Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Canada 150 -Nedumeririle noului venit

Când am venit din România, în 1982, credeam că totul funcţionează la fel peste tot. De exemplu: în România, dacă voiai să dai telefon în provincie, formai zero şi apoi numărul respectiv. Degeaba a încercat fratele meu (venit înaintea mea în Canada) să-mi explice că pe continentul nord-american trebuie să formezi întâi 1 şi nu zero, până n-am încercat cu zero nu m-am lăsat. Sigur că fratele meu avea dreptate!

Cine aterizează la Montreal, cum a fost cazul meu, are poate mai puţine surprize, cultura latină a provinciei francofone a Canadei, Quebecul, diminuându-le într-o oarecare măsură. Şi totuşi, cine să-şi fi închipuit că oficiile poştale erau plasate în farmacii? Sau că, atunci când la un magazin plătești cu bani cash, ţi se dă restul exact, până la ultimul cent! Şi ce-i asta să stai ordonat la rând așteptând autobuzul, iar când vine -conform unui orar afişat şi respectat la minut- să te urci prin faţă? Cum aşa, să nu aştepţi în neştire şi să nu te-mpingi? La metrou la fel, ordine perfectă! Venită dintr-o ţară în care încă se circula pe scările autobuzelor, mi s-a părut că eram, în Canada, pe o altă planetă!

Când mă gândesc în urmă, zâmbesc: sigur că acum sunt obișnuită cu desertul servit, la restaurante, cu furculiţa (numai îngheţata se consumă cu linguriţa), dar prima oară am fost derutată. Încercam să găsesc o logică, fără să-mi dau seama că cel mai simplu ar fi fost să admit, de la bun început, că aşa e în Canada. Nu-i vorbă că o bună bucată de vreme am încercat să păcălesc sistemul, purtând cu mine în geantă o linguriță de plastic, dar, când am văzut cum se uitau toţi la mine când foloseam linguriţa la tortă, a trebuit să accept furculiţa! Nici cu forma produselor de patiserie nu eram lămurită: de ce plăcintele cu mere, în loc să fie dreptunghiulare, erau rotunde, iar tortele mari, invers, în loc să fie rotunde, erau dreptunghiulare? Răspunsul ar fi fost: pentru că, pur şi simplu, aşa e în Canada şi gata!

Cel mai greu de acceptat a fost duritatea iernii, compensată numai de superba lumină a Canadei. Dacă la Toronto iarna durează numai cu o luna mai mult decât în București, la Montreal, cantitatea de zăpadă, intensitatea frigurilor şi înfruntarea lor începe la sfârşitul lui octombrie şi durează până la sfârşitul lui aprilie! Canadienii te sfătuiesc: "trebuie să te bucuri de iarnă" şi te invită la festivalul din februarie din Quebec City, la -20 de grade Celsius! Se fac castele şi sculpturi în ghiaţă, se bea pe rupte cacao fierbinte (nu alcool, doar ai venit cu maşina!) şi tu, din casă, îi privești cu milă la televizor și te miri de cât pot fi de veseli!

Legat de iarnă, m-a surprins forma săniuţelor: nici urmă de săniuţe de lemn, cu șine metalice, ca cele pe care le ştiam, ci nişte planşete de plastic roşii, subţiri, pe care copiii se aşează şi cu care-şi dau drumul pe derdeluş. În loc să te pui cu fundul direct pe zăpadă, te pui pe planşetă. Nu le-am experimentat personal, dar bănuiesc că simţi prin ele toate inegalităţile terenului, chiar dacă pantalonii pufoşi cu care eşti înfofolit amortizează şocurile! Există şi varianta de săniuţe improvizate din pneurile roţilor de automobil, dar cele mai răspândite rămân planşetele de plastic, uşor de manipulat. Săniile europene sunt aproape inexistente.

Alt domeniu de mare surpriză a fost cel legat de forma şi mai ales de dimensiunea sandviciurilor. Noţiunea cunoscută de mine din România era total diferită de cea din Canada. Nici prin cap nu-mi trecuse că un sandvici ar fi putut avea mai mult decât un singur adaus, plasat între două felii de pâine unse cu unt. Compoziţia unui sandvici normal canadian este: maioneză, multe felii de şuncă, o felie de caşcaval american, multă salată verde, felii de roşie, ceapă, castravete - murat sau verde şi altele. Se ajunge astfel la o grosime apreciabilă a sandviciului! Când ingredientele sunt puse în cornuri, sandwich-ul poartă numele sugestiv de submarin. Există o reţea de restaurante fast food specializate numai în submarine, foarte variate ca umplutură şi, de obicei, uriaşe.

Si...povestea continuă...








Veronica Pavel Lerner    4/14/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian