Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Versuri ...

vine după mine ana pauchera

nu boala mi-a adus avataruri
nu boala m-a schimbat
zvetlana voiam să mă cheme
ana pauchera nu mi-a plăcut niciodată
când se-ntorcea de la colectivă cu pontajul
cât s-ajungă de-o jimblă
mama fulgera pe bucata mea îngustă de cer
nu esti bună de nimic ano pauchero
un motiv în plus să acopăr oglinda
cum se-acoperă când ai mortul în casă
nu boala m-a schimbat
prea multi au iesit din viata mea
au tras usa
le-a rămas umbra înăuntru
a căpătat consistentă
o cremă de catran ce mânjea peretii
dar toate au o limită
plecarea
dintii înfipti în coaja răscoaptă a lui трудодень
singura jimblă
spaima de a uita
dacă n-ai apucat să tii minte la timp îngheată buzele
ochii fac turturi
toate astea m-au schimbat nu boala
acum când mă uit în urmă
văd cum vine după mine ana pauchera
cocosată
în rolul ei de fantomă cumsecade
n-am apucat să-i spun că vreau să mă strige zvetlana

materie spirit viată

e suficientă o fisură în coastele timpului
si
secunda îsi face de cap
nu mai sunt lângă mine nici mama
nici tata
să dea cu bătul în dulăii de sub talpa casei noastre
totul tine de conventia sângelui: cât poate să curgă prin vene
când îngheată
ne dăm cu patinele pe oglinda lui
ne dăm cu patinele si ne uităm la noi
ca si când am fi încă vii

tata a coborât în pivnită
vinul
nu stătuse din fiert
în pântecul butoiului erau materia spiritul
viata
când a pus gura pe tâlv
tata a crezut că asa e cel mai usor să fii fericit
a rămas cu damful fericirii în plămâni
s-a-nvinetit
nu stătuse din fiert vinul
sângele tatei
stătuse
carevasăzică
acum tata se dă cu patinele pe oglinda propriului sânge

după ce l-a găsit
mama credea că e tena tiganca
umbla pe ulite
cooostorim căldări cooostorim căldări
bătrânele îi puneau în fată câte-un testemel negru
na! costoreste-ti moartea
si o îmbrobodeau cu nod sub bărbie
într-o zi una mai tânără i-a dat mamei basma înflorată
ea s-a uitat prin pânza subtire a văzut
cât de colorată e lumea
nu s-a mai întors acasă niciodată
acum cred că fiecare mă priveste din coltul său
cum stau cu urechea lipită de pântecul butoiului
să prind ultima bolboroseală: materie spirit
viată
eheeei


fotografie cu tata

amintirea tatei trece prin antebrat
se lasă-n degete
cu furnicături peste ecusonul său de postas

tata a fost postas în ithaca de la poalele dealului măgura fetii
ducea pensii
scrisori
arar câte-o vedere din orase mari
cel mai mult îi plăceau vederile
se uita lung la fiecare
le mângâia
să simtă-n podul palmei asprimea zidurilor istorice

tata călătorea cu velocipedul
înjura când se rupea lantul ori se-ncurcau spitele
că se-nvârte roata-n gol

venea acasă seara plin de praf
îi lustruiam pantofii
adunam praful în grămăjoare să păstrez din drumurile bătute de tata
puteam să fac o măgură a noastră din cât praf s-a strâns de pe pantofii lui

toamna trecută tata n-a mai înjurat velocipedul cu toate că
lantul era rupt în trei locuri
spitele căzuseră jumătate
nici de vorbit n-a mai vorbit
atunci mi-am făcut prima fotografie călare pe velocipedul său Carpati
am vrut să-i fac una si tatei
dar i se schimbase culoarea
se lătiseră fălcile
din nări îi ieseau dopuri de vată

nu e tata am zis
si m-am lăsat păgubas

a doua zi am cumpărat lant nou duzina de spite
niste tenisi din pânză
pantofii n-are cine mi-i lustrui


ai cei mai frumosi sâni, Maria,

fumegă peste cerul hibernal;
se iau la întrecere cu frigul,
zăpezile mele îi spală: rodii în asteptarea cutitului...

când se-asază fulgii pe sfârcuri,
îmi cade pe degete o lumină dialectală,
scriu poeme/ despre
cei mai frumosi sâni!
nimicurile se intersectează prin carne,
consumă orice grimasă,
orice alunecare la suprafata lucrurilor;

faptele mari nu le pot descrie,
este atâta răcoare în interiorul meu,
încât, benedictină, sculptezi sfinti,
ca si cum ai vrea să li te-nchini;
Maria,

hai să facem dragoste,
în dormitoare matrimoniale, pe geamul hublourilor, prin vieti dezafectate,
până ce copiii nostri se nasc vii,
gata împărtiti în mame fecunde si în tati războinici...
timpul scoate mugete aspre,
tu ai cei mai frumosi sâni,
fumegă încă;

moartea este un câine cu două capete,
Maria,
nu stiu care ne privegheză,
care ne ucide într-o bună zi...






autor, Gela Enea    6/23/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian