.

Vă aşteptăm cu disponbilitatea şi entuziasmul Dv de a deveni mai cunoscuţi, acceptând să fiți incluși într-unul din volumele dicţionarului,

autorul ideii acestui DICŢIONAR AL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI,
prof. univ. dr. Emilian M. Dobrescu (tel. 0040 744 633 483; e-mail: dobrescu@acad.ro ).






Emilian M. Dobrescu    11/15/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian