Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Ferestre de muzeu: Zenovia și Marin Georgescu

Muzeul din Celaru datează din anul 1904, când învățătorul Marin Georgescu începe formarea primei colecții personale. Elev fiind, continuă pe drumul marii sale pasiuni, până la absolvirea studiilor.
Numit învățător în comuna Gostavățu - Olt, între anii 1912-1914, înființează un Muzeu pe lângă școală. Între anii 1914-1919 activând în comuna Marotinul de Sus, înființează și aici un muzeu. Reia firul marii sale pasiuni între 1919-1923, la școala din Marotinul de Jos iar între 1923-1947, în comuna Celaru.

Pensionat fiind, jumătate din exemplare le-a donat școlii iar cealaltă jumătate legate sufletește de preocupările sale de o viață au fost organizate într-un muzeu existând și astăzi în comuna Celaru și pe care-l gospodăresc cu dragoste și în însuflețire inepuizabilă soții Zenovia și Marin Georgescu.

Organizat în propria-i casă, numără mii de exemplare fiind în continuă înflorire și lărgirea fondului de obiecte, în vreme ce obiectele dăruite școlii din Celaru în anul 1947 au fost între timp părăsite și risipite prin neacordarea unui spațiu adecvat. Aceeași tristă soartă a avut-o și cel organizat pe lângă școala din Marotinul de Sus.

Repartizat pe secții, Muzeul din Celaru, în secția etnografie și folclor, expune printre altele: lance de pandur, picior de pat cu ascunzătoare de bani, plug de lemn, fier de călcat primitiv, ploscă de lut, litră, cinzeacă, „ocaua lui Cuza” și alte obiecte și unelte de însemnătate pentru trecutul nostru. Secția de științele naturii, pe lângă o colecție de păsări împăiate, cuprinde: nuca de cocos, porumbul mexican, broasca țestoasă etc. Cărămida romană și dacă lancea, iataganul, cuțitul haiducesc, proiectile din 1877 și 1918, ciocan de piatră din epoca primitivă, măsele de mamut sunt doar câteva din obiectele de valoare ale secției de istorie a Muzeului. Secția de artă națională expune obiecte și costume specifice portului nostru național, secția numismatică: colecții de monede de metal, secția filatelie: mărci, timbre, ilustrate, plicuri românești și străine. Mai există o secție a cultului și, în special, secția de folclor care cuprinde: balade, strigături, cântece populare, ghicitori transpuse pe note, în care contribuția de culegător a învățătorului Marin Georgescu e cu adevărat remarcabilă.

În aceeași direcție, învățătorul Marin Georgescu împreună cu soția sa au condus și au editat revista de cultură generală „ZORILE ROMANAȚULUI”, mai apoi revista Ateneului popular „Înfrățirea”. „ZORILE ROMANAȚULUI”, editată din anul 1927 până în anul 1946, revista care a făcut schimburi publicistice cu peste 50 de reviste românești, fond care există în muzeu alături de o bogată bibliotecă conținând interesante cărți românești.
„Zorile Romanațului” este printre primele reviste – dacă nu singura – redactată într-un sat din fostul județ Romanați și tipărită la Caracal. Între colaboratorii ei aflăm pe Virgil Carianopol, Ion Potopin, M. Lungianu, Lucian Costin etc.

Marin Georgescu (n. 1890) a fost membru al „Arhivei de Folclor” din Sibiu și corespondent al revistei „Izvorașul” din Mehedinți, „Cultura Neamului” din Cernăuți și „Cultura Poporului” de la Cluj. În iulie 1915, urmează cursurile Universității Populare de la Vălenii de Munte conduse de Nicolae Iorga, rămânând adânc impresionat de personalitatea sa fascinantă. La aceste cursuri studiază cu interes deosebit expunerile înflăcăraților erudiți Vasile Pârvan și Simion Mehedinți. Prin decretul ministerial Nr. 48773/1948, din 3 II 1948, este numit „Membru de onoare al învățământului din R.P.R.”. La 12 mai 1972 i se înmânează Meritul Cultural cls. a II-a. A redactat și au apărut broșurile; DOAMNE AJUTĂ, SCHIȚE ȘI REZUMATE, FLORI DE CÂMP, culegere de folclor oltenesc prefațată de cunoscutul profesor Ioan Meițoiu cu un studiu și glosar de Angela Valenta Mălin.

Iată cum pasiunea soților Georgescu din Celaru a reușit să selecteze și să conserve pentru viitorime o interesantă carte din bunurile materiale și spirituale ale trecutului istoric și etnografic al județului nostru.
La 89 de ani, învățătorul Marin Georgescu împreună cu soția continuau încă munca de selectare a obiectelor memorabile pentru trecutul, tradiția și cultura poporului, preocupat fiind de lărgirea continuă a fondului colecțiilor sale. La zestrea muzeului a contribuit și preotul Ion Budulan cu obiecte adunate din zonă. În clasele primare am văzut la muzeul din localitate prima broască țestoasă și ouăle ei ca de porumbel. La 18 ani, domnul Georgescu îmi încredințează monografia comunei Celaru pentru copiere. Transcrierea o am și azi pe maculatorul de atunci. Ce onoare pe mine!

După plecarea la Ceruri a învățătorului Marin Georgescu, muzeul se mută într-o clădire nouă, cu opt camere și etaj, la Grădinița de copii din satul Marotinu de Jos (Ghimpați). Acesta a fost preluat, în administrare și îngrijire, tot de un cadru didactic, profesorul de matematică Ancuța Victor, fostul meu dascăl de la Școala Generală Ghizdăvești.
Complexul muzeal adăpostește în anul 2018 în jur de 4000 de exponate, obiecte de o extraordinară importanță, majoritatea aparținând celărenilor. Multe obiecte din acest muzeu au fost conservate de specialiști de la Muzeul Olteniei (este vorba de icoanele pe lemn și pe sticlă, o Biblie de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza etc.) Acest lăcaș de cultură a avut un sprijin real din partea profesorului Ilie Bartoș, directorul Căminului Cultural Celaru.

Muzeul „Vetre strămoșești” este cel mai important obiectiv turistic al comunei și al zonei, cu unele piese foarte rare. Revenind în satul Soreni, la târg, am fost claxonat insistent de mașina profesorului muzeograf Victor Ancuța care m-a invitat să vizitez muzeul în noua sa casă și să scriu în Cartea de Onoare. Mândria celărenilor atrage vizitatori din toate colțurile țării. Acestui muzeu i-au trecut pragul vizitatori până și din îndepărtata Australia. La trecerea prin zonă, vă invit și pe dumneavoastră să zăboviți câteva ore la acest muzeu sătesc.
Până în anul 1964, muzeul avea 7.000-10.000 de vizitatori anual.

În semn de prețuire și recunoștință, autoritățile locale ar putea studia propunerea mea ca actualul muzeu „Vetre strămoșești” să poarte numele celor doi ctitori: Zenovia și Marin Georgescu.







Florea Florescu    9/25/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian