Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002









 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Scrisoare pastorală

Dragii mei !

La început de an 2018, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră și celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, să aveți pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire în Duh și în Adevăr! La mulți și fericiți ani!
*
Speranțe și neliniști. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am pășit în noul an. Unii ne bucurăm, alții privim cu nostalgie în urmă la anii ce s-au dus, alții cu speranță sau cu teamă către viitor. Oricum, cuvintele Poetului sunt mai actuale ca oricând în această perioadă: ,,Cu mâine zilele-ți adaogi,/ Cu ieri viața ta o scazi/ Și ai, cu toate astea,-n față/ De-a pururi ziua cea de azi!”
Pentru Dumnezeu nu există această împărțire a timpului, așa cum o avem noi. Pentru el ,,o mie de ani sunt ca o clipă”. Pentru noi măsurarea și împărțirea Timpului este necesară, pentru a ne aduce aminte că suntem călători pe acest pământ, că am adăugat un an în buchetul vieții noastre, sau că ne-am mai apropiat un pas de Marea Întâlnire cu Judecătorul lumii.
Parcă mai mult ca oricând, privesc cu teamă către viitor. Nori tulburi se abat peste lume, ceața se intensifică la orizont și lumea e tot mai debusolată. Parcă am început să n-o mai înțeleg. Vorbeam întotdeauna de ,,evoluția lumii” de la un an la altul, de la un secol la altul. Tot mai sus, tot mai sus, urcând pe culmi….! Azi mă întreb, dacă nu cumva este vorba, în realitate, de o involuție a lumii, adică o coborâre. Desigur, trebuie să recunoaștem că, sub aspect tehnic, omenirea a făcut progrese inimaginabile în secolele trecute și fiecare dintre noi poate constata acest lucru. Aparatura și mașinăriile de tot felul ne-au inundat viața. Din păcate, ne-au făcut pe mulți dintre noi robii lor. Observ, însă, că se neglijează tot mai mult cea mai de preț valoare a planetei noastre: Omul.
Parcă, în mod sistematic, cineva, de acolo de la cârma pământească a lumii, caută să facă din om o mașinuță oarecare, un roboțel fără personalitate. Sunt distruse treptat valori spirituale, morale și sociale milenare. Punem în loc niște aberații, de care strămoșii noștri nici nu ar fi avut curajul să vorbească, fiindcă ar fi intrat în pământ de rușine.
M-aș referi în aceste rânduri doar la familie, lăsând de-o parte otrăvirea zilnică prin mâncare, prin băutură, prin aer, discrepanța dintre lumea bogată și lumea săracă, bolile de tot felul, pentru care se face prea puțin spre a le vindeca, însingurarea omului în mijlocul unei lumi, care mai degrabă seamănă cu o junglă și multe altele.
Fiecare dintre noi, crescuți în spiritul bunei tradiții românești și creștinești, cunoaștem cât de importantă este familia în viața unui om, în viața societății. Așa cum nu trebuie să mai explici că-ți este necesar aerul, apa, mâncarea, tot așa este și familia. Ea este izvor de viață, de iubire, de bucurie, reazim la nevoie, șansa de supraviețuire a omenirii. Este rânduiala lui Dumnezeu pentru lume, fiindcă ,,nu este bine să fie omul singur pe pământ, să-i facem lui ajutor dintr-însul!” Și i-a făcut-o pe femeie, i-a dat-o cu indicație clară: ,,Creșteți și vă înmulțiți! Umpleți pământul și-l stăpâniți!” Așa a înțeles omenirea milioane de ani și azi suntem peste șapte miliarde de oameni pe pământ. Și toate au fost bune și frumoase și a fost seară și a fost dimineață, adică o rânduială, o ordine clară.
Iată că în vremea noastră s-au ivit oameni, care se cred mai deștepți decât Dumnezeu și vor să aducă o altă ordine, o altă rânduială. Familia nu trebuie să mai fie unirea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, ci ,,unirea dintre doi parteneri”. Copilul nu trebuie să știe că are tată și mamă, ci părintele 1 și părintele 2, iar aceștia pot să fie amândoi bărbați, sau amândoi femei. Mai multe state zise democratice au adoptat legi, care permit ,,căsătoria” dintre doi bărbați și dintre două femei. Lucrurile acestea se petreceau până anul trecut în țările de religie catolică și protestantă. Anul trecut a legiferat și Grecia această orgie. Grecia, vârful de lance al Ortodoxiei, de foame, de sărăcie, a fost nevoită să cedeze. Au îngenuncheat-o! Mai sunt în Europa vreo zece state, care mai rezistă presiunilor de acest gen. Oamenii de bună credință de la noi au organizat un referendum, care să oblige pe parlamentari să modifice textul Constituției și să prevadă acolo în mod expres, că ,,familia este unirea dintre un bărbat și o femeie”. S-au adunat peste 3.000.000 semnături, dar oficialitățile n-au făcut nimic concret până acum să dea curs acestei dorințe a poporului român. Să zicem, totuși, că se va reuși. Va reuși generația noastră. Dar mâine? Va fi la rând generația facebook-lui, a internauților. Va fi generația pruncilor de azi, care învață(sau vor învăța și la noi în anii viitori!) de la grădiniță și până la terminarea liceului, despre actul sexual și perversiunile sexuale. Dacă azi, pentru omul de bună credință lucrurile acestea sunt strigătoare la cer, pentru omul de mâine ele vor fi ceva ,,normal”, așa cum este ,,normal” să umbli cu unghiile netăiate, dar vopsite.
Familia își pierde rolul de a crește și educa pe copii. Atâta vreme cât tu, părinte, nu ai voie să-l atingi cu o palmă sau cu o vorbă pe copilul tău, pierzi orice autoritate asupra lui. Dacă pruncul se va supăra că nu i-ai dat luna să joace fotbal cu ea sau l-ai pus să-și facă lecțiile, te va pârî că-l persecuți și ți-l va lua și-l va duce la orfelinat, ori îl va da unor îngrijitori plătiți.
Parcă n-ar fi fost atâtea și atâtea cauze care duc la destrămarea familiilor! Trebuia să pună pe tapet și aceste anomalii. Mâine, eu, ca preot, voi fi reclamat că am refuzat să cunun pe Ion cu Gheorghe, sau pe Marița cu Joița. Voi fi amendat cu cât nu face salariul pe un an întreg, pentru că am încălcat ,,drepturile omului”. Asta de două ori, fiindcă a treia oară voi intra în pușcărie!
Antihrist își face tot mai simțită prezența în lume, iar desfrânata apocaliptică cutreieră ca un corb al morții peste țări și peste suflete.
Cu un mileniu și jumătate în urmă, un om de o cruzime nemaiîntâlnită a trecut prin foc și sabie pământurile românești. Era regele Atila, conducătorul hoardelor hune, strămoșii ungurilor de azi. Bătrânii noștri îl spuneau ,,biciul lui Dumnezeu”! Voiau să spună că Dumnezeu îi pedepsește prin acel om pentru păcatele lor.
Privesc cu teamă spre viitor și văd că ,,biciul lui Dumnezeu” se ridică din nou, gata de-a se slobozi asupra noastră. Musulmanii invadează Europa, leagănul creștinismului. Nu mă refer la amărâții care fug îngroziți de moarte ca să caute un adăpost. Mă refer la cei infiltrați printre ei, care-și fac din curățirea pământului european de scârnăviile destrăbălării morale un ideal, pentru care sunt gata să-și dea și viața. Când fac atentate și lasă în urmă zeci și sute de cadavre, socotesc că și-au împlinit misiunea lor de reformatori ai vieții morale, de ,,bici al lui Alah” asupra păcătoșilor. Privesc cu teamă spre viitor, fiindcă, după cum spun statisticile, până în 2050, jumătate din populația Europei va fi musulmană. În Siria au fost creștini și musulmani. Siria avea creștini înainte de a se creștina Sfântul Apostol Pavel. El a primit primele noțiuni ale învățăturii creștine în capitala Siriei, în Damasc. Ei bine! Mii de oameni nevinovați din Siria au fost uciși în ultimii ani pentru simplul motiv că erau creștini. Biserici au fost distruse, case de creștini incendiate, episcopi și preoți uciși sau răpiți și multe-multe alte atrocități.
Privesc spre viitor și tare mi-e teamă că-ntr-o zi cel care va îmbrăca reverenda de preot, va îmbrăca ceea ce se numea ,,cămașa morții”. Preoția însăși, ba chiar statutul de creștin, vor trebui să aibă din nou dimensiunea martirică, jertfelnică de altădată. Atâta destrăbălare morală nu poate fi spălată decât cu sânge!
Privesc cu teamă spre viitor, fiindcă văd că populația țării se împuținează, îmbătrânește; văd că tineretul ne pleacă departe să-și câștige pâinea și pe acolo prinde rădăcini. Se risipește neamul și asta nu e bine. Văd că neîncrederea este prezentă peste tot: între popor și puterea politică; între oameni, chiar în cadrul familiilor. Interesul trece peste orice considerente morale și religioase și asta e periculos. S-a distrus solidaritatea între oameni, spiritul comunitar, s-a împuținat credința!
Se aud tot mai puternic zăngănind armele și la răsărit și la apus. Taberele militare se pregătesc tot mai intens, cu arme tot mai sofisticate pentru război pe pământ, în aer, pe apă! Se pregătesc să…. lupte pentru pace! Fiare hămesite plănuiesc sfârtecarea României!
Rugați-vă lui Dumnezeu să ne aibă în pază. Sodoma și Gomora ar fi scăpat nemistuite de flăcări, dacă în ele ar fi fost doar zece drepți, adică oameni curați sufletește, nepervertiți de păcate. Haideți să fim noi, românii, cei zece din cetatea Europei, pentru care Dumnezeu să n-o pârjolească!
*
La cumpănă de ani. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot şi pentru toate, căci fără El suntem praf şi pulbere. Atât cât vrea El mai fiinţăm pe acest pământ, ne mai bucurăm de fiecare zi ce ne-o dăruieşte, de fiecare anotimp, de fiecare clipă fericită, pe care mai avem prilejul s-o trăim!
Vă mulţumim cordial tuturor pentru tot sprijinul ce ni l-aţi dat în cursul anului 2017! Vă mulţumim tuturor celor care ne-aţi primit cu colindul, atât la Crăciun, cât şi la Bobotează, după datina străbună, ca nişte adevărate familii de creştini! Vă mulţumim cordial pentru darul ce ni l-aţi făcut, fiecare după voia şi posibilităţile ce le-a avut, dar mai ales pentru bunăvoinţa creştinească şi românească. Să dea Dumnezeu să vă găsim pe toţi sănătoşi şi cu voie bună mulţi ani de aici înainte!
La cumpănă de ani, se cuvine să facem un scurt bilanţ fiecare dintre noi cu privire la viaţa noastră, la familiile noastre, la speranţele ce le avem de viitor. Dacă n-ar mai fi sărbătorile şi rânduielile acestea ale anotimpurilor, viaţa ar fi ca o lungă călătorie fără popas. Aşadar, să ne oprim un pic în lungul drum al trecerii noastre prin lume şi să ne facem un examen de conştiinţă fiecare. Să ne imaginăm că derulăm filmul vieţii noastre de până acum, cu toate ale sale bune şi rele. Să ne imaginăm, de asemenea, că la acest film ar privi şi Dumnezeu. Ia gândiţi-vă, aţi găsi vreo scenă în acel film de care să vă fie frică, ori să vă roşească obrazul la gândul că va vedea-o Cel de Sus? Sau chiar şi numai ceilalţi semeni ai Dumneavoastră?! E o grea încercare. Căutaţi, de asemenea, să socotiţi dacă aţi făcut tot ce a depins de Dumneavoastră, ca propria familie să dureze, ca soţul, soţia, copiii, părinţii, socrii, cumnaţii Dumneavoastră să aibă o rază de fericire, când s-au aflat în preajma Dumneavoastră, când aţi vorbit, când aţi muncit împreună. Vedeţi dacă aţi făcut vreo fărâmă de bine cuiva, dacă v-aţi făcut întotdeauna rugăciunea, dacă sunteţi împăcaţi cu Dumneavoastră înşivă, cu cei din jur şi, mai ales, cu Dumnezeu. Încercaţi să vă imaginaţi, că în clipa următoare aţi fi chemaţi înaintea lui Dumnezeu, că v-ar sosi ceasul cel din urmă. Aveţi, oare, bagajul făcut? Sunteţi, într-adevăr, pregătiţi de marea călătorie? Aveţi suficiente argumente ca să vă apăraţi la dreapta judecată pentru faptele săvârşite în această viaţă? Sunt câteva întrebări, pe care ar trebui să ni le punem fiecare dintre noi la această cumpănă de ani.
Faceţi planuri pentru familia Dumneavoastră, dar ţineţi seamă şi de ceilalţi membrii ai familiei. Vedeţi dacă şi lor le place şi dacă sunt de acord cu ceea ce vreţi să faceţi. Numai aşa va fi armonie şi unitate în casa Dumneavoastră şi nimănui lehamite nu-i va fi, că staţi sub acelaşi acoperiş! Dumnezeu să vă ajute şi să fie bine!
*

*
Zâmbete. ☺Avocatul: ,,- Domnule Doctor, câte autopsii ați efectuat pe oamenii decedați?” Doctorul: ,,- Pe toate. Oamenii vii se opun prea tare!” ☺ Avocatul: ,,- Acesta era nasul pe care vi l-ați spart în copilărie?” Martorul: ,,- Am un singur nas, să știți!” ☺ ,,- Ion foloseşte curent alternativ!” ,,– Adică?” ,,– Când ia de la vecinul din dreapta, când de la cel din stânga!” ☺ Șeful ii spune angajatului: ,, -Faci totul așa de încet, abia reușești să faci jumătate din ce fac ceilalți! Reușești să faci ceva repede?” ,,- Da, obosesc repede…!” ☺ ,,-Tată, așa-i că vrăjitoarele nu există?” Tatăl, ridicând privirea către soție și soacră: ,,- Ehee, când eram mic și eu credeam la fel…!” ☺ Dintre toate rudele nevestei mele, cel mai mult îmi place de mine..! ☺,, - În ce lună să mă căsătoresc, septembrie sau octombrie?” ,, - Octombrie, evident!” ,,- De ce?” ,,- Mai câştigi o lună!”
*






Pr. Al. Stănciulescu-Bârda    1/27/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian