Nu trageti în Absolut
Un român dintre aceia ce trăiesc în constelatii Ce s-a ridicat la stele, chiar din trupul noastrei natii, Ce se nasc numai o dată, într-a neamului fiintă, Ce-a luptat pentru virtute si-a neamului biruintă, Într-o mână tinea pana, pana dreaptă de măiastră, Iar în piept purta durerea din toată Tara Românească. Cu o minte sclipitoare si-un talent nemărginit, Ai pictat icoana noastră, în versul cel mai slefuit, Te-ai năltat mereu spre astri, spre infinit ai crescut , Te-ai înnobilat prin geniu în Românul Absolut, Iar din lumea absolută, ca un înger plin de har, Ne lucesti în două stele :``Împărat si proletar``. Tu ai fost si la Rovine, la bătaia legendară, Unde s-a bătut chiar Mircea, domn de-al nostru, pentru tară, Ne-ai lăsat ca mostenire si-o scrisoare, nestemată, Pildă bună cum srăbunii-si apărau glia odată. Din lumina-ti nesecată, ai luminat tot poporul, Ai înflorit limba noastră si-ai înăltat Tricolorul Peste Dacia Străbună, în vremuri grele, de robie, În Luceafărul dreptătii ai crezut, că va să vie. Natia si-a fost iubirea si-ai luptat pentru năltare, Ai visat la Întregire si la o Dacie Mare, N-apucati însă în viată visul, care s-a-mplinit Chiar vremelnic.Măretia ? Iarăsi vis a devenit. Tu, care ai fost odată, cu negre plete zburător, Universul te cunoaste, ferice nemuritor, Dar flecarii si cu fonfii, de pe-aicea si de-a iurea, Toti gusatii, toti ilotii, vor să-si coacă nemurirea, Trag cu vorbe mincinoase, folosite ca ghiulea, Vor să-si stingă strălucirea, să te pună-n debara. Scribălăi cu pana strâmbă si ghiulele-n călimară, Ce trageti mereu în stele, Absolutul să dispară ! Nu-ntelegeti! Absolutul, nu puteti voi să-l atingeti ! Voi patibulari bezmetici, pana voastră voi o frângeti ! Abia atunci veti întelege răul care l-ati făcut. Vorbă bună vă spun vouă: Nu trageti în Absolut !
|
Stefan Silva 1/8/2017 |
Contact: |
|