Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Pe marginea unei cărti - „Poate că da, poate că nu”, semnată de Ion R. Popa.

În luna decembrie a anului trecut, a apărut, la Editura M.J.M. din Craiova, cel de-al zecelea roman, „Poate că da, poate că nu”, semnat de Ion R. Popa. Într-o tinută grafică deosebită, cartea cuprinde 300 de pagini si este structurată pe patru părti. Desfăsurarea actiunii este precedată de o „Prefată”, semnată de criticul Dan Ionescu, si urmată de un „Epilog”, care ar putea să constituie esenta subiectului unui roman următor. Totodată, cartea este scrisă într-un ritm vioi, coerent, explicit, descrierile si înfătisarea personajelor apărând în lectură la momentul potrivit, pentru întregirea imaginii pe care si-a conturat-o cititorul.

La drept vorbind, societatea noastră actuală nu are o atitudine unitară fată de experienta celor 45 de ani de orânduire socialistă. Dar, având în vedere aprecierea dominant negativă fată de aceasta, se poate considera un gest de curaj acela de a alege ca erou al unei cărti o persoană care a sprijinit cu toate puterile instaurarea comunismului în România.
Totusi, cartea nu se ridică împotriva curentului dominant, pentru bunul motiv că personajul principal, Afronie Ceapraz, se comportă ca un ticălos, în majoritatea situatiilor. Este o părere personală si poate fi combătută, faptul că eroului i se pot aduce circumstante atenuante care tin de slăbiciunea naturii umane.

Pentru început, aflăm că Afronie ajunge în satul lui venind de pe Frontul de Est, dar nu ni se dezvăluie ce anume din cele văzute de pe pământ sovietic, îl face să adere atât de categoric la ideile comunismului. El nu face parte din calicii sau lenesii satului, având mostenite o frumoasă gospodărie si 8 ha de pământ.
Aspiratia utopică pentru o societate în care să nu mai existe săraci si bogati, în care oamenii să trăiască egali si fericiti, a traversat istoria, mai ales începând cu sec. al XVIII-lea.
Fără îndoială că Afronie, absolvent de scoală silvică, nu cunostea pretul plătit de rusi sau sovietici, din 1917 până în 1944, pentru înlocuirea vechii societăti. De aceea, i se poate ierta entuziasmul neîmpărtăsit, în general, de consătenii lui, pentru noile vremuri în care „să mai meargă roata istoriei si cu cei mici”. Petre Tutea spunea despre asta: „Dacă n-ai fost comunist până în 30 de ani, n-ai inimă, dacă mai esti după aceea, n-ai minte!” („esti cretin!”, mai spunea el.). Dar, dacă se poate ierta sau întelege entuziasmul pentru generoasele idei egalitare, turnura gravă pe care o iau evenimentele, chiar după numirea lui Afronie ca primar, ar fi putut s-l descurajeze în a mai continua, adevărata fată a noilor rânduieli fiind deja clară.
De fapt, el chiar pleacă, evadează din functie, dar revine, cu prima ocazie care i se oferă, pe aceeasi parte a baricadei, „pentru o societate nouă”. De data aceasta, având deja nivelul politic necesar, ca absolvent între timp al scolii Stefan Gheorghiu si al unui curs la Moscova, ajunge instructor regional de partid, pozitie de pe care participă cu fermitate la înfăptuirea colectivizării.
Fără îndoială, asistă si cunoaste toate ororile pe care acest proces l-a provocat tăranilor, dar îsi adoarme constiinta (oare are asa ceva!?) la gândul unui viitor luminos. Punându-ne din nou întrebarea „ce-l mâna pe el în luptă?”, nu obtinem decât răspunsul: Dorinta de putere.

Ar mai fi de comentat despre rolul femeilor în viata lui Afronie Ceapraz. Încă de la primele pagini aflăm că eroul nostru, întors de pe front după doi ani, găseste acasă un copilas în leagăn. El actionează ca orice bărbat cu orgoliul rănit si îsi alungă nevasta de acasă, cu tot cu copilă. Nu este sensibil la ceea ce îi spun toti localnicii că a fost vorba de o siluire si nici la faptul că Despina tinuse singură toată gospodăria în cea mai bună stare.
Lucrurile nu rămân asa. El e promovat de partid, Despina revine acasă si, timp de 15 ani, cât el a peregrinat prin functiile acordate de partid fără să fi trecut pe acasă, ea a reparat si a întretinut gospodăria, ba chiar i-a făcut pomenile pentru că îl considerase mort.
Aurora Frânciog, iubita lui Afronie din tinerete, cu care avea un copil nerecunoscut de el, este cea care îl propulsează în ierarhia partidului, ea însăsi având un trecut… glorios. Dar este o relatie în care el are numai de câstigat, ea, doar de pierdut.
Rivalul, dusmanul de moarte al lui Afronie, violatorul Despinei si tatăl copilei găsite în leagăn, este inginerul silvic Muru Mândreci, cadru de bază al partidului, dar personaj mai slab conturat de către autor. Conflictul dintre cei doi, care i-a urmat pretutindeni, ajunge la paroxism când Mândreci, desfigurat în urma unui accident, o convinge pe Angelica, copila din leagăn, acum de 16 ani, să-l accepte ca tată si să se mute la el ori la sora lui, lipsită de copii, unde i se promitea că va avea tot ce-si doreste.
Într-o discutie anterioară, Mândreci îi impută lui Afronie, pe bună dreptate, că nu era capabil de sentimente adevărate nici fată de sotie, considerată doar animal de povară, nici fată de fată, apreciată deja pentru calitătile ei feminine.
În confruntarea violentă dintre cei doi, Mândreci este ucis si Afronie rămâne infirm.
Angelica va cunoaste diverse meandre ale vietii si nu se va realiza la potentialul strălucit de care dispunea. Ori autorul a evitat formula Happy End.
În final, se mai pune o întrebare: Poate fi scrisă o carte în care eroul pozitiv să fie cel care a pus umărul la instaurarea comunismului?






Magda Fărcăsanu    1/17/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian