Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Colțul spiritual - Sărut mâna maica mea

Un părinte învățat și rugător al Bisericii noastre spunea că, niciodată, în spațiul românesc, n-a auzit spunându-se „sărut fruntea, mama mea” sau „sărut obrazul, mama mea”, ci noi, românii, am spus întotdeauna „sărut mâna, maica mea”.

Cele de mai sus mi-au venit în minte ascultând o melodie tulburătoare, ale cărei versuri sunt dedicate scumpelor noastre mame:„Mama mea, icoană sfântă,/Sărut mâna ta muncită./Și fața arsă de soare/Pe care-o curs lăcrămioare.”

Să vă spun și o poveste frumoasă, pe care am descoperit-o recent, o poveste emoționantă, o poveste tulburătoare pe care atunci când am aflat-o, am crezut de cuviință că ar trebui să o auziți și dumneavoastră

”În timpul Primului Război Mondial, un tânăr a fost grav rănit pe front și a venit la un spital. Era bandajat la față, nu vedea nimic, și mama lui, care a auzit că este rănit, a venit, biata țărancă, să-i aducă merinde, de acasă.
Ajunsă la poarta spitalului, s-a interesat dacă este acolo fiul ei și apoi s-a dus la doctor să-l întrebe cum este și să-i spună că ar vrea să-l vadă. I-a spus medicul:
-Este destul de grav lovit de obuze, la cap, este bandajat și la ochi și nu te va vedea. De aceea te îndemn să nu te duci la el, să nu-i creezi o stare de emoție mai puternică și care nu i-ar face bine!
Și i-a răspuns biata țărancă:
-Domnule doctor, am venit atâția kilometri pe jos, lăsați-mă să-mi văd fiul și vă promit că n-am să-l întreb nimic. Numai să-l văd!
După insistențe, a lăsat-o. S-a dus la patul fiului său rănit și și-a pus mâna ei bătătorită și crăpată de muncă, pe capul lui, și el fără s-o vadă, a spus: ”Asta-i mâna maicii mele!”.

Sărutați mâinile mamelor voastre până mai sunt în viață și când n-or mai fi, sărutați-le, din când în când, crucea de la mormânt!






Părintele Nicolae Gheorghe Șincan    9/1/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian