Sublinieri : A murit un domn !
Aşa mi-l amintesc pe Romulus Rusan, un domn, un scritor, un remarcabil activist politic şi, sigur, soţ al poetei Ana Blandiana:
“Nu credeam să învăţ să anunţ vreodată moartea soţului meu ROMULUS RUSAN (1935-2016), omul pe care l-am iubit mai mult de o jumătate de secol şi fără dragostea căruia cu siguranţă nu aş fi supravieţuit”.
Au traversat împreună “o jumătate de secol”în care particularul înţelegerii a fost forţa parcurgerii, dar mai ales a supravieţuirii artistice, a libertăţii de a gândi nealterat sub cenzura adevărului lozincard
Poate mai puţin “sonor”, poate undeva în “umbra” Poetei, numele lui Romulus Rusan se impune a fi reţinul, scrierile lui de “militant al memoriei”* sunt ale unui gând în mişcare niciodată elaborând în fugă, ci concentrat asupra dezlegării, deşurubării adevărului de cele mai multe ori ascuns ori distorsionat.
“Exerciţii de memorie”, “Artă fără muză”, “America ogarului cenuşiu” sunt doar câteva din cărţile lui, cele de care mi-am adus amint.e
A fost un om “angajat”- ca să folosesc ceva din limba de lemmn în care am trăit- şi împreună cu Ana Blandiana - visând împreună aş zice - pune bazele unei organizaţii nonguvernamentale Alianţa Civică(1990) pe care o doreşte militantă, activă mişcare în direcţia schimbării fundamental semnificative a lumii româneşti pe care o speră a fi posibilă după căderea comunismului.
Ba mai mult în 1997 iniţiază - cu Ana Blandiana, bineînţeles, Fundaţia Academia Civică, cu sprijinul financiar al Fundaţiei Germane Konrad Adenauer şi deschide Şcoală de Vara de la Sighet pentru adolescenţi, intenţie educativă salutară într-o lume dezechilibrată de falsul unei societăţi condamnabile.
Personalităţi româneşti şi internaţionale, intelectuali locali, tineri avizi de cultură participa la cursurile - de obicei de 6 zile - ale acestei şcoli, în care educaţia politică este dominantă, logic de altfel fiinţând ca Academie Civică, forum de expresie politică .
Scrie Ana Blandiana: “Tot ce a fost zadarnic şi perisabil în eforturile Alianţei Civice a devenit ctitorie trainică în muzeul şi şcoală de la Sighet. Adolescenţii care îşi descoperă rădăcinile în cutremurătoarele suferinţe ale distrugerii vechilor libertăţi şi idealuri vor putea formă în viitor o altfel de clasa politică. Este o ştacheta înalta şi poate o nouă iluzie.”
Mi-amintesc de un articol al d-lui Pleşu scris la 10 ani de la înfinţarea Fundaţiei, “A treia zi a comunismului”a cărui temă a fost “Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei”: “Tinereţea are această calitate diafană de a fi “neisprăvită”, e în evoluţie, e pe drum şi nu poate să se ocupe de neisprăvirea lumii, înainte de a avea reperul propriei rotunjimi.Condamnarea comunismului, decodificarea limbajului lozincard al acestuia, elucidarea unor eventuale confuzii cu privire la sensurile lui reale, reinprospătarea memoriei celor care l-au trăit - în eventualitatea în care, selectivă şi subiectivă fiind, colectarea principiilor ca şi - sau mai ales- a faptelor s-ar dilua în nesiguranţă - expunerea nudă, fără decenţa inutilă a bunelor intenţii, a unei lumi aberante pe care tinerii n-au posibilitatea să o înţeleagă şi mai ales să o respingă, este, se pare, principala preocupare a celor care au conceput acest forum educativ.”
“Cel care traversează marea schimbă numai o climă, nu şi caracterul”zice Romulus şi mie îmi place ca o metaforică imagine a istoriei.Rusan
Şi ca o concretizare:
“Oricum, cea mai frumoasă dintre Româniile posibile n-a existat încă”. (Ana Blandiana)
Nb. *Cristian Vasile (La Punkt)
.
Toronto ON
|
Maria Cecilia Nicu 12/10/2016 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.