Mucenicii copilăriei…
Atunci când vrei să scrii despre obiceiuri, traditii, sărbători crestine, gândul îti zboară la copilărie, la ceea ce ai văzut, la ceea ce ai retinut în memoria afectivă, chiar dacă esti departe de locul în care te-ai născut si ai crescut. Ai plecat, dar porti cu tine zestrea spirituală pe care ti-a dăruit-o familia, dar si locul în care ai aflat rosturile lumii.
Copil fiind, o întrebam pe mama de ce face mucenicii ca niste optisori, că trecuse deja de ziua a opta a lunii lui mărtisor, iar mama îmi spunea că din cauză că cele opt babe capricioase trebuie să plece definitiv ca să poată să vină zilele mosilor, zile cu soare, iar eu o să mă pot juca în voie afară, fără să-mi mai fie frig. Îmi plăcea explicatia, asteptam ca mama să fiarbă mucenicii cu zahăr, apoi să-i aromeze cu scortisoară, lămâie, să-i îmbogătească cu nucă multă, tocată mărunt. Când fiertura era gata, împărtea celor din jur, dar si vecinele veneau mândre cu vase pline, aburinde cu ”măcinici”, cum se spune în Muntenia si eu încercam fiecare farfurie în parte.
Mai târziu am aflat că pe 9 martie e sărbătoarea crestină a Sfintiilor 40 de Mucenici din Sevastia, care s-a suprapus peste sărbătoarea traditională, Mucenicii sau Măcinicii. Pe 9 martie, biserica ortodoxă prăznuieste Sfintii 40 de Mucenici, soldati crestini, romani si greci, amestecati cu armeni, din vremea împăratului Licinius (308–324), mare prigonitor al crestinilor. Acestia făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia.
Din cărtile dedicate acestei sărbători am aflat că în Muntenia, în ziua mucenicilor, în credinta populară, se deschid mormintele si portile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfintilor Mucenici, 40 de colaci numiti sfinti, mucenici sau brădosi. În Moldova, mucenicii, numiti sfintisori, au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, si sunt copti din aluat de cozonac, apoi unsi cu miere si nucă.
În Dobrogea, se păstrează aceeasi formă antropomorfică, dar mucenicii sunt mai mici si sunt fierti în apă cu zahar, cu scortisoară si nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncati Sfintii Mucenici. În Muntenia, pe lângă brădosii obisnuiti, se face o Uitată pentru morti, un mucenic mai mare, dar orb, pe care copii îl joacă în jurul focului si care este dedicat celor morti care pe timpul anului au fost uitati.
Se spune că ziua Sfintilor 40 de Mucenici trebuie sărbătorită de toti crestinii care nu poartă nume de sfânt. În această zi, tot omul trebuie să fie vesel si să nu se certe cu nimeni, ca să nu-l pedepsească mosii. Dar se mai spune că în această zi se beau 40 de pahare de vin, un străvechi ritual de primăvară, născut din credinta că vinul băut se transformă în sânge si dă bărbatilor putere de muncă pentru întregul an. Acum, mă gândesc si eu că oricât de puternic ar fi un bărbat si oricât de mic ar fi paharul, 40 e o cifră uriasă care poate ameti pe oricine, ca să fiu delicată si să nu spun pe de-a dreptul că cei care vor încerca vor fi beti turtă. Dar bucuria e bucurie si dacă asa se spune la traditie, nu ai cu cine să te tocmesti, ca să se bea mai putine pahare. O dată pe an nu e o nenorocire, mai ales că unii bărbati se molesesc si devin simpatici sau si mai bine, îsi fac ”somnul de frumusete”, adică somnul de vin.
Mă întreba o prietenă dacă pregătesc mucenici muntenesti sau moldovenesti, ea locuind în Iasi, dar era o simplă întrebare, să se asigure că nu m-am răzgândit. Eu păstrez si respect această traditie (mai am si acum aparatul de făcut mucenici, dar îl tin la obiectele devenite amintiri), cumpăr mucenici, fiindcă e mai comod, recunosc, dar nu pot trece peste această zi fără să aduc în casă mirosul cald de scortisoară, lămâie si nucă. E si acesta un mod de a păstra legătura cu lumea copilăriei, iar mucenicii, pentru mine, vin din copilărie.
|
de Pusa Roth 3/9/2017 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.