Stelian Olariu, maestru dirijor al coralei Operei Naţionale
Stelian Olariu, maestrul unei jumătăţi de secol, ne-a părăsit
Cu mare tristeţe, ne despărţim de maestrul Stelian Olariu, nume de glorie al artei muzicale naţionale, a cărui existenţă s-a desfăşurat sub o singură arcadă-idee: timp de jumătate de secol maestru dirijor al coralei Operei Naţionale Bucureşti.Maestrul s-a stins din viaţă, duminică, la vârsta de 88 de ani, din care 55 i-a petrecut în slujba ONB.
Numele de Stelian Olariu, a devenit sinonim cu evenimentul muzical perpetuu al spectacolelor lirice pe scena de operă. Evenimentele sunt cuprinse în desăvârşita manifestare a unei vocaţii de unică semnificaţie. Pentru maestrul Stelian Olariu, această activitate interpetativă a fost reprezentată de ceea ce recunoştea cu mândrie, ca o personalitate care stăpâneşte cu echilibru valori umane şi artistice: „Spectacolele mele!“.
Nu de puţine ori, am avut prilejul să vorbesc cu marele artist despre marile sale realizări.
Ca înfăţişare şi comportament, în conversaţie apărea blând şi cumpănit, răspunsurile sale erau clare, exacte şi expresive. Tot latura umană dezvăluia în căutătura ochilor săi sfredelitori, un avertisment care tăinuia asprime, o controlată exigenţă dincolo de care nu se poate trece. Colaboratorii săi ştiu aceasta. Blând şi pretenţios, Stelian Olariu a cântărit mereu modul în care se impunea, se putea face ascultat de un om sau de mulţimea umană a unui cor de proporţii ample. Valorile artistice? Iată un domeniu fastidios, bogat în realizări extrem de diverse.
Maestrul de cor este, în spectacolul liric, „omul din umbră“, observatorul care dă, din culise, indicaţii de frază, intrare, expresie cântăreţilor din corul aflat pe scenă. Înainte de fiecare spectacol, există un şir de etape succesive, numite succint „repetiţii“, împreună cu cel care este educatorul instrumentului viu cu care lucrează. Nu am avut niciodată prilejul de a urmări drumul parcurs de Stelian Olariu de la iniţierea unui proiect interpretativ la încheierea lui, când corul participă la succesul prilejuit de fiecare performanţă realizată. Dacă memoria scrutează trecerea timpului – şi peste o jumătate de veac înseamnă mult! – să ne reamintim cât de des am avut impresia că acest cor este... un solist cu mai multe glasuri, dar cu o singură inimă.
Corul nu cântă în spectacol aflându-se mereu sub gestul dirijorului cu care a lucrat. Totuşi, acest gest se imprimă în evoluţia sa şi, ca spectator, am învăţat să mi-l imaginez.
Stelian Olariu este martorul istoriei corului Operei deja de multe generaţii.
La o întrebare pe care i-am pus-o, privitoare la marele număr de corişti cu care a lucrat, dacă pe toţi i-a ascultat şi i-a ales,
Maestrul mi-a răspuns simplu: „Pe toţi“.
Stelian Olariu le-a fost profesor, corepetitor, formator şi conducător. Aşa cum nicio seară de operă nu seamănă cu alta, nici creaţia lui Stelian Olariu nu a fost pândită de rutină. Arta sa devine un unicat în istoria muzicii noastre. În preajma aniversării celor 88 de ani, toamna trecută, artiştii Operei Naţionale, solişti, corul, orchestra, directorul general Beatrice Rancea, publicul din sala de spectacol i-am dorit un drum luminat, spre bucuria noastră, spre admiraţia şi preţuirea contemporanilor care, seară de seară, îl ovaţionează.
La ultima cădere de cortină, ieri, regretăm despărţirea de acest mare Om şi Artist al României.
pt Observatorul din Toronto
|
Grigore Constantinescu 2/2/2017 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.