Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Jurnal de călător- Prin Bucuresti

Două evenimente deosebite m-au adus la sfârsitul lunii martie a.c. la Bucuresti: pe deoparte aniversarea zilei de nastere a surori mele octogenare si lansarea unuia din cătile scrise si editate în România în urmă cu câteva săptămâni.
Este deosebit de interesant pentru un călător să ajungă din când în când în locuri pe unde a mai umblat. În felul acesta are posibilitatea să compare, să aprecieze sau din contra să remarce unele aspecte mai putin plăcute sau poate nedorite.
În afara bucuriei de a fi din nou în orasul în care m-am născut, unde am copilărit si unde părintii si dascălii din clasele primare, din liceu si apoi din universitatepe mi-au deschis ochii mintii si m-au învătat cum să privesc si să înteleg diversele aspecte ale vietii care m-au înconjurat si pe care le-am trăit, zeci de ani, înainte de a pleca în Statele Unite, am avut sentimentul că nu sunt un turist străin ci acelas om, care parcă nu a lipsit nici o zi din viata si atmosfera acestui oras de care am fost legat sufleteste si pe care l-am iubit întotdeauna.

Un asemenea simtămînt l-am încercat si în urmă cu cinci ani cînd am mai fost aici si l-am avut si acuma când am ajuns din nou.
Din momentul în care am iesit din avion bucuria revenirii în Capitala tării si curiozitatea de a vedea ce mai e nou m-au însotit tot timpul.
Dacă în urmă cu 5 ani am apreciat că se realizase un lucru bun în dezvolotarea aeroportului Otopeni, poarta principală de intrare pe calea aerului, acuma am fost realmente impresionat de aspectul acestei porti principale a orasului Bucuresti.
Primul contact cu aeroportul Otopeni, pentru oricine ajunge aici este de bun augur. Prima impresie este deosebit de plăcută, să vezi un aeroport mic (comparativ cu alte aeroporturi cum ar fi cel din Londra, din Frankfurt sau din alte colturi ale Europei), dar curat, bine organizat si cu personal de serviciu binevoitor pentru a te îndruma cu un sfat bine venit.
Impresionant !
În fata iesirii din aeroport, o linie lungă de taxiuri care îsi oferă imediat serviciile cu masini curate si nu cum erau în urmă cu cinci ani, multe din ele ruginite, realmente niste rable.
În afara taxiurilor, curse de autobuze care pentru o sumă convenabilă de câtiva lei te duc până la Piata Unirii, într-un mod rapid si civilizat.

Drumul dela aeroport spre centru orasului, nu mai are gropile pe care le-am simtit din plin în urmă cu cinci ani; privind pe geamul masinii am văzut noi clădiri, unele finisate, altele în plină constructie alături de o rampă ce facilitează circulatia masinilor. Am fost impresionat si de numărul mare de firme de vînzări de automobile.
Esteun fapt impresionat, în bine!
Dela Muzeul Antipa spre Academia de Stiinte Economice (ASE), impresia nu mai este la fel de plăcută când vezi multe clădiri care sunt părăsite si arată deosebit de rău; coscovite, murdare, în plină păragină si purtând pe zid sau pe gardul casei placarde pe care scrie DE VÎNZARE.
Stau asa de mult timp; nu le cumpără nimeni, pentru că în halul în care sunt ar fi nevoie de multi bani pentru eventuala reparare . Aceste imobile cândva frumoase construite în perioada dintre cele două războaie mondiale după stilul de arhitectură francez, au fost luate în urmă cu multi ani în urmă, de către guvernul comunist dela propietarii lor si date în folosintă unora dintre nomenclaturisti. De ce nu?: burghezia trebuia distrusă, trebuia să i se ia tot ceea ce poseda: clădiri, fabrici, s.a.m.d. Aceste clădiri erau frumoase, spatioase, exceptional locate, la câteva minute de Academia de Stiinte Economice (ASE) - pe bulevardul fost Ana Ipătescu.

După Revolutie, guvernul a decis restituirea lor proprietarilor. Unii dintre acestia au murit, s-au au plecat din tară. Urmasii acestora ori nu au bani, ori nu-i mai interesează să mai posede asemnea clădiri.
Asemenea clădiri părăsite sunt însirate una după alta si arată foarte urât pe unul din traseele frumoase ale capitalei.
Dela ASE spre Universitate, tot Bulevardul Magheru, îti dă senzatia realmente de bâlci. Zeci de prăvălioare mici, fiecare cu o altă activitate comercială: în unele se vând haine, în altele se cumără aur, în altele se tranzachionează schimbul valutar,
în altele se vând covrigi sau gogosi sau mai stiu eu ce. Si acest aspect îl vezi pe ambele părti ale bulevardului. Fiecare si-a făcut o firmă si o vitrină cum a putut, dar nu are nici o estetică, nici un aspect unitar si strică aspectul acestui bulevard frumos din centrul orasului.
Cei ce trec zilnic prin fata acestor prăvălii s-au obisnuit probabil cu imaginea lor ca si cu unele colturi murdare si cu grafiturile de pe ziduri si parcă nu îi mai deranjează, dar pentru cine vine din afară imaginea nu este dintre cele mai plăcute.
Pasajul dela Universitate, nici în urmă cu cinci ani si nici acuma nu arată mai bine. Chiar la coborîrea în pasaj, în fata Universitătii, un grilaj pus pentru eventuala scurgere a apei când plouă, a fost spart si acuma lipseste complet. Este o gaură, în care dacă nu esti atent poti cădea si să-ti rupi piciorul.
Vis-a vis de Universitate, în spatele statuilor se construieste si va fi gata cândva un parcaj subteran pentru automobile. Deocamdată, ca pe oricare santier este zgomot, mizerie si praf; dar se lucrează si când va fi gata, cred că va fi de mare folos bucurestenilor.

Muzeul Municipiului Bucuresti în fostul Palat Sutu, din exterior dă impresia de păragină. Nu am fost înăuntru. Sper că îsi mai păstrază aspectul si valoriile muzeistice, dar din exterior nu are aspectul care să te îmbie să intri în muzeu. La acest aspect se mai adaugă si un afis mare, rupt si murdar pe care scrie INSTRUMENTE DE TORTURĂ din evul mediu.
Cât de atrăgător poate fi acest aspect realmente mizerabil al exteriorului acestui muzeu si cu acest afis murdar, este foarte discutabil.
Vis-a vis, Spitalului Coltea i s-a renovat fatada si arată civilizat. Este o realizare bună, dar în contextul general cu ceea ce este de jur împrejur este ca o bijuterie într-un cos cu gunoi.
Am înteles că nu se poate face totul deodată, dar poate că ar exista o listă de priorităti de care Consiliul de conducere al Orasului Bucuresti ar trebuii să o discute cu urbanistii responsabili ai acestei zone.

Mergând pe jos mai departe pe acelas trotuar, dela Muzeul Municipiului Bucuresti spre Sfântul Gheorghe ajungi la intersectia cu strada Doamnei unde în urmă cu mai multi ani era si clădirea Ministerul Comertului Interior.
Clădirea ministerului, vis-a vis (în diagonală de Biblioteca Centrală de Stat) părea în urmă cu ani de zile, cel putin din exterior, acceptabilă, din punct de vedere arhitectonic.
Astăzi, fiind în pericol de dărămare, datorită riscului seismic, a fost părăsită.
Ministerul si-a primit o altă locatie, iar clădirii i s-au montat pe fatadă niste drugi mari de fier care s-o mai sustină; pe fatada principală are o placardă prin care se atrage atentia celor care circulă pe acolo de riscul (pe cont propriu) de a nu trece pe trotuarul de lîngă clădire fiind în mare pericol de accident datorită dărămârii.
Clădirea aceasta ca si încă multe altele din Bucuresti, poartă un semn „Cercului rosu”, care indică că este destinată DEMOLĂRII.
Ideia de demolare a acestei clădiri ca si a altora similare din apropiere, nu este rea, este chiar lăudabilă, întrucât strada Doamnei devenise de mult timp mult prea îngustă si cu greu putea asigura o circulatie normală pentru masini si pietonii.
Când se va demola clădirea fostului minister si când se va aranja toată strada, încă nu se stie dar deocamdată clădirea aceasta destul de mare planează deasupra celor ce circulă pe lîngă ea ca sabia lui Damocles.
Frumusetea unui oras ca Bucurestiul este data si de ornamentarea lui cu diverse statui. Sper că atunci când totul se va mai curăta vor apare din nou unele dintre statuile care au fost dislocate, ele reprezentând figuri ale unor personalităti ce probabil îi deranjau pe cei din conducerea ”superioar㔠comunist a tării. Asemenea statui probabil erau considerate o “rusine natională”. Nu era în conceptia comunistă să menti statui ale unor personalităti din istoria tării. La timpul acela foarte putin se vorbea de istorie. Totul începuse odată cu 23 August 1945 si continua cu marile realizări ale comunismului si ale epocii de aur. Ceea ce fusese înainte de 23 August, chiar si în cărtile de istorie se limita la un număr restrâns de pagini; nu mai avea valoare! Într-un volum relative gros al unei cărtii de istorie majoritatea paginilor erau dedicate evolutiei de după 23 August, ceea ce fusese înainte de acest eveniment era prezentat printr-un scurt rezumat.
În fine, revenind la circulatia în Bucuresti, am fost impresionat de numărul mare de automoibile particulare care circula în prezent.

Văzusem acest lucru si cu câtiva ani în urmă, dar majoritatea automobilelor erau vechi, murdare, ruginite. Ce să mai discutăm, era un adevărat spectacol de masini uzate.
Guvernul a introdus un program numit “RABLA”, prin care se acordă unele avantaje financiare încurajatoare celor care sunt dispusi să-si înlocuiască masinile vechi cu masini noi.
Rezultatul pozitiv al unui asemnea program se vede cu usurintă. Sute sau chiar mii de masini noi de toate tipurile (diversemărci si modele de automobile occidentale sau Dacii moderne) au luat în mare proportie locul celor uzate.
Cu toate că pretul benzinei nu este ieftin, (fiind diferit dela o statie de benzină la alta, iar dela 8 Martie 2012, de exemplu, MOL si Lukoil - două din numărul mare de de companii străine care sunt prezente pe piata română a resurselor de petrol, au scumpit carburantii pentru A CINCEA OARA în numai câteva luni), posesorii de automobile folosesc masinile în mod intensiv.
De un real folos în transportul în comun în Buucresti este oferit de serviciul metroului care circula pe trasee destul de lungi pe patru magistrale si care în prezent îsi mai extinde traseul lucrîndu-se la o nouă arteră în spatele Academiei Militare. Este un mijloc comfortabil si cred destul de convenabil pentru un număr foarte mare de locuitori.
Am avut ocazia să văd si noile tramvaie, care circulă pe anumite trasee prin Bucuresti, de exemplu le-am văzut pe cele de pe Vitan care merg spre Stefan cel Mare. Sunt curate, civilizate si constituie un ajutor important pentru bucuresteni.
Un prieten cu care vorbeam despre mijloacele de circulatie în Bucuresti îmi spunea că s-au introdus si autobuze cu etaj (de tipul celor ce circulă la Londra) si sunt destinate pentru turisti sau pentru cei ce vor să facă tururi ale orasului.
Ideia mi s-a părut exceptională si cei care au avut-o ca si cei care au dus-o la realizare merită felicitări.
Nu acelas lucru as putea să spun despre Soseaua Stefan cel Mare care are trotuarele desfundate pe portiuni mari în vederea introducerii unor conducte electrice sau a unor tuburi, nu stiu exact ce, dar ceea ce am văzut este nu numai urăt dar si periculos putând provoca accidente.
Dacă ar fi în altă tară si s-ar întîmpla asa ceva, sectorului de care apartine zona amintită ar fi dat în judecată si mai mult ca sigur ar fi obligat să plătească o sumă foarte mare drept despăgubiri.
Norocul conducerii sectorului respectiv, este că populatia din zonă, s-a obisnuit cu o asemnea imagine si cu un asemnea risc si nimeni nu spune un cuvînt.

Un mare succes l-a înregistrat Bucurestiul în privinta aprovizionării cu diverse produse; începând cu cele alimentare, îmbrăcâminte, încăltăminte, mobilier, materiale de constructii destinate nevoilor curente ale locuitorilor si multe altele.
Nu cred că cineva se poate plânge de faptul că nu există alimente suficiente.
Câteva molluri frumoase, bine îngrijite si cu tot felul de magazine mari alimentare si cu alte produse au adus o îmbunătătire radicală a aprovizionării.
Cele mai multe produse sunt mai scumpe decât cele din Statele Unite, dar există si acest lucru este deosebit de important. Există o mare varietate de produse, deosebit de frumos prezentate si fiecare îsi poate cumpăra cele necesare după bugetul disponibil.
Aici se vede că a actionat capitalul străin care a asigurat constructia unor asemnea molluri frumoase, civilizate ce sunti în competitie cu unele dintre obiectivele economice similare occidentale.
Aceste molluri sunt plasate cum este si firesc în apropierea zonelor de blocuri de locuinte, unde trăiesc un număr mare de locuitori ai orasului.
Unele dintre aceste blocuri cu multe etaje, din anumite sectoare, au mai fost renovate. Cele mai multe însă, din alte sectoare, se mentin la nivelul unor constructii vechi, murdare care îti amintesc de epoca si stilul stalinist.
Initial asemenea constructii au avut un rol să-i spunem benific de a asigura spatiul locativ necesar pentru o populatiei în crestere care venind în Bucuresti din zonele rurale a avut nevoie de locuinte cu cele necesare la timpul respectiv, apa curgătoare, uneori si apă caldă, closete în casă si nu în curte, un comfort 1, 2 sau 3 după relatiile si pilele care se foloseau pentru aprobările necesare pentru obtinerea repartizărilor si ulterior după posibilitătile financiare pentru cumpărarea unor asemenea apartamente.
Totul a fost cât de cât în regulă la timpul când s-au construit, dar au trecut de atunci 40 sau 50 de ani si ele arată astăzi foarte jalnic.

Cei mai multi dintre locatari si-au închis balcoanele; fiecare cu ce a putut si cu banii pe care i-au avut, asa că în prezent o asemenea varietate de încadrări si în care se vâd unele antene de televizor, la altele aparatele de aer conditionat sau sunt însirate la uscat tot felul de rufe, adaugă un aspect mizerabil la tot ansamblul blocurilor care sunt murdare, pătate, coscovite cu aspectul unor locuinte din periferiile oraselor din tările lumii a treia.
În conditiile crizei financiare globale care în mod firesc a afectat si România, multe dintre obiectivele referitoare la aspectul general al orasului au fost sau sunt amînate, iar bucurestenii cu toate că stiu si îsi dau seama că bugetul national si al orasului este în mare deficit, ar fi dornici să vadă terminate cât mai rapid aceste discrepante care nu plac nimănui, dar cu care cei mai multi s-au obisnuit.
Nemultumirea multora referitoare la diversele aspecte ale vietii de zi cu zi a căpâtat cu totul alt sens de cât a fost cu zeci de ani în urmă.
Acuma lucrurilor li se spun pe nume. Se critică tot ce este prost; se încearcă zi
de zi să se aplică principiile democratiei. Se critică greselile guvernului si toate acestea la proportii de masă, prin mijloacele mass mediei, care nu se fereste în
nici un fel să spună lucrurilor pe nume asa cum trebui să fie în realitate, nu cum vor actualii conducători.
Este un enorm pas făcut după 1989, cu toate că multi ani fostii comunisti si securisti detineau functii de răspundere. Este întradevăr un succes.
Totul este ca o asemenea manifestare să se mentină în continuare si să influenteze asupra rezolvării diversele solicitări.
Am văzut într-o seară pe canalul 3 al televiziunii cum câtiva dintre politologi, economisti si istorici criticau măsura aplicată de noul Prim Ministru, Domnul Mihai Răzvan Ungureanu, un om cu o bună educatie, si care care a semnat actul de vânzare a resursei strategice de cupru, fără să fi discutat înainte dacă era bine sau nu să se realizeze această vînzare către o firmă străină.
O asemenea actiune criticată în mod vehement, a venit după ce de ani de zile
s-a practicat sistemul de distrugere a industriei românesti.
A fost distrusă industria de tractoare dela Brasov. Când spun a fost distrusă, înteleg realmente distrusă, nu se mai fac tractoare, iar pe locul unde fusese fabrica de tractioare s-au clădit blocuri; acelas lucru s-a întimplat cu Uzinele Timpuri noi din Bucuresri, lichidată, demolată si acuma pe locul unde fusese întreprinderea este un teren viran, murdar.
Dacă s-ar fi întîmplat aceasta lichidare cu Uzina care fabrica aluminium si care încă dela înfintare a fost total ne-eficientă, consumînd mai mult decât producea si vindea, încă ar mai fi existat o justificare, dar să se procedeze cu întreprinderi care ajunseseră nerentabile si care în loc să se găsească solutii de eficientizare să fie scoase la mezat si la niste preturi derizorii,( zăcămintele de cupru de exemplu, în valoare de peste 5 miliarde euro , vândute la valoarea de circa 46 milioane), poate fi socotită ca o adevărată crimă care duce la subminarea economiei românesti si v-a afecta economia tării, pentru multi zeci de ani de acuma înainte.
Acelas lucru s-a întîmplat si cu baza maritimă a Romîniei si cu industria energetică si încă cu multe altele.
Asemenea probleme grave, sunt criticate cu glas tare; problema care se pune este dacă asemenea critici sunt ascultate, luate în seamă si căutate solutiile optime de rezolvare pe baza unor dezbateri în Parlament sau al unor largi discutii de masă.

Un aspect ce nu poate fi trecut cu vederea si despre care am aflat dela o rudă apropiată, este introducerea si folosirea sistemului medical de urgentă (SMURD), realizat de către Doctorul Raed Arafat, un om de initiativă si un doctor de exceptie.
În 1990 dr. Raed Arafat si-a început “aventura” SMURD, cu mașina personală cu girofar, pe care scria „Medic”. Astăzi, mașinile roșii inscripționate cu SMURD înseamnă mii de vieți salvate și destine renăscute. În 1990 viața doctorului Arafat era ca o adevărată cursă cu obstacole, astăzi este o emoționantă poveste despre sacrificiu, determinare și dragoste de oameni. Salvezi o viață, salvezi o lume. Acesta este crezul doctorului Raed Arafat.
Pentru foarte multi oameni care în timpul regimului Ceausescu se confruntau cu nevoia folosirii serviciului de urgentă, serviciul SMURD este ca o adevărată poveste ireală. Pe vremea aceea când dădeai telefon la urgentă prima întrebare era câti ani aveti ?. Dacă spuneai adevărul: 70 sau 75, riscai să ti se închidă telefon si puteai să mori fără a avea acces la serviciul de urgentă.
Mass media afirmă fără nici o exgerare c㠓oamenii din sistemul medical de urgență, cei de la SMURD și de la Pompieri, care stau cu arma la picior zi și noapte, pentru a sări oricui în ajutor, sunt eroii vieții de zi cu zi”.
Astăzi, acest doctor este minunea tării. Jos pălăria în fata unui asemenea om cu o asemenea comportare profesională si cu enorme rezultate.
Concret, SMURD se implică în tot felul de accidente rutiere, explozii, accidente de muncă, stările de inconștiență, suspiciunile de infarct, insuficiențele respiratorii acute și accidente cu multiple victime.
*
Cu toate aceste aspecte pozitive si negative pe care le-am remarcat pot spune că am avut o enormă bucurie să colind din nou prin Capitală.
Cu ochii unui asa zis critic obiectiv, cred că Bucurestiul va arăta din nou ca un oras frumos si civilizat cam peste 15 sau 20 de ani.
S-ar putea să fie si mai devreme, această evolutie depinzând si cei din conducere tării si a orasului, întrucât Bucurestiul ca si alte orase din tară, are oameni muncitori, are arhitecti si urbanisti cu mult talent si mult bun gust. Ceea ce îi trebuie sunt banii necesari proprii sau din investitii străine. Nu e nimic rău în folosirea unor investitii străine, ceea ce se face rămâne tării si Bucurestiul devine un oras frumos, european, care va atrage turisti si locuitorii lui vor putea beneficia de un oras pe care si acuma îl iubesc dar cu care se vor putea mândrii în fata întregii lumi.
Bucurestiul a avut un trecut frumos; Micul Paris, va devenii din nou un centru urban elegant si atrăgător. Ceea ce îi trebuie este timp si banii necesari.
C mi-as dori este ca la următoarea vizită să văd multe dintre aspectele negative rezolvate si Bucurestiul din nou înfloritor.











Dr. Alex Berca /Annapolis, MD    5/3/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian