Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002









 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Interpretări : Creativitatea umană - dominată de inteligenta artificială

Nu este vorba despre serialul de televiziune „Battlestar Galactica”, în care oamenii se luptă cu robotii pentru suprematie, sau despre vreun roman apartinând genului stiintifico- fantastic, în care computerele ajung să dicteze asupra umanitătii într-o manieră despotică si lipsită de milă. Dacă asa ar sta lucrurile, atunci „inamicul” ar fi bine precizat, iar fortele ar fi desfăsurate în derularea conflictului ireconciliabil dintre masini si creatorii lor.
Până la atingerea acestui nivel „cosmic”, inteligenta artificială mai are multe etape de parcurs, în prezent ea prezentându-se docil înaintea noastră prin terminale prietenoase de calculator si servere având un continut atractiv, adaptat diversitătii impresionante de gusturi sau preferinte. De fapt, putem spune că trăim doar o etapă incipientă a dependentei de „laptop” sau de telefonul mobil, devenit în ultimii ani tot un fel de calculator la purtător.

Si acest lucru devine tot mai evident în măsura în care devenim tot mai atasati de aceste dispozitive, fără de care constatăm că nu mai putem să avem o viată normală, cel putin în noile coordonate ale dezvoltării tehnologice. Oriunde am merge, dacă nu avem la dispozitie o conexiune de Internet si acoperire radio, atunci ceva nu este în regulă, fiindcă dincolo de marea „retea” sunt o multime de prieteni cu care comunicăm, nesfârsite discutii ce se cer continuate sau pagini interesante pe care încă nu le-am citit.

Nu este nimic rău în acest lucru, ba chiar putem spune că în sfârsit există un mediu de comunicare cu restrictii minime, ce ne permite accesul la o sursă practic nelimitată de informatii. În plus, prin intermediul „cutiei minune” a calculatorului, putem tine legătura cu persoane dragi, aflate la distante foarte mari, poate chiar pe alt continent, la un cost nesemnificativ, la orice oră din zi sau din noapte.
Tocmai de aceea, pentru multi dintre noi noaptea devine zi în fata terminalului de calculator, constatând în scurt timp că douăzeci si patru de ore sunt mult prea putine pentru cât am avea de spus sau de aflat. Iar această expandare a notiunii de timp, ne conduce la situatii amuzante, interesante sau chiar dramatice, totul depinzând de context si de nivelul de dependentă la care am ajuns.

Fiindcă mai devreme sau mai târziu, tehnologia informatiei generează un atasament cognitiv si emotional de care nu se poate scăpa atât de usor pe cât ne-am putea închipui. Iar orice lucru ce ne înrobeste, cu sigurantă că ne va provoca o multime de necazuri, sau chiar de probleme ce nu vor fi usor de depăsit.

Dar să ne întoarcem putin în timp, mai precis la nivelul anilor ’80 din „mileniul” trecut, când un calculator avea nevoie de o găzduire pe o suprafată impresionantă, de dimensiunile unei mici hale, cu dispozitive de climatizare care zgomotos îsi făceau datoria în mentinerea unei temperaturi acceptabile pentru „creierul electronic” ce îsi întindea neuronii prin cabluri groase de date între nenumărate „dulapuri” în care clipoceau mistic o multime de beculete într-un ritm de neînteles pentru mintea umană.
Era etapa „dinozaurilor” informatici, impresionanti prin dimensiune si aspect, dar modest echipati la capitolul inteligentă, însă putând să execute rapid o multime de instructiuni, cam un milion pe secundă, lucru imposibil pentru mintea umană. Si aici era de fapt puterea lor, în ciuda comunicării primitive prin cartele perforate ce erau citite si tone de hârtie tipărită ca rezultat al procesării acestora.
Îmi vine să zâmbesc când îmi aduc aminte cum mergeam cu câteva sute de cartele la centrul de calcul, le lăsam în niste cutii special desemnate si etichetate, fiind rulate în timpul noptii, pentru ca a doua zi să văd pe „cearsaful” de hârtie, numit si „listing”, rezultatul a ceea ce formulasem sub forma instructiunilor program. Nu de putine ori, mici erori de logică produceau acea faimoasă „buclă infinită”, ceea ce conducea la oprirea programului, afisarea unui „cod masină” plin de cifre, si eventual câteva zeci de pagini de listing cu caractere neinteligibile.

Totul s-a schimbat din momentul când au apărut minicalculatoarelor, de dimensiunea unui dulap obisnuit, care aveau aceeasi capacitate de calcul cu „dinozaurii mâncători de cartele”, fiind însă mult mai rapide si oferindu-ti un terminal de lucru, compus dintr-un ecran si o tastatură, înlocuind hârtia cu discuri detasabile, numite „floppy-disk-uri”. Ce entuziasm am trăit când am putut lucra la o astfel de „creatură” mult mai prietenoasă, un fel de „casalot” în comparatie cu o „balena” etapei anterioare.
Etapa a fost relativ scurtă, fiindcă la începutul anilor ’90 au apărut microcalcultoarele, si ulterior, calculatoarele personale, care într-o „cutie” de dimensiuni acceptabile, la care erau atasate terminalul video si tastatura, puteau să îti ofere o capacitate de lucru superioară si un confort al utilizării incomparabil. Fericirea era la maximum pentru toti utilizatorii, iar succesul a fost favorizat de aparitia interfetelor grafice, în genul Windows-ului, lucru ce de fapt a propulsat în prima linie si „anonima” companie numită Microsoft.

Însă marea revolutie a constituit-o aparitia retelelor de calculatoare si mai ales a Internet-ului, care în spatiul românesc a pătruns în perioada anilor ’94 – ’96, permitând pentru prima dată comunicarea la mare distantă si mentinerea legăturii cu persoane dragi aflate peste hotare, într-o perioadă când tot mai multi compatrioti erau nevoiti să aleagă drumul exilului din cauza conditiilor interne tot mai vitrege. Eram coplesit de tezaurul de informatii pus la dispozitie în mod gratuit de către diferitele universităti, biblioteci sau grupuri de pasionati din diferitele zone ale lumii, fapt dealtfel fără precedent în istorie.
Cine îsi mai aminteste de servicii de comunicare în genul: Archie, Gofer si WAIS, de primele browsere numite: Mosaic si Netscape Gold, sau de unele dintre primele programe de e-mail, cum ar fi Eudora? Si acum zâmbesc cu condescendentă fată de acele timpuri când Internet-ul se afla în faza de pruncie, având nevinovătia si primitivismul oricărui început. Era o perioadă eroică, iar lucrul la „prompt” nu reprezenta ceva neobisnuit, web-ul impunându-se într-un ritm destul de lent, din cauza puterii de calcul reduse a serverelor si a liniilor de comunicatie realizate în principal prin costisitorul „dial-up”, mai precis prin telefon.

Marele „boost”, sau imbold, a fost dat de către aparitia laptop-urilor performante în partea de utilizator, de generalizarea conexiunii prin cablu si fibră optică, de dezvoltarea de servere deosebit de puternice, precum si de aparitia unor servicii de căutare, gen Google, care au condus la o „democratizare” fără precedent a Internet-ului. Nu în ultimul rând, evolutia relativ recentă a retelelor de socializare gen Facebook, precum si a serviciilor de comunicare multimedia gen Skype, plus transferul gratuit de fisiere prin tot felul de programe „torrent”, au adus un plus de utilitate si informatie care au schimbat complet modul în care comunicăm unii cu altii.
Toate bune si frumoase, însă această evolutie pe parcursul a aproximativ douăzeci si ceva de ani în domeniul tehnologiei informatiei nu a fost dublată si de o pregătire a utilizatorilor pentru folosirea ei. Este ca si cum ne-ar fi fost pusă la dispozitie o energie uriasă, dar pe care nu stim exact cum să o stăpânim. Si de fapt, orice lucru pe care nu îl poti controla, ajunge în cele din urmă să te controleze, generând un fenomen periculos de dominare si dependentă cu consecinte nefaste pe termen lung.

Practic s-a trecut de la penuria de informatie la supra-abudenta acesteia, de la deficienta de comunicare la supra-saturarea capacitătii noastre de a relationa prin prea multe canale, fapt ce conduce inevitabil la superficializarea acesteia si la fenomenul de „oboseală cronică”. Iar acest lucru devine tot mai evident dacă privim deopotrivă la noi însine, precum si la cei din jurul nostru.
De ce oare nu reusim să ne stăpânim în a limita în timp si spatiu accesul la calculator? De ce nu ne mai simtim bine, dacă nu „clapetăm” la laptop sau dacă nu ne vedem zilnic pagina de Facebook, pentru a nu mai vorbi de „tonele” de mail-uri ce ne asteaptă cuminti, dar insistente în „Inbox”?

Ignoranta nu este niciodată o alternativă, însă saturarea informatională reprezintă o extremă nu mai putin periculoasă. Iar găsirea unei căi „de mijloc” ar fi cea mai bună solutie pentru a beneficia optim de ocazia fără precedent oferită de acest mijloc de comunicare. Însă acest lucru nu este simplu si necesită un autocontrol ce se poate dezvolta doar prin impunerea de reguli bine alese si prin exercitiu.
Pentru a vă testa gradul de dependentă, vă propun ca un week-end pe lună să nu vă atingeti de „clape” si să observati cât de usor sau de greu vă este să faceti acest lucru. Un alt test, este ca atunci când veniti acasă, după orele de serviciu, să aveti două zile de „post” pe săptămână, în care să nu deschideti cutia magică a laptop-ului. Dacă puteti face acest lucru fără să aveti probleme deosebite, înseamnă că încă sunteti „stăpânul” si lucrurile sunt sub control.

O altă variantă este să vă puneti un ceas cu alarmă, care să vă semnalizeze după două ore de „lucru”, faptul că este timpul să vă opriti. Dacă atunci când timpul a expirat începeti să negociati mărirea duratei sau pur si simplu treceti nepăsători, zicând că mai stati doar putin, înseamnă că nivelul de dependentă este semnificativ si măsurile vor trebui să fie drastice, altfel veti ajunge sclavul tehnicii de calcul.
Această „boală” am observat-o prima dată la programatorii profesionisti, care practic ajungeau să îsi desfăsoare întreaga lor viată în jurul calculatorului. Da, este o boală profesională de natură psihologică, care trebuie tratată prin limitarea expunerii, ba chiar prin „abstinentă” temporară sau definitivă, după caz.

Suprasolicitarea informatională aduce după o sine o multime de rele ce nu pot fi evaluate suficient în cuvinte, dar dintre care as aminti în primul rând alterarea capacitătii de a gândi independent, omul devenind astfel rob al lucrurilor pe care le „consumă” de pe net. De asemenea, această încărcare nesănătoasă a mintii produce deficiente privind buna functionare a organismului, printr-o încordare care se transmite organelor provocând în timp boli cronice, greu de tratat si epuizarea energiei vitale.
De aceea, găsirea „căii de mijloc” prin planificarea riguroasă a expunerii la calculator si limitarea timpului de „lucru” reprezintă cerinte de primă urgentă, fără de care mai devreme sau mai târziu vom ajunge la o dependentă de care nu vom mai putea scăpa niciodată, un fenomen similar fumatului, alcoolismului sau mâncatului peste măsură. Iar această „bulimie” informatională ne va împiedica să privim clar în jurul nostru, să comunicăm cu cei de lângă noi si să putem să ne mai adâncim cugetarea privind albastrul cerului si verdele pădurilor ce se întind maiestuos peste munti si câmpii.

Creativitatea umană s-a născut nu în fata unui terminal, ci în contactul direct cu natura înconjurătoare, rezultând din acea capacitate extraordinară de contemplare a naturii, oamenilor si a persoanei proprii. Calculatorul este bun pentru a exprima toate aceste lucruri, dar el nu trebuie să devină stăpânul nostru, pentru că inteligenta artificială trebuie să rămână acolo unde îi este locul, adică în postura de partener ce ne ajută si ne sustine, fără să îi permitem să depăsească în vreun fel această limită.
De fapt, problema se află în interiorul nostru, iar solutia trebuie să vină tot din aceeasi directie prin dezvoltarea capacitătii de a stăpâni o formă de inteligentă ce ne întrece ca volum, dar niciodată în privinta complexitătii, diversitătii si creativitătii.
Nu omul a fost construit după chipul unei masini, ci masina a fost întocmită după chipul omului.
Să nu inversăm rolurile!













Octavian Lupu     2/4/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian