Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Nostalgii : Spre Vârful Omu' din Bucegi

Eram student cu oarecari merite în cadrul institutului, fiind coordonatorul Gazetei satirice ARICIUL şi, pe acest motiv, am primit un bilet de odihnă în staţiunea Buşteni, împreună cu alţi colegi de facultate.
Terminasem cursurile şi examenele de sfârşit de an şi am plecat în vacanţa de vară. Mai întâi am mers să îmi văd părinţii în comuna Poiana Mare, din judeţul Dolj, iar apoi, am plecat la Buşteni, unde am fost cazat, împreună cu un coleg, Florea, într-o cameră cu 2 paturi, la o cabană. Eram mulţumit de condiţille de cazare, dar şi de masă.

Făceam zilnic excursii, cu pasul, în împrejurimi, la Cota 1400, la Babele, la Crucea de Piatră, dar într-o zi, s-a hotărât, să mergem pe Vârful Omu’, care este situat la o înălţime de 2505 m în Munţii Bucegi. Era al treilea vărf de munte ca înălţime din Romănia, după Negoiu şi Moldovenu, care erau la 2535 m., respectiv, 2544 m., În Munţii Făgăraşului.
În total, eram, cred, 12 băieţi şi 7 fete. Am pornit cu toţii voioşi spre Vârful Omu’ pe la ora 9 dimineaţa. Mai întâi am poposit, pentru scurt timp, la Babele, plecând,apoi, spre Crucea de Piatră, unde de asemenea, am stat puţin. De aici, pe un drum aproape plat, am ajuns la locul unde, pe marginea unei prăpăstii, se facea o potecă îngustă, ce ducea spre vârf. Mergeam, în şir indian, fiindcă pe o asemenea potecă îngustă nu încăpeau 2 oameni alături. Eu mergeam, cu o geantă pe umărul drept. In geantă aveam mâncare, buletinul de identitate, un portmoneu cu bani. Discutam din mers cu colegul Florea, care mergea în urma mea. La un moment dat, fară să îmi dau seama, geanta mi-a alunecat de pe umăr şi s-a prăvălit la vale, în prăpastie. Am rămas mască, nu îmi venea să cred. Ce mai era de făcut, decât să merg după ea. Colegul Florea, care fusese martor la ce se întâmplase, la rugamintea mea, a fost de acord, fără ezitare, să mă însoţească la coborârea în prăpastie pentru a recupera geanta.

Am luat-o înnapoi, pe potecă, ajungând la locul pe unde se putea coborî. De la bun început, drumul era anevoios, presărat cu pietre si pietris pe un teren alunecos şi un fir de apă ce aluneca liniştit spre vale. Am mers anevoios aproape 2 ore şi nu ajunsesem la fundul prăpastiei.Dar, la un moment dat, Florea care mergea în faţa mea, dă de o conservă... Era conserva mea! Ne-am bucurat că eram aproape de ţintă, dar nu dădusem încă de geantă. Dar, nu putea fi departe şi, într-adevăr, după câţiva paşi, am gasit-o şi pe ea. Victorie! Dar, nu ne găndisem în niciun chip, că acolo jos, puteam să întâlnim şi animale sălbatice sau şerpi veninoşi! Totul era posibil!... Obosiţi cum eram, nu ne-am mai gândit la nimic, decât să ne aşezăm pe nişte pietre şi să ne ospătăm. Am deschis conserva de fasole cu carne, am scos pâinea din geantă şi am început să mâncăm cu poftă. In fine, când ne-a mai trecut oboseala, am reluat coborârea, fiindcă mai aveam destul de mers până jos. Şi când am ajuns, în sfârşit, în locul de unde se zărea oraşul Buşteni şi Cabana Caraiman, am avut surpriza să constatăm că, pentru a continua drumul, trebuia să coborâm de pe un mal situat la cca. 4 m mai sus de continuarea potecii.

Ce era de făcut? Să coborâm ca alpiniştii ajutaţi de nişte frânghii , pe care noi nu le aveam... Ce am făcut? Ne-am legat
centurile, una de alta, am ancorat un capăt de un pomişor din apropierea malului abrupt şi, mai întâi a coborat colegul, ţinând de centurile ancorate, apoi, eu, am coborât, pe umerii lui, tot ţinând de centuri ,dar şi cu pomişorul care se smulsese din rădăcină. Aşa am recuperat şi centurile. Am luat-o imediat pe potecă, la dreapta, spre cabana Caraiman, la care am ajuns după un timp. Acolo, am vorbit cu şeful cabanei şi i-am povestit păţania. Am băut câte un suc, am mai mâncat ceva, plecând spre cabana, spre care se îndreptaseră colegii care coborâseră, între timp, de pe Vârful Omu’ . Au rămas cruciţi când ne-au văzut, fiindcă ei ne cam dăduseră dispăruţi!...
A fost o mare învăţătură de minte, fiindcă ne aventurasem în necunoscut şi, totul se putea termina tragic. Asta se întâmpla în luna Iulie a anului 1959.

Oprea Popa – Gormley , Stouffville Canada





Oprea Popa    6/20/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian