Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Prin blogosfera literară (31 iulie – 6 august 2017)

Cristian Pătrăşconiu scrie in ‘La Punkt’ despre cartea de eseuri a lui Andrei Pleșu, ”Despre inimă și alte eseuri”pruta la Humanitas: ‘Existe multe note care unesc aceste patru texte. Desigur, unitatea vine (poate mai ales) din structura și capitalul de afirmații cu privire la diversele ”etaje” (lingvistice, filozofice, istorice, literare, sociologice, antropologice, religioase) ale analizei celor patru mari și atît de generoase teme. Dar, deopotrivă, cele patru texte stau foarte bine împreună (așezate într-o carte) și prin condiția interogativă pe care le-o conferă Andrei Pleșu. În sensul acestor două precizări, ”Despre inimă și alte eseuri” este o carte care strălucește în/prin arta sa eseistică, inclusiv prin calitatea întrebărilor care ridică valoarea unei teme sau a alteia. Ea este, deci, o carte în care, în mod cu totul admirabil, găsim (de fapt, citim printre rînduri) și un fel de tehnică de a pune întrebările care se cuvin a fi puse, astfel încît, nu neapărat răspunzîndu-li-se pînă la capăt, temele în discuție să fie îmbogățite cu straturi neașteptate de sensuri.’

Adriana Gionea de la PostModern scrie despre volumul ‘Un trandafir pentru Emily’ aparut in colectia de autor Willian Faulkner a editurii ART: ‘Acest volum, datorită varietăţii subiectelor şi a temelor abordate, are de toate pentru toţi. Vor fi absorbiti de lectură şi aceia care preferă suspansul (uneori) morbid (Un trandafir pentru Emily, Câinele, Soarele acela din amurg), şi cei ce aleg drama cu substrat social (Septembrie pârjolit, O toamnă în Deltă, Incendierea hambarului) sau povestirile a căror acţiune se petrece pe fundalul unui război şi care au consistenţa unui microroman despre maturizare (Castor, Mireasma de verbină). Deşi temele abordate sunt diferite, aceste proze au ceva în comun: încăpăţânarea personajelor de a rămâne în acel Sud încremenit în trecut, al cărui spirit retrograd degajă mai degrabă o întunecime primordială, de timp fără schimbări.’

Cristian Cărpenaru de la GoodRead a citit si scrie despre romanul ”Apele Nordului” al scriitorului Ian McGuire aparut in traducere la Polirom: ‘Este o lume a sufletelor bătătorite și a privirilor încercănate, a buzelor crispate într-o veninoasă arcuire și a regulilor răstălmăcitoare, a viselor de înavuțire și a gândurilor care nu pot fi povestite. spaima, neîncrederea și închistarea în cocoloașe de solitudine chinuitoare transformă personajele din romanul Apele Nordului în brute, animale de povară sau naufragiați ai propriilor destine, mereu cu anumite polițe de plătit față de sine, față de altcineva sau față de spaimele depuse pe ramurile vieții.’

Constantin Piștea scrie pe blogul său (și în revista Accente) despre o carte interesantă cu privire la Carol I, semnată de Paul Lindenberg: ”O personalitate covârşitoare, aşa apare Carol I în cartea excelentă a lui Lindenberg. Un lider care a schimbat faţa României, de care ţara ar avea nevoie şi astăzi, la 110 ani de la prima ediţie a cărţii, pe care avea să o îmbunătăţească şi să-i adauge informaţii până la anul 1914. Cum şi-a exersat priceperea în mai multe stiluri, şi aici portretistul Lindenberg a reuşit să redea nu doar un om uriaş, ci şi spaţiul românesc, cu metehnele sale. Uimitoare capacitatea de sinteză a germanului, care a schiţat figurile politice ale vremii şi tarele lor în paralel cu fotografierea transformărilor ce au avut loc în ţară odată cu sosirea în ţară a prinţului Carol de Hohenzollern.”

Dana Pîrvan prezintă pe Bookaholic cea mai recentă carte a Sarei Gruen, ”La marginea apei”, o carte de vacanță: ”La marginea apei, de Sara Gruen (autoarea celebrului roman Apă pentru elefanți), ar putea fi o astfel de carte de vacanță, deși fundalul pe care se desfășoară aventura, dragostea și prietenia este unul tragic – Al Doilea Război Mondial. Una dintre liniile de forță ale romanului o reprezintă și conturarea diferențelor enorme dintre lumile mărunte care alcătuiesc lumea cea mare, în pagini ascunzându-se și o poveste despre monștrii ce tăinuiesc discret în oamenii de lângă noi și ies la iveală când aceștia părăsesc obișnuințele comode ale vieții.”

Marius Constantinescu preferă cărțile de călătorie, după cum ne spune într-o nouă rubrică, inaugurată pe Litero-mania: ”Nu doar Himalaya devine teatru pentru spectacolul adrenalinei montagnarde, ci și Anzii, de unde Joe Simpson își întoarce buzunarul amintirilor pe dos, oricât de tulburătoare sunt acestea, pentru a se lăsa să cadă în văzul tuturor încă o dată în prăpastie (Căzând în gol, Polirom). Curajul revenirii în abisul experienței personale i-a adus laurii audiovizualului, o poleială ștearsă, însă, pentru duritatea frustă a confesiunii. Am fost deja în Nepal cu Marius Chivu (Trei săptămâni în Himalaya, Humanitas). De cealaltă parte a cărării i-l voi pune, în zilele de vacanță rămase, pe Levison Wood (Pe jos în Himalaya, Polirom), pentru o călătorie la scară, privată de tragismul optmiarilor și al trupurilor priponite în colțuri de stâncă, dar îmbibată de culoarea, autenticul și foșgăiala sinestezică a unei lumi pe care, neavând nicio șansă să o cunosc la prima mână, o primesc din pașapoartele burdușite cu povești ale altora. Și așa, din pagină în pagină, din podiș în depresiune, din târg până în Tabăra de Bază, în prelingerea leneșă a lui iulie spre august, simt cum aerul se răcește în jurul meu.”

În Observator cultural, a apărut un dosar intitulat ”Noile cărți ale copilăriei și creatorii lor autohtoni”. Printre cei care au răspuns la câteva întrebări, se numără și Veronica D. Niculescu, grupaj reluat pe blogul ei. La întrebarea ”Ce ați descoperit scriind cărți pentru copii?”, ea răspunde: ”Am descoperit bucurie. Plăcerea pe care o simțeam la început de tot, acum cincisprezece ani, când scriam prima carte de povestiri. M-am jucat cum am vrut Gândul că nici nu există receptare critică, doar cititor și plăcere, mi-a dat târcoale vag, pe înserate. Am fost foarte disciplinată. Am descoperit că e foarte plăcut să scrii așa, urmărind cuminte întâmplările, înaintând cu un capitol pe zi, spunând o poveste, clar, cât mai simplu, evitând labirinturile, deraierile. E o treabă foarte onestă și sănătoasă asta, să scrii pentru cititorii tineri.”





Dan Jovi    8/8/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian