Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Povestea bunicilor

Povestea mea incepe cu „A fost odata,ca niciodata,

Ca daca n-ar fi fost,nu s-ar fi povestit” .

Un baiat,ca mine sau ca tine,a cunoscut o fata

Frumoasa,asa cum se cuvine,de care s-a indragostit.



S-au iubit,s-au casatorit,caci asa sunt povestile de alta dat,

Au avut copii,care au crescut la randul lor frumos

Si-ntr-o zi,copiii fiind maturi,au considerat,

Ca-i timpul sa-si urmeze destinul lor ambitios.



S-au nascut nepoatele si ea si el au devenit bunici.

Bunicii au fost din ce in ce mai mult solicitati,

Ba sa-i ajute,sa aiba grija de cele mici,

Ba sa inlocuiasca parintii,cand ei erau plecati.



Anii au trecut,precum a zilelor insiruire-n saptamana,

Iar ei,bunicii,se intalneau din ce in ce mai rar.

Si la un moment dat,fara nici o vina,

Viata lor trecea pe langa ei,monoton,dar nu-n zadar.



Vorbeau mai mult la telefon,cu sufletul pribeag si obosit

Si de vazut,mai mult se-ntalneau doar la calculator.

Iar zilele si lunile treceau banal si-obisnuit

Si-n ochii lor,o lacrima se prelingea de dor.



Visau la o discutie banala,cu o cafea in fata,

Sau isi imaginau cum se plimbau la brat,alene

Si se trezeau mai singuri in orice dimineata,

Cu visele visate-n noapte,printre gene.



Povestea mea nu se sfarseste,ci doar continua mereu,

Asa precum e mersul vietii noastre, fara de sfarsit.

Povestea mea-i povestea bunicilor ce-si ajuta la greu

Copiii,sa duca mai departe destinul implinit.




Stau…


Stau si număr a orelor curgere,

În clepsidra timpului efemer

Si-n ochii mintii imi vin aducere

Aminte,de noi doi si sper.



Stau pe un colt de univers părăsit,

În care timpul a uitat sa curgă

Si trupu-mi îl simt usor obosit,

De drum si de linistea adâncă.



Stau gândind la ziua de mâine,

Cu vesnice plecări,renuntări,părăsiri

Si genele-mi sunt grele si-mi vine

Să caut sosiri,îmbrătisari,regăsiri.



Stau doar fizic,gândirea-mi e o fugă,

Stau cu mintea-mi visând la nemurire,

Stau si-astept ca mâine să te-aducă,

Stau strângând în inimă iubire.



Te iubesc


Cand citesti o carte ce sufletu-ti inmoaie

Si melancolia te cuprinde,visele te napadesc,

Inchide ochii si imagineaza-ti ca-n odaie

Sunt langa tine si-ti spun: Te iubesc.



Cand te uiti la un film de iubire si dor

Si inima iti bate in ritm nebunesc,

Asteapta sfarsitul,cand din ecran eu cobor,

Te strang in brate,spunandu-ti: Te iubesc.



Cand uneori in noapte te trezesti,singura fiind

Si amintirile reci in minte-ti navalesc,

In gand sunt cu tine,cu dor te cuprind

Si-ti pun o sarutare,spunandu-ti: Te iubesc.



Cand o lacrima iti curge si inima ti-e grea,

De tot ce ti-am facut atunci cand eu gresesc,

Te rog gandeste-te ca langa tine eu as vrea

Sa fiu,sa te strang si sa-ti spun: Te iubesc.



Oriunde si oricand nesiguranta de va veni la tine,

Facandu-te sa-ti spui „nu te cred,ma-ndoiesc”,

Te rog,gandeste-te mereu la mine

Cu o floare-n mana,spunandu-ti: Te iubesc.



Eu sunt bolnav



Eu sunt bolnav cand soarele apune

Si noaptea se prabuseste peste mine.

Eu sunt bolnav cand inima imi spune,

Ca ziua,dupa noapte,nu mai vine.



Eu sunt bolnav cand vad copii plangand

Si lacrimile lor ma umplu de tristete.

Eu sunt bolnav cand vad pasarile zburand

Spre zari mai calde,sa nu inghete.



Eu sunt bolnav cand simt rautatea omeneasca

Si uratenia ei ma face sa plang.

Eu sunt bolnav si-as dori sa se opreasca

Razbunarile si raul sa-l infring.



Eu sunt bolnav cand singur imi vorbesc

Si in oglinda ma amagesc ca suntem doi.

Eu sunt bolnav cand nu pot sa te iubesc,

Sa fi langa mine,sa fim amandoi.





Sabin Bobos(Bubu)    8/26/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian