Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Fabule

P U P Ă Z A

Pupăza mea cea motată,
Rumenită si infoiată
Ciuguleste prin pădure,
Ici o gâză, colo mure.

Poartă straie de regină
Si parfum fin de sulfină,
Haine rosii, verzi, albastre,
Culori căzute din astre…

Diadema ei, de pret,
O poartă foarte semet.
Cântă si zboară hai - hui
Uitând adesea, de pui.

Puisorii stau cuminti
Si - ii asteaptă pe părinti;
Cuibuletul cam miroase.
Dar mama umblă –n mătase !


Ce mai pasăre gătită !
Si la ochi este cănită,
Acasă stă în oglindă,
Dar lasă gunoiu’ – n tindă !

Morala :
Datoria nu prea place
Constiintelor sărace ….


DOUĂ SOPÂRLE

– „Hello ! Ce gânditor si singur!
-,, Amicii sunt la strand, se scaldă !-

-Visam... Ce bine este vara,
Să mă soresc pe piatra caldă...”

– „Oh, dar esti plin de poezie!
Eu, uite-acum am dat o raită
Pe lângă stâncile din deal,
Să văd ce piele se mai poartă…

-,,A, a propos, vorbesti de deal,
Am un cumnat,
Mi-e dor de el – e bun băiat!

- ,,Zău? Unde sade? Are casă?
Stii, mie-mi place la parter,
Si-mi place să am si-o terasă!
Caut de mult un partener!

- ,, N-am spus că vrea să se însoare,
Ci m-a cuprins dorul de el…
..
- ,, Atuncea hai, arată-mi unde-i,
Si mă descurc eu, într-un fel!

- ,,Scuză-mă, sunt grăbit.
Sotia m-asteaptă, repede, să viu.

- ,,Merg eu în locul tău acasă,
De urât si eu pot să-i tiu,
Până te duci să-ţi vezi cumnatul...
Transmite-i că vreau să-l cunosc,
Că sunt modernă, siluetă
Si folosesc parfum de mosc !

Morala?
Este cum vă place,
Unul din ei n-are ce face!



SINGUR-CUC, ÎN FELUL LUI


Cântă cucul: ,, sunt, ne, fa, mi, list !”
Ce privesti la mine, pui străin si trist ?
Ba, pari cam obraznic ! Ti-ai pus albe pete
Peste frac ! M-ai copiat, băiete !

Nu mai poate –un aripat să zboare:
CUC !!! Si altii ! Toti cuci, frătioare,
L-ar opri, că-i sunt copii... minori...
Aveti acte ? Atestări, scrisori ?

Alte griji am ! Vreau cirese amare,
Îmi fac pene-albastre; sunt în stare !
Ce-mi veniti cu mame adoptive ?
Vreti să mă-nsurati ? Povesti naive !

Căntă cucul: „sunt, ne, fa, mi, list !”
„Am, sis, te, mul, meu ! Mă vezi ? Re, zist !”



A F I S

Se luară doi amici la hartă;
Era o vineri, nu, o marte,
Si uite asa: într-o contoversă :
Ba că e ploaie, ba aversă …
Asa de rău se mâniară
Că unul chiar plecă din tară !

Al doilea fiind mai pisicher
Si având în cuget mai mult fler,
Se hotărî ca sa deschidă
Un bar, cu suc de… conopidă !

Trecea multimea într-o doară,
Odată si a doua oară
Până intr-o bună zi băură
Posirca cea de murătură !

Azi se mai sparse un pahar,
Mâine buluc mare , în bar
Si omul nostru, îndrăgit,
Făcu un bussines aurit …

Cellalt, în noua tară mamă
N-avea nici o para in năframă;
Se tot zgâia la omenire-
Plină de sfat si multumire.

Îsi zise omul într-o zi :
_- ÎI scriu lui Ion, fie ce-o fi !
- Si-ii spun că atuncea era ploaie,
(- Poate
Aceasta, să-l inmoaie …)

Mai trece o zi, mai trece o luna
Când bussinesman-ul supărat,
ÎI dă răspunsul : - Asta-i bună!
- Nici să gândesti că banii ploua !
- Am si uitat de controversă !
- În bar nu-i ploaie , ci AVERSĂ !

Morala :
De ti s-a defectat ghiocul
Ai de umblat, să-ti prinzi norocul



CINCI DEGETE

Tema de fată-i mult controversată,
E chiar si actuală câte-o dată,
Când degetul cel mare ia la zor,
Pe celelalte, mici, pe frăţiori.

- „Mezinule, azi iar n-ai măturat !
Am să te spun ! Nici lapte n-ai mâncat;
Uite ce mic esti ! Neajutorat …”

- „Sigur ! Tie-ti convine, esti student;
Nu vrei să-ntârzii, nici să fi absent !”

- „Dar după lapte-ai fost si tu vreodată?
Sare penultimul, înfipt; e fată.
Cine, atunci când vine de la scoală,
Pune la fiert mâncarea?”

- „Ce scofală ?!
În primul rând ti-e foame tie, dragă,
Eu fac si yoga, rabd… o zi întreagă!”

- „Hai, dă-mi mai repede cămasa, gata,
Tu, cel ce ai inel, si …drag lui tata !
Nu sti un nasture să cosi ! Elev esti tu?
La practică te lauzi ! Zece! Nu?”

- „Te-ai transformat într-un satrap, un zbir !
Si decât tata strigi, mai abitir!
Fie, că-mi zici, împielitat si rău,
Dar eu te-arăt !
Stii care-i dreptul tău?
Să te ocupi cu degustat mâncarea,
Să critici că s-a terminat iar, sarea…
Dar mai ,,reflectă” si tu ! Asta-ti cer !
Nu ai umor, nici sare cu piper !

Morala:
Esti pur si simplu Fratele cel mare !
Te cred si eu! Cu-atâtea ajutoare…



CEARTĂ MARE

Pe foc, o oală, în clocot mic,
Îsi lăuda de zor fiertura:
- ,,N-ati mai văzut asa aspic !
Si mie-mi lasă apă, gura!’’

Capacul cel fudul, cu mot,
Sare în sus, invidios:
- ,,Ce te tot lauzi către toti?
Fată de mine stai mai jos!’’

- ,,O fi! Răspunde ea fierbinte,
,,Dar fără mine nu se poate!
,,Si orice ins îsi fierbe o linte ,
,,Sau alte feluri de bucate !!!’’

Capacul nu este convins,
O tine într-una pe a lui,
Mortis, si nu se dă învins …

Destine iterare
Atuncea, oala supărată
Îi strigă să se aseze – n cui;
- „Si lasă – mă, să – mi văd de treabă;
Renunt la ajutorul tău!
Voi folosi o farfurie!
Ea tace, pe când tu esti rău !!!”

Morala:
Să fii modest e o calitate;
Nu deranjezi , nu-ţi faci … păcate!

REGELE ÎNARIPAT AL CÂNTULUI
Cucul, pasărea cea rară,
Destoinică migratoare,
Vine-n ospetie-n tară.

Cântă cât îl tine vara,
Melodia-i preferată,
Până când se- asterne seara.

E fidel, de nu se poate,
Si e grijuliu cu soata.
Altor' pune bete-n roate...

Din bătrîni se stie anume
Despre-acest nobil de soi,
Cum puiul la cresă-l- pune,

Chiar si neieiesit din ou.
O surpriză la vecine:
Un ou zdravăn, drept cadou !

Milostiva vecinică
Ocroteste-ndestulat
Puiul cu sânge albastru,
Care-n brate i-a picat...

Expansiv, nesătios,
Acest frate vitregel,
Îsi aruncă fratii jos.

Iată că din întâmplare,
Crescând mare si frumos,
A surpat într-o zi cuibul,
Ajungând si el pe jos.

Un copil, doinind din fluier,
L-a găsit pe iarbă stând.
Dar, l-a fulgerat un gând:

Si-n obida lui adâncă
Sufletul i-a săgetat
Si-apecându-se cu grijă
Puiul în sân l-a luat.

De atunci el are-n casă
Un cuc ce-i tine isonul:
Cântăret de-naltă rasă.

Dar ciresul din grădină
Pe cuc tainic l-a chemat;
Ciugulind prima cireasă
Cucul nu a mai cântat.

Supărat, atunci, copilul
L-a păstrat pentru penet,
Dar de frumusetea-i goală,
Se îndepărta încet...

Si spre toamnă, când dă bruma,
Cucul în crâng a zburat
Si-a plecat spre soare-apune,
Cucul nobil si ingrat

Pentru neamul cel de cuci
O morală se impune:
,,Când mereu trăiesti în cântec
Ti se duce buhu-n lume !”



FAIMA COCOSULUI

Cântă cocosul în poiată
‘Năltându-si gusa înspicată.
Găinile îl tin de rău,
Zicându-i ,,guresul din hău” !

Nu poate omul atipi.
Că-i si vesteste-a doua zi !

Acuma multe mii de ani,
Când aveam aur si nu bani ,
Îl înteleg că stătea ceas
Dar azi ? Tehui a mai rămas !

Pamântul este plin de ceasuri,
Cu mii de forme si de glasuri,
Dar el, motatul, ca pe vremuri,
Te sperie din somn, să tremuri !

Ce galită înapoiată !
Nu face el scoală privată !?
O tine mereu pe un glas
Când muzica-i cântă pe nas !

În fiecare zi cu soare
Iese în curte la plimbare
Frumos si tantos si berbant
Dar … noaptea-i rău, prost si secant !

Să-l auzi frate cum mai cântă ,
Par’ca-a luat din târg o drânbă.


MORALA :

Cocosule, de vrei căutare
Mai fă si tu o … reciclare !!!,


ATUNCI CE POATE ZICE OMUL


- ,,Ce tot te lauzi că esti priceput?
Zice către tablou peretele de var;
Pe unde-am umblat eu, să fi văzut!
- ,,Ce sti tu despre artă? N-ai habar !

- ,,Mă rog, redai si pesti si val, si
Tot ce pictorul a pus pe tine.
Si amorasi cu flori Si prunci si doici
Si nuduri despuiate de rusine!
Eu? Am înţelepciune, un ocean!
Sunt bobul cel de calciu călător,
Iti sunt suport si am un mare neam !
Atunci, tabloul foarte iritat
Strigă-n culori, cu glas răsunător:
- ,,Mai sunt pe lume si pereţi dinstean,
Chirpici si lemn, vezi esti nestiutor !
Tu unde ti-ai ascuns încărcătura de omenesc?
Ce sentimente dai?

- ,,Auzi la el? Vede suprastructura,
Dar fondul ce-o suportă, unde-i?
Stai!
Picturile rupestre ce atestă
Spirituala-mi vârstă-mi sunt comune !
De n-as fi eu, tu unde-ai sta? Hai, spune !

Morala:
Asa discută-n viată câteodată,
Feciorul prea emancipat si-un tată!



U R S U L LA M I E R E


Un fagure strălucitor si dulce
Ademenea prin mierea-i aurie;
Albinele n-au reusit să-l culce,
Fiind prea plin din flori de iasomie.

Zilnic dădeau târcoale răpitorii;
Păsări cu ciocul lung si fără teamă,
Viespii ce năvăleau de când dau zorii si
Ursul cel mai tare din poiană.

Albinele erau prinse cu treaba,
Să care mereu cosul de la piată,
,, să hrănetti mii de pui cu toată graba si
,, să să mai ai si timp pentru viată” !

Ursul răzbit de pofta fagurelui mare
Se invâtrea prin preajmă tot mai des,
Făcându-si mereu cale pe cărare,
In drum spre zmeurisul de cules.

Albinele nu pridideau s-adune
Al rodului de vară, nectar fin,
Să plămădească noi faguri anume,
Si să pună obroc la stupul plin...

Doar fagurele nostru auriu
Stătea ca o momeală-n galantar,
Dând în vileag preaplinul arămiu,
Muncit cu sârg din al florilor dar.

Nemairăbdând tentatia la miere,
Într-o zi ursul plictisit de fructe
Se hotărî să-si facă o plăcere
Gustând. Sau poate doar să se înfrupte...

Se năpusti peste stupul bogat,
Luând peste bot mii de-ntepături,
Dar până să le simtă a prădat,
Asa cum este datina la furi !

In fine, stupul a fost devastat
Iar ursul chinuit si întepat...

MORALA crede ursul vinovat,
Uitând că Mos Martin a fost tentat
De goliciunea stupului bogat...



FRUMOASE PĂSĂRI
CU PENET DE JAR


Un stol de păsări gurese, prin ramuri,
Se ceartă pe un cuib uitat de soare
Toate l-ar vrea cu verdea lui răcoare,
Sub frunzele ce-l ocrotesc cu flamuri.
S-au strâns într-un sobor înaripat;
Încerc să le-nţeleg păsul cântat:
Număr silabele cu tact ritmat,
Ce-mi precizează: „cuibul disputat !”

Frumoase păsări cu penet de jar,
V-asemănati cu lumea mea de azi,
Vă pierdeţi firea pentru - n mic necaz
Uitând că vorbăria e-n zadar...

Morala:
Ne zbatem disputându-ne un pai,
Ratând ocazii de-a clădi... un rai!



R E M I N I S C E N T E

Creionul acesta nu scrie !
E foc supărat pe hârtie,
Că nu se lasa mâzâgilită,
Si – l tot întreabă despre ... PITĂ ...

Se cere într- una CALITATE,
VENIT la contabilitate,
ECONOMIE de cuvinte
Si PLAN de litere - din minte .

L- am ascutit a doua oară,
I – am pus pe masă o hârtioară;
S – a apucat să scrie proză,
Visând cum soarbe dintr-o doză !
Si se gândeste mucalit:

ECONOMIE ? PLAN ? VENIT ?

MORALA care-a reiesit
După atâta flămânzit:

,,Termina, că sunt... ametit !”



P R O Z A I C DAR R E A L

,,Apucă-te de treburi serioase !” îmi zice el.
,,Mai lasă poeziile !
,,Eu am scris într-o zi o carte !

,,Tu caută să deschizi o bancă !
,,El dă un leu, tu dai unu’
,,Si asa cu unsprezecemii de ,,unu”
,,Deschizi banca !
,,Apoi...
,,Ne sprijină guvernul;
,,Le spunem oamenilor că sunt asociati !

MORALA SAMSARULUI:
Tot el:
,,Nu vrei să întelegi odată
,,Că BANCA mea este de viitor ?!



CĂMASA FERICITULUI
Quasi fabulă


Petale zdrentuite cad din cer.
Albatrosii se înnaltă dezmorsindu-si aripile,
Copacii dezgoliti îmbracă hlamida de iarnă…

Copiii se rostogolesc prin stratul pufos ;
Ei ii zic zăpadă,
Eu ii zic : ploaia de inghetate petale.

Pe guler mi-au căzut stelute solitare ;
Le urmăresc conturul perfect ;
Se sting ca stelele căzătoare .

In bucle vântul clădeste vălul alb de mireasa al zăpezii.,
Apoi mângâie arzător gâtul dezgolit de fular.
Picioarele se afunda în covorul alb ;
Covorul cântă usor, in surdină, la fiecare pas…

In huiet mare ies copiii de la scoală.
Unde au încăput atâtia ?!
Poate au clase gonflabile .

Imi vine să râd de ideea mea ;
Câteodată râd singură,
Mă feresc să nu fiu văzută !

Morala :
E bine să porti cămasa fericitului,
Dar altii nu trebuie să o vadă !


GOL-GOL

Un pahar gol, de cristal,
Drept si fălos în galantar,
Cu irizatia-i de opal
Gândea în felul său, avar.
,, Să mă conserv, sunt valoros,
,,Sederea-mi prelungeste viata
,,Nici vinul cel mai onctuos
,,N-ar trebui să-mi vadă fata!
........................................................

,, Alături, muritori de rând,
,,Pahare grosier turnate
,,Să-mi fie chiar egale, vrând,
,,Bazate pe utilitate?
,,Nobil! Cristal din cuart de stâncă !
,,Scriu un protest ! Nu pot admite
,,O nedreptate-atât de-adâncă !
,,Auzi, pocale necioplite !
........................................................
.
Si când se-mpăuna de zor,
Stând ‘nalt si tantos pe picior,
Pisicii i s-a năzărit
Miros de soarece ...A sărit
Si răsturnând niste pahare
Făcu o pagubă ...cam mare,
Spărgând si cupa de cristal !

Au râs paharele modeste,
Confratii cei comuni, de sticlă:
Cel plin de sine nu mai este,
Cu strălucirea lui multiplă !.
Si nu era nici prea solid,
Scump, inutil si guraliv !

MORALA:
N-a mai rămas nimic din el;
A trăit scurt si fără tel !


Montreal / Quebec




de Melania Rusu Caragioiu, M.R.C., Canada    6/4/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian