Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Atitudini : Brico-civilizatia

Unele dintre momentele mele de receptare maximă a impactului cu mentalitătile din România se leagă de incursiunile prin magazinele de produse de bricolaj. Sunt multe si se construiesc în continuare, semn că avem un mare potential în directia aceasta!

Halele în care micul mester din noi poate găsi orice obiect necesar amenajării aspectuoase si confortabile a locuintei sale nu mai au farmecul nostalgic al ”Curtii de Fier”, la care ne trimitea odinioară tata după cuie si smirghel, dar, în schimb, au covârsitor de multe alte avantaje. În sfârsit se găsesc de toate! Până si lucruri după care până nu demult, doar noi, „străinii”, căutam zadarnic, fiind taxati cu condescendent refuz de aceiasi vânzători care astăzi insistă să nu uităm să le comandăm la culoare. „Gata, s-a terminat cu penuria!”, par să strige toate în jurul nostru. Si brusc ti-e si rusine că nu vrei decât se rectifici un defect minor, în loc să demontezi temeinic totul, reluând casa practic de la zero.
E clar că prioritătile românilor s-au deplasat spre o nouă treaptă. Mentalitătii nu demult generalizate al lui „merge si-asa”, conform căreia aproape orice se putea repara cu ajutorul unei bucăti de sârmă, i-a luat locul una a autoajutorării, care se extinde cu nestăvilit avânt.

Dacă întrebărilor clasice „unde” si „cât”, pe care bunicii si părintii nostri si le puneau zilnic pe vremuri („Unde se dă carne?” sau „Cât se dă la medic?”) le-au urmat în perioada de tranzitie curiozitătile legate de „care” si „cine” („Care-i cea mai bună masină?”? si „Cine-i cel mai bogat parlamentar?”), astăzi, în schimb, se caută tot ce răspunde la întrebările „ce” si „cum”. Ce culoare de faiantă alegi, cum se fac sarmalele ca la mama acasă, cum evităm noxele, cum ne construim un balansoar, ce tip de încălzire e mai economic, cum se zugrăveste o cameră, cum scapi elegant de iubită, cum pui mâna pe un sot bogat, cum ne lăsăm de fumat etc. Se trece deci de la „a fi” la „a avea”, de la dorintă, la punerea în practică, la material, la palpabilul imediat, supus posesiei prin achizitionare si modificare modală, obiectele fiind oricând pasibile de o îmbunătătire.
Fireste că trendul acesta vine tot din afară, cărtile de autoeducatie si cercurile de ajutor reciproc fiind initial o modă americană! Dar la noi ele nu sunt simpla expresie a setei de consum capitalist, ci simbolul unei reorientări în mentalul colectiv.

De la fatalismul inert al tovarăsului aflat în custodia statului socialist, om care nu prea avea de unde alege pentru a-si influenta destinul, s-a trecut la optimismul energic, la credinta tare în puterea fiecăruia de a-si confectiona o lume al lui, mai bună.
Până la un punct nu putem decât să le dăm dreptate conationalilor, desi noi, cei trăitori în afara tării, stim că si siguranta aparentă a cetătenilor occidentali are un punct vulnerabil, bazându-se pe o candidă naivitate, pe care ei însisi nici n-o mai sesizează, bombardati fiind din toate părtile de tranchilizantele mesaje precum că totul ar fi sub control discret, mesaje venite din partea guvernantilor lor, care le mai si înfloresc, ca să fie realesi.
Când s-a dat la o parte Cortina de Fier visam să călătoresc, nu să-mi deschid o afacere sau să-mi renovez singură sufrageria! Azi continui să iubesc călătoria, dar începe să mă îmbie si pe mine, ca pe toti ceilalti români care se-mbulzesc prin magazinele de bricolaj, „linistea colibei mele”, colibă pe care mi-o doresc amenajată cât mai frumos, asa cum am văzut pe la altii, prin variile locuri pe care le-am vizitat.

Valul de entuziam al miscării „do it yourself” ne „împământează”, ancorându-ne. Cu putină imaginasie se poate detecta o oarecare tendintă de legare de glie, opusă celei a emigrării, fenomen care continuă să coexiste, în plan paralel.
Publicul brico-magazinelor e atent, politicos, receptiv, civilizat. Îmi pare că magazinele de bricolaj sunt noile librării! Lumea n-are timp să mai citească un roman de Dickens, dar îsi face timp pentru a citi instructiunile de montare a unei etajere. Sindromul nu se deosebeste cu nimic de cel din vest. Mentalitătile se apropie si la acest punct.
Românii răspund cu entuziasm chemării la luptă, aliniindu-se în cursa înarmării pasnice cu scule si utilaje, gonind după tot ce e bun si profesional, cu conditia să rezulte din munca propriilor lor mâini. Treptat, cârpelile sunt înlocuite cu lucrări solide si rezistente. Oricum trăim în era realitătilor confectionate. De ce să nu ni le adaptăm pe măsură, noi însine? Bun venit în universul sintetic, standardizat!

Curate, ordonate, iluminate corespunzător si dotate cu explicatii pe întelesul tuturor, culoarele megaparadisurilor de tip brico, închinate autodezvoltării personale meseriase, exercită o atractie irezistibilă. Mă-ncearcă bănuiala că puterea lor magică nu se explică numai prin beneficiile de ordin material. Eu cred că în joc sunt si avantajele care se perindă neobservate prin dreptul caselor de marcat, invadând viata noastră de zi cu zi, penetrând cum s-ar zice cele mai intime cotloane.

Nu ies în lume doar găleti cu vopsea, stive de parchet, căzi de baie, calorifere, gazon artificial, ci si sentimentele celor care le cumpără: încrederea, plăcerea, chibzuinta, hărnicia, bucuria anticipatiei, mândria, capacitatea de analiză si de decizie, creativitatea, logica, deprinderile practice si teoretice (geometrie, matematică, chimie, fizică etc.), conceptul de finantare (necesită abilităti de contabililtate si finante), cinstea, speranta, armonia, ordinea. În plus, un beneficiu colateral la nivel de popor este acela că ... ni se distrage atentia de la alte evenimente si îndeletniciri, poate mai putin inofensive.
Avantajul? Cu fiecare achizitie, românii absorb fără a mai face mofturi valorile etice ale unei instruiri pe care poate n-ar fi acceptat-o cu aceeasi bunăvointă dacă ar fi venit pe calea clasică, a sistemului de învătământ institutionalizat. Impactul lor e eficient si de durată.

Noile universităti populare se numesc acum Baumarkt, Dedeman, Leroy Merlin, IKEA sau Hornbach. În ele, oameni din toate păturile sociale petrec ore-n sir, căutându-si fericirea de zi cu zi. E-un amestec de mândrie si grijă responsabilă în ochii celor care ies de acolo. Contactul dintre cei trecuti prin sita acestor temple ale consumului pan-civilizator îsi schimbă parametrii în continuare, remodelând dinamic nu numai aspectul tării, ci si chipul natiunii.
„Multumim pentru că ati cumpărat la noi. Mai treceti, vă asteptăm!”, ne spune casiera zâmbitoare. E textul ei, îl stie pe derost. Dar are dreptate: mai toti clientii revin. Drogul brico lucrează din off.


Benissa / Mai 2016





Gabriela Călutiu Sonnenberg    5/3/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian