Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Sonete

În ondularea spicelor vrăbete

Măicuţa glie strânge soare-n plete,
Surprinsă-n larga ei tălăzuire,
Când spicele-i se leagănă pe fire
Ca nişte boiuri gingaşe de fete.

Măritu-i mut de-atâta aurire,
De-atâtea blonde suple şi cochete
Şi, cum admiră holda pe-ndelete,
S-ar vrea şi el, pe-această mare, mire.

În ondularea spicelor vrăbete
Se-ascunde,-n nadra germenului, rodul
Maternităţii sacre ca lumina,

Cum germinează-n decolteuri plodul,
Ferit prudent de-ochirile discrete,
Al fetelor pe muntele Găina. 


Vrăjit de chipul tău mirobolant

Ce nimb ţi-nsoare fruntea ta divină!
Cum curg spre glezne pletele-ti şiroaie!
Ce arce harpe şoldurile ţi-alină?
Zefirul care pânzele ţi-nfoaie?

Seduşi de vraja ta diamantină,
Atâţia regi dezlănţuie războaie!
În faţa ta şi soarele se-nclină,
Şi cerul larg genunchii şi-i îndoaie.

Nici rege sunt, nici fant de prin lovele
Şi nici semeţ hidalgo din Levant,
Strălucitor luceafăr nu-s din stele.

Vrăjit de chipul tău mirobolant,
Mă-nfrunt cu toţi rivalii, rând pe rând,
Şi-i fac – o, zeie! – o apă şi-un pământ. 


Aş vrea să cred în basme, zâne, piezi

Nu-mi spune că, din file de poveste,
Vreun vis eretic n-a fost să te fure,
Vreun Făt-Frumos să-ţi săgete uşure
Cel fin fior al precistei agreste;

Că n-ai cules prin codru fragi şi mure,
Că n-ai zburdat cu ciutele pe creste,
Că n-a-ncercat, din spaţiile celeste,
Luceafărul iubirea sa să-ţi jure.

Aş vrea să cred în basme, zâne, piezi,
Dar cum să cred, când însăţi tu nu crezi?

Vrăjit-gelos – teribilă sinapsă
Pe drumul dur, al vieţii, ne-a unit.
Te voi iubi sălbatic, drept pedeapsă,
Mai aprig decât toţi te-ar fi iubit. 


Cum translucidă-mi treci prin reverie

Când treci prin lungul luncii sau pripor
Şi iarba-ţi ţine părul să nu cadă,
Pâraiele se-ntorc din cursul lor,
Cocorul, sus, din zboru-i, să te vadă.

Când glasu-ţi prinde pieptu-n acoladă,
Iar pieptul, coardă,-ţi vălură de dor,
Se-opresc privighetori din alboradă
S-asculte cântul tău îmbătător.

Când vine-a lumii viselor vadea
Şi sânii-ţi a maree bat uşor,
De veghe stă, la capul lor, o stea
Să nu ţi-i fure,-n somn, un zburător.

Cum zbori eteric prin închipuire,
Chiar Cel-de-Sus ar sta să te admire. 


Încerc să-ţi prind conturul pe hârtie

Hai, vino-n albul colii, nu te teme,
Te sorb cu ochii minţii, translucie,
Când mi te-arăţi, eterică, doar mie
În voal de fee, graţii de sirene.

Încerc să-ţi prind conturul pe hârtie
Din cald căuşul palmelor trireme,
Scăldându-ţi chipu-n valuri de catrene
Sonorizând o dulce armonie

A unui dor dogoritor şi-alean,
Nestăvilit şi gâlgâind prin vine
Cum fierbe suflul smoalei în cazan,

Când se revarsă râu într-un ocean
În orga largă-a inimii din mine
Şi unduieşte-n tuburi de terţine. 


Dar cum să-ţi prind gândirea în mişcare?

Eu chipul tău Venéră să răsară
Din spuma mării-n vers calin l-aş face,
Ţi-aş prinde mersu-n salt de căprioară,
Aroma ta – în vinuri busuioace,

În strugure-auriu ce se răscoace
Dulceaţa gurii-n olm de scorţişoară.
În sclipitor inel de piatră rară
Te-aş inela – te lase lumea-n pace.

