Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Ia românească - Brand de țară

Ia românească - Brand de țară
& capodoperă de-o seamă cu Piramidele de la Gizeh

Învestirea redutabilului istoric Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Craiova – programată marți, 13 noiembrie 2018, în Sala Albastră – este prefațată de două expoziții cu impact major, reunite sub arcul de lumină al genericului „Bănia și Marea Unire„.
Ele sunt găzduite chiar de celebrul amfiteatru (Albastru) din Cetatea Băniei și au evident rol de pridvor spiritual-pronaos al solemnității de încununare a distinsului Profesor-Academician Ioan-Aurel Pop, nu oriunde, ci în metropola celui ce avea să intre în istorie ca Mihai Viteazul-Restitutor Daciae, care a pohtit și a realizat fulgerător prima unire a trei țări române, fiecare cu statut irefragabil de Provincia Magna.
Expozițiile sunt rodul inițiativei unor intelectuali de elită precum Cristian Silviu Mirescu, Gabriel Vlăduț și Cristian Floriganță, manageri în domeniul educației naționale, cercetării științifice de standard european și al unor spații interdisciplinare.
Genericul primei expoziții sună ca un haiku sau ca un poem într-un vers-lamură: IA, ARIPĂ SPRE ABSOLUT, purtând rezonanțe eminesciene, de frescă bucovineană și tablou votiv/ voievodal de monastire gâlgâind de cosmicul albastru de Voroneț, de roșul leonin de Gura Humorului și galbenul - crud sau perlat - de Moldovița, dar și accente de caligrafie zvâcnind de dor, demnă de mandarinul valah țintind zenitul: Brâncuși, unicul din lume care a sculptat cu Lumină, în și întru Duhul Sfânt al daco-românilor..
De fapt, această suavă logodire de cuvinte: IA, ARIPĂ SPRE ABSOLUT, ca un dangăt de clopot de catedrală evmezică, a fost descoperită de autorii expoziției printre manuscrisele de taină ale „celui mai mare sculptor al omenirii – Constantin Brâncuși” (cum îl numea Adrian Păunescu).
I-a șocat și i-a încântat atât de mult încât au renunțat la genericul stabilit inițial: „L eternelle Blouse Roumaine – replici la celebrul tablou al lui Matisse.
Această primă expoziție – dedicată, ca și cea de-a doua, marcării Centenarului Marii Uniri: România 100 – însumează 78 (șaptezeci și opt) de portrete-ii, fascinante și foarte, foarte vii, cu atât mai mult, cu cât au ca suport dinamizator, iradiind lumină, frumusețe lăuntrică și fior metafizic prelucrări digitale după fotografiile personale ale unor artiste sau compoziții, precum cele în care recunoaștem chipuri și busturi ale actrițelor Iulia Colan și Corina Druc, de la Teatrul Național din Craiova, care, în anii 1990-2000, a efectuat turnee artistice pe TOATE continentele Terrei, prezentând 330 de spectacole, dintre care 180 numai cu Phaedra (în rolul protagonistei: Leni Pințea-Homeag).

Expoziția de întâmpinare a Domului Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, la ceas aniversar și solemn, expoziție închinată, în egală măsură, tuturor iubitorilor de hrisoave și cronici bătrâne, vegheate de privirea scrutătoare a muzei Clio, expoziție dăruită oltenilor și românilor care NU se sfiesc să-și recunoască iubirea de glie strămoșească, de patrie și de neam, setea de Istorie (care ne demonstrează, deodată cu Herodot, Iordanes și Shakespeare, că este știința conform căreia nimeni, nicăieri, niciodată NU a învățat din propriile greșeli!) este realizată, subliniem, de Cristian Silviu Mirescu și Gabriel Vlăduț, personalități de vază ale Craiovei, forjate la Focul Sacru al credinței în monoteismul zalmoxienilor și în Dumnezeu, călite apoi sub Soarele torid al Spiritului Olteniei: spirit românesc la modul absolut, conform aceluiași poet nemuritor Adrian Păunescu, măduva romanității noastre, după savantul Nicolae Iorga, istoric de talie mondială, Spiritul Olteniei - epicentrul spiritului românesc, în opinia acad. Dan Simonescu.

…Despre ia românească se pot spune multe povești captivante și mistuitoare.
Ne rezumăm la a vă mărturisi că, dacă baladele heraldice ale bărbaților români sunt Miorița, Meșterul Manole, Zburătorul, ia constituie (în străfundurile convingerilor noastre) doar prima dintre bijuteriile vestimentare, create de Femeia Română, în replică incandescentă la aceste balade identitare, concomitent cu actul de măreție divină de a naște prunci, de a asigura perpetuarea neamului nostru, de opt-nouă ori milenar, dând astfel just temei continuității neîntrerupte și unității naționale, inclusiv prin capodoperele create la războiul de țesut, în lungile nopți de iarnă: de la scoarțele oltenești și covoarele de o frumusețe copleșitoare din TOATE provinciile istorice românești, până la chilimuri, velințe, fote, oprege, zăvelci, bete/ brâie și câte și mai câte capodopere din civilizația borangicului, inului, cânepii și lânii.

Dintr-un periplu prin noianul de comentarii despre Cariera internațională a iei, cămașa tradițională românească (https://www.historia.ro/sectiune/general/articole…), Ia românească (sic!) cucerește întreaga lume prin culoare, eleganță, rafinament (Cotidianu.ro, Magdalena Popa Buluc) ori din site-ul Wikipedia, reținem:
* „Lăzile de zestre ale bătrânelor din satele noastre ascund, pe lângă alte comori, și adevărate vedete ale portului femeiesc, care au făcut carieră spectaculoasă în moda internațională – iile. Cea mai importantă piesă a costumului tradițional feminin din România a fascinat deopotrivă pictori, fotografi, fețe regale și designeri de renume internațional. Toți aceștia s-au inspirat, au promovat și s-au lăsat vrăjiți de ie sau de „cămașa cu altiță” (chenar), așa cum mai este ea cunoscută.”;
* Muzeul ASTRA din Sibiu tezaurizează, în colecțiile sale, vestita fotografie semnată de Carol Popp de Satmari, în anii 1877-1881, în care protagonista, îmbrăcată într-un splendid costum tradițional, ține în mână o furcă și un fus pentru tors lâna;
* „Designeri faimoși ca Yves Saint Laurent, Kenzo sau Jean Paul Gaultier au dedicat colecții întregi cămășii populare românești, după ce Nadia Comăneci a apărut de câteva ori îmbrăcată cu o ie tradițională. Dar, înaintea creatorilor de modă, mari artiști precum Henri Matisse (n.n. care primise în dar, de la pictorul român Theodor Pallady, mai multe ii) sau Constantin Daniel Rosenthal s-au lăsat și ei vrăjiți de frumusețea portului românesc.”;
* Termenul de ie se aplică doar cămășii femeiești (Varvara Buzilă);
* Există trei tipuri de cămăși în portul feminin, în funcție de croială: cămașa „de-a întregul” (cea mai veche), ia, sau cămașa încrețită la gât, și cămașa cu platcă;
* Acest tip de îmbrăcăminte a fost purtat de populația cea mai veche din Europa, aceea aparținând culturii Cucuteni (în zarea anilor 5.500 – 2.750 înainte de Hristos), răspândită pe teritoriul de astăzi al Moldovei, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia.
* Cămașa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză și cu deschizătură în partea de sus. De reținut că arhitecții adevărați respectă cu sfințenie canonul de a-și croi proiectele viitoarelor edificii pornind de la amprenta crucii plasate în configurația de ansamblu a ceea ce putem numi talpa caselor dacice. Cei ce au ochi și minte de văzut (adică aceia care NU sunt orbi la simbolurile ancestrale) au observat, de asemenea, că TOATE ferestrele caselor noastre cu prispă, case tradiționale, ne privesc de dincolo de crucea care conturează miezul despărțitor al celor patru ochiuri de geam. Pentru inițiați, CRUCEA este un însemn solar și, totodată, o cheie zamolxian-zalmoxiană, ca și zvastica, floarea soarelui, roata vieții ;
* Stră-stră-bunicile străbunicelor noastre de pe Columna lui Traian și de pe monumentul de la Adamclisi sunt, absolut toate, îmbrăcate în mândrețe de ii dacice, vibrând de un dor fără țărmuri: Dorul de libertate și, mai presus de orice, Dorul de Zamolxe-Hristos ;
* În document scris, cea mai veche și autentică reprezentare a costumului popular românesc apare în Cronica pictată de la Viena, din anul 1.330, cele 147 de ilustrații ale acesteia fiind o sursă pentru istoria culturală din secolul al XIV-lea ;
* Tehnica decorării s-a transmis de la mamă la fiică. Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate din natură;
* „Ia, caracteristică portului național românesc, făcută din pânză și împodobită cu alese cusături, este matricea noastră culturală, un simbol al identității și al creativității spațiului românesc, care dăinuie din timpuri străvechi” (Magdalena Popa Buluc);
* La 21 ianuarie 2013, La Blouse Roumain (ONG din Constanța) a propus ca ziua de 24 iunie - când sunt sărbătorite Sânzâienele, se deschid cerurile și spiritele strămoșilor daci vin roiuri-roiuri, roind întru nemurirea sufletului, sub forma sferelor de lumină – fulgere de iubire, iertare, armonie divină și muzică serafică, pogorându-se asupra noastră -, ziua de 24 iunie să marcheze, în fiecare an, celebrarea iei românești. Evenimentul s-a bucurat, încă din primul an, de un succes imens. Ia a fost sărbătorită pe șase continente, în peste 50 (cincizeci) de țări din lume.;
* Comunitatea La Blouse Roumaine a organizat, chiar în aceste zile de noiembrie 2018, Sărbătoarea Iei la Constanța. Deși există voci importante care susțin promovarea iei peste hotare, ia este un brand de țară Neoficial. Ea nu a fost inclusă în patrimoniul mondial/ UNESCO, însă de Sânzâiene se sărbătorește ziua iei. ;
* Comunitatea La Blouse Roumaine speră ca, în curând, să existe un institut dedicat iei, care să funcționeze atât ca autoritate care ar putea acorda certificate de autenticitate iilor, cât și ca spațiu de cercetare a iei. ;
* Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București a realizat un album impresionant, în care specialiștii au selectat mii de cămăși populare din peste 800 de sate românești. Acest album face parte dintr-un demers mai amplu: dosarul pe care autoritățile îl pregătesc pentru UNESCO, în speranța că ia va fi inclusă grabnic în patrimoniul mondial. ;
* Adoptarea, la Curtea Regală a României, a modei costumului tradițional românesc i se datorează Reginei Elisabeta. Pictorul american George Healy a expus, în 1910, la Londra, Portretul Reginei Elisabeta în costumul național de Muscel. ;
*„Cea care a promovat ia de la portul populare la „fashion” a fost Regina Maria: „În momentul în care Regina Maria se îmbracă în costum popular, boieroaicele fac la fel. Chiar sunt obligate, pentru că, în invitațiile la Palat, se preciza ca ținuta obligatorie să fie portul popular”, afirmă istoricul Georgeta Filitti, amintind că, până la Primul Război Mondial, „costumul românesc cunoaște o strălucire deosebită: se comandă, se cumpără, se exportă în străinătate, se fac filmări, ajungând în rândul elitelor.” (http://cotidianul.ro) ;
* Primul concurs de frumusețe de pe teritoriul României – la Expoziția jubiliară din 1906, în parcul Filaret din București, a fost câștigat de o tânără din Săliște, îmbrăcată într-un splendid costum popular ;
* După Marea Unire din 1918, ia a fost promovată ca un simbol unitar al românilor, portul popular fiind asemănător în toate zonele țării. În zilele noastre însă, supraviețuiește un melanj de elemente de port tradițional și inserții moderne, iar diferențele de la o regiune la alta sunt destul de mari. (https.//invietraditia.ro) ;
* Punctele de cusătură sunt: punctul înaintea acului, tighelul, tighelul în scăriță, lănțișorul, drugul, punctul la un fir, festonul, crucea (musca), punctul bătrânesc (gras), brăduți, obinzeli, gurița păpușii în obinzeli, pitișoare, păianjenul, șabac „în foarfeci”,, șabac „gurița păpușii”, șabac, bătaia, dintele, mofturi, brânelul, punct de Banat, cârligelul, încrețul, crețul, crețul de Gorj, crețul „creasta puiului”, crețul de Maramureș, crețul „în stâlpi”, crețul „în codri”, pânza încutată, ciupagul, cheița „purecel”, cheița „în piciorușe”, cheița „frunze”. ;
*********
* Tablourile lui Matisse cu ia românească, din anii 1939-1941, l-au inspirat, după patru decenii, pe creatorul de modă Yves Saint Laurent, care le-a dedicat colecția sa haute couture de toamnă-iarnă 1981, prezentată la Paris și intrată în istoria modei. Au urmat creații similare, inspirate tot din ia românească, ale lui Kenzo, Jean Paul Gaultier, Oscar de la Renta, Aghata Ruiz de la Prada, Anna sui ori Philippe Guilet. ;
* Cântăreața Adele apărea, în 2013, în revista americană Vogue, într-o creație Tom Ford, ce re-interpreta iile din zona Sibiului. ;
* Duminică, 24 iunie 2018, cu ocazia Zilei Universale a Iei, pe scena Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, a fost prezentată Simfonia Unirii, spectacol multimedia vibrant, eveniment hipnotic, cu note, emoții, efecte speciale și peste o sută de performeri.;
* La muzeul Național al Țăranului Român (din București), în miez de vară, în preajma Sânzienelor, peste 40 de colecționari din toată țara au etalat ii minunate. Între 22-24 iunie 2018, de la ora 10 dimineața la 6 seara, au putut fi admirate piese de costum țărănesc, țesături de interior (covoare, ștergare, fețe de pernă și fețe de masă), icoane pe lemn și pe sticlă, pristolnice, podoabe, mobilier crestat, pictat – lăzi de zestre, mese, scaune, blidare, lingurare, dulapuri, ceramică, donițe, vase din lemn, putinei, cruci, furci și roți de tors, fuse, vârtelnițe, felinare, ceasuri, candelabre, piulițe și râșnițe de alamă, dar și publicații socio-etnografice din perioada interbelică. ;
* La Muzeul Satului sunt tezaurizate peste 15.000 de ii, multe dintre ele unicat. „Noi nu avem de fapt o colecţie de ii, ci o colecţie de costume tradiţionale, din care, evident, fac parte şi iile, pentru că trebuie să înţelegem că ia, cămaşa femeiască, face parte din ansamblul costumului tradiţional românesc. Avem 15.000 de piese în colecţia noastră – dintre cele peste 60.000 de obiecte cât au toate colecţiile Muzeului Satului; vorbesc de patrimoniu mobil, evident – 15.000 sunt aceste piese cu totul speciale, dintre care foarte multe sunt unicat, pentru că în momentul de faţă, deşi se mai lucrează ii, nu mai sunt făcute cu acelaşi rafinament, cu acelaşi decor cum erau făcute altădată. (…) Avem câteva cămăşi de Muscel, care au fost, se pare, colecţionate de Regina Maria. Una dintre aceste ii i-a aparţinut, aproape cu certitudine, reginei Maria. Evident, este piesa noastră de rezistenţă. O ie cu cât e mai bogată, cu atât e clar că deţinătoarea este o femeie cu statut social ridicat. Mă gândesc acum la cămaşa de Banat, care este adesea cusută cu fir de aur sau la costumul de Muscel, cusut cu fir de aur sau de argint, un costum extrem de fastuos, adoptat de altfel şi de Regina Maria, şi de Regina Elisabeta. Dintre piesele deosebite din colecţie fac parte şi costumele din zona Pădurenilor, care duc cu gândul la perioada renascentistă. Este o zonă în Munţii Apuseni, destul de izolată, în creierul munţilor, unde s-a păstrat un decor arhaic. Modul în care este compus costumul tradiţional este, firește, menţinut tocmai datorită izolării acestei zone”, mărturisea Paula Popoiu, directorul muzeului.
* „Ia face parte din costumul popular românesc din cele mai vechi timpuri, iar rădăcinile sale își au originea în portul tracilor, geților și dacilor. Din basoreliefurile de demult, care îi înfățișează pe daci, poți observa în portul acestora cămăși cu mâneci lungi, cu o croială de tip tunică, albă și lungă, dintr-o singură bucată și pantaloni strâmți și lungi (cioareci, ițari). Portul era completat cu un brâu sau chimir, iar în picioare purtau opinci. Femeile se îmbrăcau cu o cămașă de pânză (ie), poale și piese care acopereau picioarele: catrință, vâlnic, fotă sau opreg. (…) Pe cap, femeile purtau diferite țesături și podoabe: marame, năframe, cepse ori cununi, iar bărbații – căciuli.” (https://www.invietraditia.ro/port-traditional/ii.html) ;
* „Portul românesc prezintă două caracteristici esențiale: UNITATEA și CONTINUITATEA (s.n.). Prin continuitate înțelegem drumul parcurs de portul popular născut pe străvechea vatră a civilizației dace, până în zilele noastre. Prin unitate trebuie să înțelegem acele trăsături, acele aspecte esențiale care se văd în portul românesc din întreaga țară.”. (Aurelia Doagă, în Ii și cămăși românești).

Încheiem prezentarea vectorului de forță al expoziției realizate de Cristian Silviu Mirescu și Gabriel Vlăduț prin a cita judecata de valoare a acad. Mircea Malița, diplomat și matematician, profesor universitar și eseist, director al Bibliotecii Academiei Române în anii 1950-1955, adjunct al ministrului de Externe (1962-1970), ministru al Învățământului (1970-1972), ambasador la ONU și Geneva, apoi în SUA (1981-1985):
„Costumul românesc este un monument în sensul propriu al cuvântului. El NU stă în căsuța sociologică sau etnografică a îmbrăcămintei, ci în linie cu piramidele egiptene, cu catedralele franceze și cu digurile Olandei. El are acest drept pentru că este o probă adusă la maturitatea existenței unei civilizații închegate. El este una din mărturiile vizibile și tangibile ale civilizației satului de pe pământul nostru. Costumul românesc ne scoate din domeniul artei și ne duce în acela al istoriei. Pentru mine el NU se asociază cu hora satului, cu cimiliturile și cu poveștile populare; el rimează cu perfecta și armonioasa așezare a comunității libere, care a știut să străbată toate intemperiile istoriei prin neîntrecutul său sistem de autoghidare și adaptare.”.
Am extras citatul de mai înainte din volumul România - Din tezaurul portului popular tradițional, publicat de Mircea Malița, în 1977, la Editura Sport-Turism din București, în versiune română și, separat, în engleză.
Deși a fost doar 32 de luni ministrul al Educației și Învățământului (februarie 1970 - octombrie 1972), Mircea Malița a izbutit câteva acțiuni de pionierat în învățământul nostru, prin promovarea informaticii și a studiului limbilor străine occidentale, prin introducerea conceptului de management și inițierea altor demersuri reformatoare, cu adevărat vizionare.


Cea de-a doua expoziție înscrisă sub genericul „Bănia și Marea Unirea” este intitulată „Edificii martori tăcuți ai istoriei”. Rod al colaborării dintre Cristian Silviu Mirescu și Cristian Floriganță, ea reunește postere având ca subiect clădiri craiovene înscrise în Lista Națională a Monumentelor Istorice.
Se cuvine să precizez că, în lista menționată, județul Dolj este înregistrat cu 697 obiective, majoritatea fiind în Craiova.
In integrum, toată zona centrului istoric al Cetății Băniei este protejată prin Legea patrimoniului național construit, constituind rezervație de arhitectură – restaurată, în anii din urmă, grație inițiativei și demersurilor ferme ale ex-primarului Lia Olguța Vasilescu, echivalente cu o Renaștere a chipului urbanistic al frumoasei noastre metropole.
Posterele din expoziție pun într-un inspirat dialog, cu valențe artistice indiscutabile, fotografiile originale realizate de Cristian Floriganță celor aproape 80 de clădiri monumentale pe care le-a ales din totalul de peste 400, câte există în Craiova.
Despre fotografia artistică ne place să afirmăm că ea este echivalentă cu arta de a scrie cu lumină.
Imaginile pe care Cristian Floriganță ni le dăruiește acum, cu generozitate, inspirație și pasiune, denotă faptul că el a privit cu înfrigurare aceste clădiri și a meditat, în multe ore din zi și din noapte, în anotimpuri diverse, asupra unghiului cel mai expresiv din care să fotografieze edificiile identitare ale Băniei.
Întrutotul originale, fotografiile sale pot fi considerate veritabile poeme ale luminii, în rezonanță cu vestitul volum liric de debut al lui Lucian Blaga intitulat chiar așa: Poemele luminii, dar și cu acela de aforisme, al aceluiași poet-filosof din Lancrăm – Pietre pentru templul meu.
Pornind de la aceeași dragoste neostoită pentru orașul natal – matrice a formării viitoarei sale personalități, din anii copilăriei, adolescenței și rimei maturități -, Cristian Silviu Mirescu oferă, fiecăreia dintre fotografiile realizate de Cristian Floriganță, câte două replici, la fel de inspirate. Re-creează, altfel spus, fotografia artistică a lui Cristian Floriganță, o dată în tehnica Digital Art, imitând o schiță, o lucrare de grafică în peniță, iar a doua oară: în Tehnica Acuarelă.
Demnă de toată lauda este realitatea că, finalmente, aceste trei imagini intră în dialog și în armonie, consună/ rezonează în vibrații cromatice din registre acustic-vizuale diferite, în altă clasă de octave.
Așadar, cele trei imagini, din fiecare poster, nu dau absolut deloc impresia că sunt redundante, că …se calcă pe picioare. Dimpotrivă, ele respiră într-o firească și proaspătă libertate.
Asupra privitorului ele pot avea impactul unei lovituri frontale de tăria Buzduganului cu trei peceți (trei însemne heraldice de Țară Românească), din cunoscutul film artistic de lung metraj inspirat de Voievodul primei uniri, de la 1600-1601, Mihai Viteazul, al cărui cap se hodinește la Mânăstirea Dealu, iar magnificul său trup își doarme somnul de veci în Mânăstirea Plăviceni, în apropiere de vărsarea râului legendar Olt în marele fluviu al Europei: Dunărea – axă culturală, comercială și militară cu valențe nebănuite.
Alături de Casa Băniei, casele Bibescu, Stoilov, Romanescu, Dianu, Barbu Drugă, Pleșia, Rusănescu, Vernescu, Feraru, Vrăbiescu și de vila Peresutti (celebrul inginer constructor italian stabilit definitiv în Craiova), sunt imortalizate – în prezenta expoziție – edificiile monumentale ale unor instituții publice de prim rang: Prefectura/ Palatul Administrativ, Muzeul Olteniei, Palatul Ramuri, Colegiile naționale Carol I și Elena Cuza, Banca Națională a României, Palatul Jean Mihail, Biserica Sfânta Treime.
În revista a cărei ediție este dedicată temei cu aer solemn și, totodată, sacerdotal: Bănia și Marea Unire, sunt incluse toate cele 78 de postere, însoțite de prezentarea fiecăruia dintre edificiile respective în comentarii pe cât de succinte, pe atât de relevante, scrise de Gabriel Vlăduț.
*
Acesta este cadrul cultural și spiritual în care vă întâmpinăm – cu brațele, inimile și mințile deschide -, stimate Domnule Președinte ale Academiei Române: Ioan-Aurel Pop, aici, la Craiova, vegheată de siluetele luminoase ale atâtor făurari de Țară, creatori de cultură, știință, tehnică și tehnologie de standard mondial.
Și vă rugăm să nu uitați că Bănia a dat României patru președinți ai Academiei Române: Ludovic Mrazec (1932-35), Constantin Rădulescu-Motru (1938-41), Ilie G. Murgulescu (1963-66), Radu P. Voinea (1984-90), iar în Rotonda Colegiului Național Carol I vă întâmpină portretele câtorva zeci dintre cei 50 de iluștri absolvenți ai săi care au ajuns academicieni: Gogu Constantinescu, Simion Stoilow, Nicolae Titulescu, Gheorghe Țițeica…
Vă mulțumim și vă strângem mâna bărbătește, întru renașterea României indivizibile și libere, independente și suverane.





Dan Lupescu    11/13/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian