Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Răspunsul Sfântului Nicolae

In anul 313 d.Chr. Impratul Constantin cel Mare dădea Edictul de la Milano prin care persecutia creștinilor lua sfârșit. Creștinismul nu devena religia “oficială” a Imperiului dar era recunoscut ca religie apărată sub lege.
Din acel moment cumplitele persecuții anti crestine luau sfasit și Biserica creștină putea să se manifeste pe față.Cele trei veacuri de persecuție intairsera credința și aleseseră pe cei credincioși dintre cei necredincioși.Dar în același timp,profitând de vremi ,tot soiul de învățături străine de cele ale Bisericii apucaseră să se împrăștie.
Pentru a le pune capăt Împăratul Constantin a convocat un “Conciliu Ecumenic”,un sobor a toată lumea,la care să participle toți Episcopii Bisericii,care erau,atunci,peste o mie la număr.Conciliul avea de scop să stabilească “simbolul” Credinței si sa emită primele legi canonice.Dar înainte de toate acest Concilu trebuia să dezbată o fioroasă erezie,învățătură contrară Bisericii,și anume cea răspândită de preotul Arie.Conciliu s-a întrunit la Nicaea în 325 d.Chr.

Arie spunea că Hristos nu este Dumnezeu egal cu Tatăl,ci este doar cea dintâi “creație” a lui Dumnezeu.Aceasta a fost cea mai sinistră erezie care a circulat și care încă mai circulă în lume.Conform acestei “învățături” nici Maică Domnului nu este “născătoare de Dumnezeu” și “Pururea Fecioara”.Din aceste motive Biserica a declarat pe Arie că “arheretic”.Oricum la Nicaea,în 325 această falsă invatura a fost dezbătută și cei care erau de partea lui Arie erau mai mulți și mai puternici.Cu înverșunare Episcopii dreptmaritorii,fără teamă au combătut această doctrina eretică.La un moment dat,când Arie fulmina blasfemii împotriva Maicii Domnului,în plenul Conciliului,în față Împăratului a toată lumea,un ierarh s-a ridicat și cuprins de manie sfânta l-a pleznit pe Arie cu pumnul peste gură.Acel ierarh era Nicolae,Lucrătorul de Minuni din Myra Lichiei.

Ca urmare a acestui act Nicolae a fost depus din Episcopat și aruncat în temniță.Dar în aceiași noapte,și el și Împăratul și mulți participanti la Conciliu au avut același vis.Au văzut pe Hristos și pe Maica Domnului și Pururea Fecioara Maria,inapoind lui Nicolae omoforul,semnul autorității ierarhice.El a fost restaurat în drepturi.Câte va zile mai târziu,Conciliul avea să condamne învățătura lui Arie si sa proclame Simbolul Credinței,”Crezul” care ( cu câteva adăugiri hotărâte la al doilea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol,381 d.Chr) este rostit și azi de Biserica Ortodoxă.Atunci a fost arătat că Hristos este “Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,născut,iar nu făcut,deopotrivă cu Tatăl,prin carele toate s-au facut”.

In vremea ce a urmat dragostea credincioșilor pentru Sfântul Nicolae a crescut fără margine.Sfântul Nicolae este ajutătorul săracilor,apărătorul orfanilor,ocrotitorul si ajutătorul celor în grabnică trebuință și el a ajuns să fie echivalat cu “Moș Crăciun” ,cel care dăruiește cu generozitate.Este aici o taină mai mult decât simbolică.Cel care între sfinți este considerat mai blând,mai milos,mai îndurat,confruntat cu atacul asupra Mântuitorului și a Preacuratei Maicii sale,cu atacul asupra ce are mai sfanți Biserica,maică noastră,s-a ridicat și i-a aparat cu pumnul!
In mod răspicat exemplul dat de Sfântul Nicolae la Nicaea artă un model.
Da,se cuvine să fim buni,să fim darnici,să avem milă dar atunci când suntem confruntați cu răul fără mască,cu cel care rânjește și batjocorește,cu cel care minte și ucide atunci putem fi îndreptățiți să dăm cu pumnul:”Căci nu nouă Doamne,nu nouă,ci Numelui Tău să-I fie adusă Slavă în veci”(Ps.113,9)
Atunci când vedem îndemnuri neghioabe și păgâne gen,”spitale,nu Biserici”,este îngăduit să dăm cu pumnul,”Căci nu nouă Doamne,nu nouă,Ci Numelui Tău se cuvine Slavă în Veci”.

Atunci când vedem îndemnuri la păcate strigătoare la cer,când vedem terfelit numele familiei,când vedem spucaciunea lăudată,când vedem Neamul și Țara insultate;da,atunci se cuvine să dăm cu pumnul;”căci nu nouă Doamne,nu nouă,ci Numelui Tău se cuvine Slavă în veci”.

Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center





Alexandru Nemoianu    12/4/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian