Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Iisus pe cruce , pomul vieţii

In mijlocul gradinii Eden, in Rai, Dumnezeu a facut sa rasara doi pomi speciali: pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului:

“Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l zidise. /Si a facut Domnul Dumnezeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi, placuti la vedere si cu roade bune de mancat; iar in mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului.” (Facerea 2, 8-9)16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunca si i zis: “Din toti pomii din rai poti sa mananci,/Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!” (Facerea 2,16-17)

Detractorii, ca sa-L prezinte pe Dumnezeu crud si razbunator, sustin ca, de fapt, a spus “in ziua in care vei manca din el, te voi omori negresit!”. Cu alte cuvinte, Eu te-am facut, Eu te omor! Si astfel, n-ar mai fi inceput aventura umana , in imperiul necesitatii, si n-ar mai fi avut loc nici cea mai frumoasa aventura, inomenirea Fiului lui Dumnezeu in timp si sub Lege, cu moartea pe cruce si invierea, pentru a-l salva pe om si a-l readuce in imperiul libertatii.

Avertismentul este al unui parinte iubitor: “Nu te apropia de foc , ca te frigi negresit!”. Avertizatul, in virtutea libertatii absolute, urmand sa asculte sau nu de Tatal,dar sa suporte si conscintele.

Satana, prefacut in sarpe, a amagit-o pe Eva cu roadele din pomul cunostintei binelui si raului, din care a gustat si Adam. Indata au cazut in simţualitate, s-au vazut goi, s-au rusinat si s-au ascuns de Dumnezeu. Adam a dat vina pe Eva si Eva pe sarpe. Pentru faptul de a nu-si fi recunoscut vina si de a nu-si fi cerut iertare, au fost alungati din Eden, acesta facandu-se nevazut. Este tot pe acolo, in Orientul Apropiat, unde razboiul nu se mai termina…

In viziunea sa, in raspar cu referatul biblic, poetul englez, John Milton (1608 -1674), in al sau “Paradis pierdut”, Îl pune pe Dumnezeu sa-i alunge pe Adam si Eva din Rai, dupa ce s-au dedat la iubirea carnala. Idea a placut si place mult si astazi acelora care sustin eliberarea omului prin revolutia iubirii fara frontiere si fara bariere. Se vede treaba ca Milton nu se avea bine cu Dumnezeu, ca tot el a spus, printre altele , că “ E mai bine sa domnesti in iad, decat sa slujesti in cer.” Ideea aceasta, o pun in practica cei aflati in vreo pozitie ,cu mai multa sau mai putina putere, si care domnesc draceste peste semenii lor. Probabil nadjduiesc la o functie pe masura in iad…Dar ,acolo, asemenea functii sunt detinute numai de draci.

Efectele roadelor ( din care nu incetam sa gustam) pomului cunostintei binelui si raului le cunoastem si le resimtim pana astazi. Cum ar putea omul sa se vindece si sa se intoarca la libertate daca n-ar gusta din roadele pomului vietii?

Dar unde-i pomul vietii si cum sa ajungi la el, daca a ramas in Eden si acesta s-a facut nevazut, iar pe acolo pe unde se vedea este razboi permanent?

Ei bine, in marea Sa iubire fata de culmea creatiei, omul, Dumnezeu a adus pomul vietii in lumea noastra cazuta si l-a plantat sus , pe Golgota, chiar la cererea potrivnicilor Sai! O cruce mare din lemn, si pe ea, batut in cuie, Fiul Sau , lumina din lumina, nascut din Tatal , mai inainte de toti vecii, fara mama, si mai apoi nascut din Fecioara, fara tata , sub ani.

Dupa Invierea si Inaltarea lui Iisus Hristos la cer, de-a dreapta Tatalui, pomul vietii s-a mutat pe altarele bisericilor . La fiecare liturghie, crestinii , gusta din roadele pomului vietii, din Trupul si Sangele Mantuitorului. “Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi./ Trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură./ Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.” (Ioan 6,54-56)

Pregatit trupeste si sufleteste, dupa cat îi sta in putinta, crestinul se apropie de Sfantul Potir “ cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste“. Credinţa, fără îndoială sau umbră de îndoială, este conditia sine qua non:“Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.” (Ioan 6, 47)

Cum trebuie sa fie credinta? Ca cea a mucenicilor: ”Dar credinta a fost superioara celor mai infricosate chinuri. Organic, chinuri de moarte, ingrozitoare, se dovedeau neputincioase in fata vietii sfintilor. Ei nu mureau cand voiau muncitorii, ci cand voia Dumnezeu. [...] Precum la Iisus asa si la sfinti vedem, de nenumarate ori, aceasta superioritate a credintei asupra mortii, cand mucenicii supravietuiau focului, strivirii intre pietroaie, mutilarilor celor mai ingrozitoare, trebuind - spre a pune capat rusinii pe care o mancau prigonitorii - sa le taie capul cu sabia.
Tot sirul sfintilor mucenici au biruit moartea, ca i-au stiut neputinta si n-au fugit de ea, cand imprejurarea le-a imbiat-o. Ei au biruit moartea, ca moarte.
Iata in ce inteles primim moartea, ca o eliberare, ca o ultima spalare a vietii, un castig al mortii lui Iisus si o arvuna a invierii Sale, premiza si concluzia tuturor invierilor.
Iata cata inviere e in crucea noastra cea de toate zilele; cata inviere e in saptamana patimilor noastre, care e viata aceasta toata. Iar de vom fi vrednici si de asemanarea cu Iisus, aceasta numai din acestea se dovedeste.
Deci viata noastra in Hristos si viata lui Iisus in noi ne duc de la chip la asemanare, de la inceput pana la sfarsit. Iar a trai pe Hristos, e a invia din morti!
Slava Invierii Tale, incepatura invierii noastre.” (Sursa text: Parintele Arsenie Boca - Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 81, 82.)

Inainte de a gusta din preacuratele Taine ale pomului vietii, crestinii rostesc acest crez:

“Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel/cea dintâi sunt eu.
Încă mai cred că acesta este Însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este Însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie, miluieşte-mă, şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă.
Și mă învredniceşte fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig Ţie: "pomeneşte-mă, Doamne, întru Împărăţia Ta".
Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu preacuratele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului.”

Chiar daca farisei carturari seamana indoiala, jurnalisti atei vorbesc despre post ca o dieta cool pentru detoxifiere, medici atei sperie cu pericolul imbolnavirii de la impartasirea cu aceeasi lingurita, macar în vremea Postului Mare , creștini , “Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul.”! (Ps.33,8)

Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise in Lege si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. /Si i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino si vezi. (Ioan 1, 45-46)

Prin urmare, nu va luati dupa vorbe de oameni muritori, ci veniti in Biserica si vedeti!

Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale! Ce este mai usor a zice slabanogului: Iertate iti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla? Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului: Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. (Marcu 2:5,9-11)

Oricat ne-am amagi noi ca suntem morali, cinstiti, buni la suflet, toleranti fara margini etc., tot suntem pacatosi, si daca Hristos nu spune ,prin intermediul imputernicitului Sau, preotul, “ Iertate iti sunt pacatele tale!”, ramanem morti pe nasalia pacatelor, ca slabanogul lipit de patul lui, si nu ne putem scula si umbla dupa intreptarul Mantuitorului.

Caci s-ar putea sa vina vremea, chiar in timpul vietii personale, sa vrem sa venim si sa vedem si sa gustam si sa nu putem.


Nicusor Gliga
Somerville, MA





Nicusor Gliga     4/5/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian