Intre două lumi : Impresii de acasă
Ca în fiecare an, păşind pe pământul ţării, la primul contact, impresia este una pozitivă, impusă de ritmul alert al construcţiilor, mai ales în oraşe, dar şi de urbanizarea satelor, ritm determinat de evoluţia fulminantă a ştiinţei şi tehnicii, capabile să schimbe faţa întregii noastre planete.
Aruncând privirile mai în largul zărilor, pe străbunul pământ românesc, nu poţi să treci fără o strângere de inimă. Curând murmuri în barbă: “România e ţara unor puternice contraste pe toate planurile”. Ţi se pare că auzi ţara scârţâind din toate resorturile ei, încercând să se aştearnă pe un nou făgaş, pe care mulţi oameni încă nu îl înţeleg prea bine. Oamenii, parcă, nu se regăsesc, nu pot să se ridice pe picioarele care nu s-au oblojit îndeajuns. Parcă nu s-a luminat obiectivul spre care să se îndrepte, nu găsesc drumul potrivit şi se învârtesc într-un sens giratoriu, deşi sunt unele semne că mentalitatea a început să capete alte nuanţe.
Politicienii ţării sunt şi ei străini de asemenea probleme. Bate un vânt rece din partea lor. Mai mult încă, se simte cum emit un fel de energie negativă de neînvins. În politica de vârf nu se mai aude vorbind despre direcţiile de dezvoltare a ţării, ori despre măsură, dreptate, valori morale, istorie, cultură… Politica pare un război din care lipseşte omul, care nu este reprezentat de nimeni. Statul pare confiscat. S-au cocoţat în fruntea ţării mulţi oameni incompetenţi, cu comportament grobian, cu mult cinism verbal, puşi chiar pe agresare fizică. Preocuparea principală este acapararea puterii pentru îmbogăţire fabuloasă în dauna statului român, îmbogăţire prin fraudă aproape la vedere. Sunt absorbiţi de preocuparea cum să pună Justiţia la pământ, ca să poată fura nestingheriţi.
Oamenii de bun simţ nu-i mai ascultă, aşa cum se întâmpla cu ani în urmă, când clocotea în ei interesul pentru politică. Acum nu am mai întâlnit fumul arderilor în dezbaterile politice, care până nu demult despărţea familii.
Acestor tipuri de politicieni pare să nu le stea nimeni în cale. Prea mulţi sunt cei care au abandonat gândul bun al înnoirilor şi al alinierii ţării noastre la celelalte ţări civilizate. Nu mi-a fost de mirare să aud răspunsul cătorva oameni la întrebarea: “Ce tip de politician va place?”/ “Ăla care este mai şmecher”.
Din partea acestor “şmecheri”, populaţia poate să se zbată izolată de restul lumii. Despre marea risipire a românilor nu este preocupat nimeni. Aceştia sunt lăsaţi să îşi dea bineţe prin revistele lumii şi prin mijloacele tehnice de comunicare. Ne consolăm cu gândul că duc cu ei un pic din România peste tot şi contribuie la bunăstarea şi la schimbarea mentalităţii celor dragi de acasă.
Despre această legătură de suflet între români am avut o incontestabilă dovadă în timpul călătoriei de întoarcere în Canada. Aflându-mă în conversaţie cu o româncă, şi ea trăitoare în Canada, m-a întrebat: Publicaţi cumva la revista “Confluenţe literare?” Confirmarea mea i-a stârnit exclamaţia plină de admiraţie:
Ce bucurie pntru mine să vă cunosc, fiindcă vă citesc cu multă plăcere! Apoi a adaugat: Mai am o scriitoare pe care o citesc cu acelaşi deosebit interes, dar ea locuieşte în Spania, se numeşte Gabriela Caluţiu Sonnenberg. Ce dovadă poate fi mai grăitoare că spiritul românesc e pretutindeni şi nu piere indiferent unde se află?
Dar în România, ţara marilor contraste, în care oamenii nu se pot aduna pentru a cânta într-o singură orchestră, sunt destui şi dintre aceia care şi-au păstrat nealterate valorile umane. Sunt mulţi preocupaţi de cultivarea binelui, a frumosului, a bunei cuviinţe şi a respectului pentru valori, oameni ai faptei ziditoare, ai păstrării comorilor moştenite din bătrâni. În România mai auzi glas dulce de clopot chemând la rugăciune şi smerenie, mai întâlneşti colţuri de rai care îţi taie răsuflarea, mai găseşti poteci neumblate. Ineditul te mai poate surprinde, creaţiile populare îţi mai vorbesc în graiul lor pur românesc, bucatele româneşti îşi păstrează forţa ademenitoare şi încă mai întâlneşti imagini mioritice cu turme de oiţe şi cântece din fluier, cu ecouri de bucium. Porţile şi portul popular maramureşean, bisericile din lemn, care îşi trimit spre cer săgeţile turlelelor, sunt căutate de mulţi străini. La toate valorile moştenite şi păstrate cu sfinţenie, se adaugă noi forme, aduse de românii care lucrează în străinătate. Ei contribuie masiv la schimbarea unor mentalităţi, aducând un suflu nou. Legătură lor cu ţara este benefică pe multe planuri.
Notând aceste impresii, nu am pretenţia că spun noutăţi. Totul este bine cunoscut, mass-media ne informează fără întrerupere, dar una este să le priveşti de la distanţă şi alta este să le trăieşti alături de cei de-un neam, căci structura noastră interioară, oriunde ne-am afla, este legată de ţesătura poporului din care facem parte. România rămâne ţara unde mi se odihneşte dorul, oriunde altundeva m-ar purta paşii.
Pickering Ontario
|
Elena Buică 11/2/2017 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.