Dar cum să-ţi prind gândirea în mişcare
Şi solzii ei de peşte zburător,
Păcatul prim pe punct de germinare,

Abject, imund, fetid, cernicolor,
Când să-l prevadă - vai! – nu fu în stare
Nici – la-nceput – al lumii Ziditor? 


Aflării noastre-n vreme cel mai probant atu

Sidefu-mbălsămează celulele rănite.
Lumina se refractă-n perfectele-i cristale,
Orfevrărind sclipirea în giuvaiergicale,
Ce le vor face-n lume pe-atâtea fericite!

Tot astfel doru-n pieptu-mi se-aşterne lent, agale,
Învăluind durerea-n luciri de mărgărite,
Şi nu-s în lumea toată fiinţe mai iubite
Decât icoana sfântă a frumuseţii tale.

Atâtea scoici râvnite se-ascund pe fund de mare
Să incrustezi o lume în bob-mărgăritare,
Atâta dor în suflet şi-n inimă durere,
Că ai umplea o mare, dar marea tot mai cere.

Aflării noastre-n vreme cel mai probant atu:
Umil giuvaiergiu - eu, unícă perlă – tu. 


Ce-atâta caznă, larmă, vânzoleală?

Salvat de domnul doctor prin miracol
Din ghearele cupidului infarct,
Te linişteşti cu-o doză de gaiacol
Şi stai, la poarta vieţii, auftact.

Când intră sora, soarelui emul
Şi tuturor ispitelor lumeşti,
Perplexă, moartea bate în recul:
O viaţă, tu, cât de frumoasă eşti!

Tu, c-un picior pe lumea ceealaltă,
Cu echimoze, trombe şi blocaje,
Simţi pulsul re-nviat urcând etaje,
Zeifici clipa care te exaltă.

La ce atâta caznă, vânzoleală,
Când leacu-i simplu: sora medicală?!


De ciudă, inventez şi eu o ciundră

Mă duelez cu orişice bărbat
Ai cărui ochi, cilindri într-o cajă,
I se încing când tu apari pe plajă
Şi-ar fi să cadă-n cel mai grav păcat.

Dar ce mă fac cu razele de glajă
Ce le săgeată soarele-mbătat
Pe nudul tău de Dumnezeu sculptat
Şi despuiat precum un miez de coajă?

Cu valurile – ce mă fac – de mare
Când le surprind cu foc cum te sărută
Şi nu te rupi, în gura leului o ciută,
Din arzătoarea lor îmbrăţişare?

De ciudă, inventez şi eu o ciundră*
Să te ascund, pe-un corn de reni, în tundră.

*Ciundra-ciuciundra (transl. internaţ. chiundra-chiuchiundra) – piesă muzicală rusească, plagiată după „Ghiţă” de Cleopatra Stratan, interpretată de Nastya Kamenskih şi Oleksiy Potap, foarte populară prin 2012-2013.

De nu l-ar vinde-un amănunt subtil
Îl vrei puternic, grav, semeţ, abil,
Un Făt-Frumos, viteaz ca în poveste,
Şi el, în fond, în viaţă-aşa şi este,
De nu l-ar vinde-un amănunt subtil.

Şi, ca dorinţa să nu-ţi facă feste,
Îl pui la încercare-n propriul stil:
Ţi-arunci mănuşa-n dinţi de crocodil,
Ceri amulete dúşmanele ţeste...

Ci doar când, seara, cade obosit
Şi-l pupi ca ploaia: faţă, buze, gât,
Vezi: leul tău din junglă nu-i decât
Un pui de leu, în cuşcă, îmblânzit.

L-ai vrea mascul, robust, masiv, viril,
Şi el, la pieptul tău, e un copil.



10 sonete pentru revista ”Observatorul” - expediate la 08.04.2017.





Nicolae Mătcas    4/9/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian