Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Metamorfoza Alchimistului si Miracolul Vietii

Fără regret, Alchimistul luă decizia să renunte la tot ce realizase. În dezordine, pe rafturi murdare si pătate de vreme zăceau proiecte neterminate si lucrări abandonate. Zâmbi condescendent.

― Câtă muncă inutilă! exclamă zâmbind cu tristete.
Nu îi părea rău, ci doar simtea din nou gustul amar al descurajării. Esuase lamentabil de fiecare dată. Destinul nu admitea schimbări. Nu existau sentimente, ci doar reguli stricte ce se împlineau fără să ofere alternativă.
― De ce abandonezi lupta? îl întrebă Vrăjitorul. Mereu va exista o posibilitate la care nu te-ai gândit, continuă el încurajator.
― Îti este usor să vorbesti! îi răspunse fără să clipească. Este zadarnic să încerci să schimbi mersul evenimentelor! Nu îti rămâne decât să asisti neputincios la disolutia vietii si nimic mai mult!
― De unde îti vin astfel de vorbe, nu se lăsă bătut Vrăjitorul. Nu îti dai seama că esti stăpânit de un spirit rău, ce te îndeamnă să distrugi tot ce ai realizat?
― Ce sens au toate lucrurile? spuse mai departe Alchimistul. Universul se stinge treptat cu fiecare clipă care trece. Stii bine acest adevăr! Nimic nu opreste dezmembrarea sa. Suntem abandonati într-o realitate crudă, care ne trimite pe toti în nefiintă. Si atunci, de ce să mai realizezi ceva? Suntem condamnati la distrugere …
― Depinde cum privesti lumea, interveni Filozoful. După cum mă cunosti, nu sunt optimist, ci am o viziune sceptică asupra destinului. Cu toate acestea, negativismul tău nu îl găsesc justificat.
― Hai că mă faci să râd! spuse Alchimistul. Nu mă asteptam de la tine să fii apărătorul entuziasmului si bucuriei de a trăi!
― Depinde cum privesti realitatea, replică el laconic si misterios.
― Asa este! interveni Vrăjitorul. Nimic nu îti poate răpi credinta si capacitatea de a schimba chipul lumii!
―Vorbe! Acestea sunt cuvinte menite să acopere disperarea unei vieti în care totul se supune mortii! completă Alchimistul si se aseză obosit pe un scaun. Ochii săi încercănati trădau un conflict interior de nestins.
― Îmi vine să sfâsii în bucăti acest univers pentru a descoperi dacă există dacă există sau nu o esentă nemuritoare, completă el aruncând o privire ascutită ca de otel strălucind în lumină.
― Esti un anarhist, îi spuse Filozoful. Mereu ai căutat să modifici ordinea prezentă si ai refuzat armonia universală, adăugă el cu blândete.
― Asa este, spuse Vrăjitorul. Mereu ti-am pus înainte misterul fermecător al lumii ce poate fi preschimbat după dorintă într-un paradis!
Alchimistul îi privi indiferent. Pe el nu îl preocupau aparentele. El viza mereu esenta realitătii. Trecea de amănunte pentru a vedea lucrurile în profunzimea lor. Metamorfoza Vrăjitorului reprezenta pentru el doar un simplu joc al iluziei. Discursul Filozofului i se părea lipsit de substantă pendulând inevitabil între afirmări si negări de concepte lipsite de continut.
Îi lăsă pe cei doi să dezbată în continuare asupra sensului realitătii. Pentru el esential era ceea ce există. Imaginatia nu îl interesa în măsura în care nu reflecta ceea ce se află în profunzime. El dorea să vadă Adevărul asa cum este el si nu prin reflexiile deformatoare ale oglinzilor năucitoare ale aparentelor.
Iesi din clădire si începu să se plimbe la întâmplare pe străzile aglomerate ale orasului. Se amestecă printre ceilalti trecători fără să îsi dezvăluie identitatea. Vedea clădiri înalte pline de fiinte dornice să îsi trăiască efemeritatea unei vieti lungi de câteva decenii. Nimeni nu bănuia că el este Alchimistul, chemat să înlăture aparenta pentru a dezvălui esenta realitătii. Nimeni nu stia de strania sa misiune de a demola ordinea prezentă pentru ca prin haos, să descopere elementele primordiale ale Universului.
Masinile treceau grăbite pe lângă el. Oamenii îl îmbulzeau în alergarea lor frenetică după vise si dorinte lipsite de substantă. El urma să încheie Evul prezent si să deschidă orizontul unei noi Ere, de data aceasta nemuritoare. Încă mai ezita dacă să îsi înceapă sau nu strania sa lucrare de distrugere în vederea renasterii. Simtea o nesfârsită compasiune pentru multimile adormite în sperante rupte de realitate si în iluzii construite din nisipul unei existente friabile, ce se desira la o simplă atingere.
Privea cu milă către tinerii ce vor deveni bătrâni în scurt timp. Vedea cum cei vârstnici vor intra peste putină vreme în Neantul distrugerii. Observa cum locurile se schimbau de la o decadă la alta.
― Ce sens are să continue această suferintă? se întrebă el decis să apese pe butonul distrugerii ireversibile, dar încă ezita.
― Nu a venit vremea? îl întrebă o Voce venind de dincolo de Orizont.
― Ba da, anotimpul meu a sosit, spuse aproape soptit Alchimistul.
― Ce te împiedică? De ce nu îti împlinesti misiunea? se auzi din nou Vocea de pe alte tărâmuri.
― Îmi este milă ….
― De ce? Stii bine că asa trebuie să fie! Au ales lumea iluziei. S-au încurcat în tărâmul Binelui si Răului. Îsi merită soarta!
― Asa este, dar îmi este greu să le curm suferinta! Iluziile de care s-au atasat sunt prea multe. Sunt mai legati decât alte generatii de aparenta trecătoare a realitătii.
― Cu atât mai mult trebuie să îti începi lucrarea. Ajunge cât timp Vrăjitorul i-a legănat cu sperante desarte. Filozoful i-a umplut de asemenea, cu mituri lipsite de substantă. Ce mai astepti? Esti Alchimist! Tu nu cunosti mila!
Alchimistul continua să se amestece printre oameni. Atingerea lor îl înfiora. Simtea emotiile celorlalti. Observa zâmbetul plin de încredere al copiilor. Distingea frenezia tinerilor în planurile pe care si le făceau pentru întemeierea unei noi generatii. Sesiza ambitiile adultilor pentru a face o viată mai prosperă. Remarca sperantele celor bătrâni de a trăi pentru a-si vedea nepotii si lumea mai bună la care au lucrat.
― Cum să distrug atâtea sperante?
― Simplu! Apesi pe butonul distrugerii si totul se desfăsoară de la sine. Timpul Sfârsitului a sosit! Nu mai amâna! Esti Alchimist! Nu ai milă! Esenta trebuie să se dezvăluie! Nu mai ezita!
Pe măsură ce se atingea de tot mai multi oameni si lua contact cu universul lor interior, dorinta de a încheia Era prezentă se micsora tot mai mult. Ezita. Lacrimi apărură în coltul ochilor. Privirea sa de otel strălucind în lumina Sfârsitului se topea sub căldura unui sentiment ce venea din profunzimea fiintei sale. Era o trăire nouă, plină de sensibilitate ce năvălea din Adâncul Existentei.
Privi Fântâna din care izvora această stranie emotie. Observa urma fină a pârâului ce alimenta, venind de la Temelia existentei, acea Fântână a Vietii. În oglinda mintii sale pătrunzătoare se reflecta Esenta inefabilă a Universului. Îi distingea căldura, sensibilitatea si tremurul luminii diafane si albe ce se revărsa fără oprelisti peste spatiile infinite ale existentei.
― Oare aceasta este esenta lumii? se întrebă el, dar nu veni nici un răspuns.
― Oare acesta este sensul pentru care apar castele de nisip pe malurile Oceanului trecerii efemere? continuă el, dar nici acum nu se auzi vreun glas.
Dar imediat, culoarea inefabilei Esente se preschimbă în tonuri de curcubeu. Albul se transformă într-o jerbă de palete cromatice întinse peste Univers. Urmări cu atentie cum acestea atinseră Pământul, care imediat dobândi o nouă structură de ordine, de data aceasta nemuritoare.
― Cred că am înteles, îsi spuse el bucuros.
― Ce faci? Îti abandonezi misiunea? se auzi Vocea tunând mânioasă către el. Vei fi înlocuit imediat cu un alt Alchimist. Nu esti de încredere! Ordinea prezentă trebuie să dispară.
― De ce? întrebă el involuntar. Cred că există o cale mai bună!
― Esti un trădător!
― Cine? Eu? Nicidecum! răspunse zâmbind.
Se întoarse în camera unde Vrăjitorul si Filozoful îl asteptau cu nerăbdare. Amândoi îl priviră cu interes. Dar el se aseză la masă. Zâmbi si le spuse:
― Cred că putem trece mai departe!
― Adică, întrebară amândoi mirati.
― Haideti, spuneti-mi cum vreti să continue povestea lumii!
Mirati, dar plini de bucurie, ei începură să îi expună minunile care urmau să se întâmple si planurile pe care oamenii le aveau pentru Era prezentă. Alchimistul asculta cu atentie si formulă câteva observatii, după care adăugă:
― Este bine asa! Să lăsăm visul să continue nestingherit până îsi va atinge împlinirea!
― Ce s-a întâmplat cu tine? întrebară la unison cei doi.
― Nimic special, răspunse el si se ridică de la masă pentru a merge în dreptul ferestrei.
Soarele se pregătea de asfintit. Jerbe aprinse se desfăsurau peste întreaga zare. Lumea întreagă era inundată de tonurile multicolore ale Curcubeului ce se revărsa din Fântâna Vietii, dezvăluind esenta care se află la originea întregii Existente. Zâmbi din nou.
― Nu vrei să închei Era prezentă? Nu doresti să inaugurezi Noul Ev?
― Să închei Era prezentă? De ce? Oare nu ati înteles că Noul Ev deja a început? Oare nu stiti că acest miraculos Ev a fost mereu prezent cu noi de la întemeierea Vietii?
― Cum? În ce fel?
― Simplu! Clipa prezentă a fost mereu o transpunere a Noului Ev. Am fost mereu în mijlocul lui, dar nu am cunoscut acest lucru! Am umblat printre diamantele Vietii nemuritoare, dar nu am realizat aceasta! spuse Alchimistul, după care lăsă ca secera distrugerii să îi cadă din mână, iar aceasta, căzând pe pământ, se topi sub focul jerbelor multicolore ale Vietii răspândite din iubire si cu pasiune peste univers de un Creator Anonim, dar totusi, mereu prezent.






Octavian Lupu    4/1/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian