Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente Despre noi / Contacte Evenimente Culturale   Romďż˝nii de pretutindeni Puncte de vedere Pagina crestină Note de carieră Condeie din diasporă Poezia Aniversari si Personalitati Interviuri Lumea nouă Eternal Pearls - Perle Eterne Istoria noastră Traditii Limba noastră Lumea în care trăim Pagini despre stiintă si tehnică Gânduri pentru România Canada Press Stiri primite din tara Scrisorile cititorilor Articole Arhivďż˝ 2024 Articole Arhivďż˝ 2023 Articole Arhivďż˝ 2022 Articole Arhivďż˝ 2021 Articole Arhivďż˝ 2020 Articole Arhivďż˝ 2019 Articole Arhivďż˝ 2018 Articole Arhivďż˝ 2017 Articole Arhivďż˝ 2016 Articole Arhivďż˝ 2015 Articole Arhivďż˝ 2014 Articole Arhivďż˝ 2013 Articole Arhivďż˝ 2012 Articole Arhivďż˝ 2011 Articole Arhivďż˝ 2010 Articole Arhivďż˝ 2009 Articole Arhivďż˝ 2008 Articole Arhivďż˝ 2007 Articole Arhivďż˝ 2006 Articole Arhivďż˝ 2005 Articole Arhivďż˝ 2004 Articole Arhivďż˝ 2003 Articole Arhivďż˝ 2002		Informatii Utile despre Canada si emigrare. Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online. Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul! Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online
	Să nu ne sfiim să gândim diferit - de vorbă cu prof. univ. dr. Florentin Smarandache Sunteti cunoscut drept "românul care l-a contrazis pe Einstein”. Cum s-a schimbat viata dvs. după aceasta teorie? Nici nu mai stiu dacă îmi face cinste sau îmi creează probleme aceasta etichetare!… În ultima vreme, m-am ocupat mai mult de alte subiecte, de exemplu, de fizica neutrosofică, de alte domenii neutrosofice, de multi-spatiu… Explicati-ne multi-spatiul. "Multi-spatiul", cu multi-structurile lui, este o Teorie a Întregului. Acesta poate fi utilizat, de exemplu, în Teoria Câmpului Unificat, care încearcă să unească interactiunile gravitationale, electromagnetice, slabe si puternice (în fizică). Ce este, mai exact, fizica neutrosofică? Fie o entitate fizică (concept, notiune, obiect, spatiu, câmp, idee, lege, proprietate, stare, atribut, teoremă, teorie etc.), fie opusul lui si fie neutrul acestora (nici , dar nici , ci între acestea). Fizica neutrosofică este o mixtură de două sau trei astfel de entităti , si , luate împreună. În acest fel, avem câmpuri neutrosofice, obiecte neutrosofice, stări neutrosofice s.a.m.d. Ce alte domenii acoperă neutrosofia? Încă din 1998, am deschis mai multe domenii de cercetare în cadrul neutrosofiei, cum sunt logica, multimile, probabilitatea, statistica neutrosofice. Puteti da câteva exemple si aplicatii practice? Există multe cazuri în domeniul stiintelor exacte (dar si umanistice) când două sau trei astfel de entităti , si coexistă simultan. Iată câteva exemple de entităti neutrosofice, dar si paradoxiste: - anionii sunt particule cu spin arbitrar, care nu sunt nici bosoni (particule elementare care au spinul întreg), nici fermioni (particulele elementare ce au spinul semiîntreg); - posibile particule exotice în Materia Neagră, care nu sunt nici fermioni Dirac, nici fermioni Majorana; - mercurul (Hg) se găseste, în conditii de temperatură normală, într- o stare nici lichidă, nici solidă; - materiale non-magnetice care nu sunt nici feromagnetice, nici antiferomagnetice; - plasma quark-gluon (QGP) este o fază formată din quark-uri cvasi-liberi si gluoni, care nu se comportă nici ca o plasmă conventională, nici ca un lichid obisnuit; - nemateria, care este formată din materie si antimaterie luate împreună (Smarandache, 2004); - kaon-ul neutru, care este un pion si anti-pionul compozit (Santilli, 1978), fiind, prin urmare, o formă de materie; - metodele neutrosofice în Relativitatea Generală (Rabounski-Smarandache-Borissova, 2005); - dubletul neutrin-foton (Goldfain); - "multiplet-"ul de particule elementare, care este un fel de câmp neutrosofic cu două sau mai multe valori (Ervin Goldfain, - un "câmp neutrosofic" poate fi generalizat la operatori a căror actiune este selectivă; efectul câmpului neutrosofic este oarecum echivalent cu "tunel-"ul din fizica solidelor sau cu "ruperea spontană de simetrie" (SBB), în cazul în care există o simetrie internă, care este întreruptă de o anumită selectie a stării de vid (Ervin Goldfain). S.m.a. Pe baza unei revelatii – să-i zicem asa! – pe care ati avut-o în 1972, pe când erati elev la Râmnicu Vâlcea, ati emis ipoteza – pe care ati publicat-o, de altfel, în 1982 – că "nu există o barieră de viteză în univers" si că, în cosmos, "se pot construi orice viteze". Ce înseamnă acest lucru pentru noi, pentru univers? Ne putem teleporta, de pildă? În volumul "Absolute Theory of Relativity & Parameterized Special Theory of Relativity & Noninertial Multirelativity", apărut în 1982, am expus ipoteza mea că nu există limită de viteză în univers si că se pot construi viteze arbitrare, contrazicând astfel postulatul vitezei luminii. În timp ce Einstein a luat în considerare un spatiu relativ si un timp relativ, cu o viteză maximă a luminii, eu am propus opusul: un timp absolut si un spatiu absolut, fără o limită de viteză în univers – Teoria Absolută a Relativitătii (ATR). În ATR, nu există dilatare a timpului, nici contractie a lungimii, nici relativitate a simultaneitătii, si nici paradoxuri relativiste. Apoi, am parametrizat experimentul cu ceasul atomic al lui Einstein, presupunând că nu stim nici dacă timpul si spatiul sunt relative sau absolute, nici dacă viteza luminii este limita de viteză sau nu. Am obtinut astfel Teoria Parametrizată Specială a Relativitătii (PSTR), care generalizează nu doar Teoria Relativitătii Speciale a lui Einstein, dar si Teoria Absolută a Relativitătii, si am introdus încă trei posibile relativităti, pentru a fi studiate în viitor. Ulterior, am extins cercetarea în ceea ce priveste velocitatea constantă, dar acceleratia constantă. Am dezvoltat ideea unei Multirelativităti Noninertiale pentru acelasi experiment al lui Einstein, adică luând în considerare acceleratii non-constante si curbe 3D arbitrare, sustinând că nu toate legile fizice sunt aceleasi în orice cadre de referintă inertială si, de asemenea, aducând argumente pentru existenta vitezelor superluminice, viteza luminii în vid fiind variabilă în functie de cadrul de referintă în miscare, iar spatiul si timpul fiind absolute (universale) si separate unul de altul. Contractia Lorentz si metrica Minkowski sunt nerealiste. Cred că, într-un mod similar tranzitiei de la geometria euclidiană la geometriile non-euclidiene, putem trece de la fizica subluminală la fizica superluminală si, mai departe, la fizica instantanee (deplasarea instantanee). În lumina a două experimente consecutive de succes de la CERN cu particule superluminice, în toamna anului 2011, dezvoltarea acestor noi domenii de cercetare capătă avânt. În primul rând, este necesar să se extindă legile fizice si formulele pentru deplasarea superluminică si pentru deplasarea instantanee. După aceea, ar trebui să extindem teoriile fizice clasice existente de la deplasarea subluminală la deplasarea superluminală si instantanee. Teleportarea se desfasoara la viteze superluminice si se poate cerceta conform legilor fizicii superluminice – domeniu care va trebui studiat in viitor. Se impune, într-adevăr, necesitatea unei teorii care să unifice toate teoriile cu privire la vitezele relativiste, vitezele superluminice, vitezele instantanee, ca în teoria S-Multispatiului. Care sunt cele mai dese confuzii care se fac între notiunile de "ceas" si "timp"? Si care sunt, de fapt, deosebirile? Se consideră că “timpul” este echivalent cu “ceasul”, însă ceasul este doar un instrument de măsurare a timpului, nu Timpul propriu-zis. Dacă ceasul se defectează (de exemplu, datorită materialelor din care este construit, sau datorită compozitiei mediului, sau din cauza câmpurilor electrice, magnetice sau gravitationale în care se găseste), nu înseamnă că si Timpul se defectează asijderea (că se dilată ori că se contractă). Înseamnă, pur si simplu, că… ceasul nu mai functionează corect! Am explicat că deplasarea spre rosu ori spre albastru nu se datorează doar Efectului Doppler, dar si Gradientului de Mediu si Indexului de Refractie, care sunt determinate de compozitia mediului, asta însemnând elemente fizice, câmpuri electrice, magnetice si gravitationale, densitate, eterogeneitate, proprietăti etc. Tot asa, am sustinut că spatiul nu este curbat si lumina "se îndoaie" în preajma corpurilor cosmice masive nu doar din cauza gravitatiei, după cum se afirmă în Teoria Generală a Relativitătii, dar si din cauza compozitiei si structurii mediului. Pentru a se face distinctie între "timp" si "ceas", am sugerat în cartea mea "New Relativistic Paradoxes and Open Questions", apărută în 1983, să se facă un prim experiment cu un ceas de alt tip, pentru a dovedi că factorii de dilatare sau contractare a timpului sunt diferiti de cei obtinuti de ceasul atomic cu cesium; iar apoi, un al doilea experiment, cu diferite medii de compozitie, în care să se afle ceasul, pentru a demonstra că se obtin grade diferite de deplasare spre rosu ori spre albastru in functie de mediu. Este adevărat că timpul s-a comprimat? Unii sustin asta încă din 2011, de la cutremurul din Japonia. Dacă această asertiune este validă stiintific, cum credeti că se întâmplă si de ce nu se vorbeste pe larg despre aceasta? Să ne întelegem, Timpul Absolut (adică timpul universal, matematic) rămâne constant! Însă, evident, Timpul Relativ (în cazul nostru, timpul dependent de rotatia Pământului în jurul axei sale si a Lunii în jurul Pământului, precum si de rotatia Pământului pe orbita sa eliptică în jurul Soarelui) se poate modifica. De pilda, sunt fizicieni care sustin că viteza de rotatie a Pământului în jurul axei sale se va încetini si, prin urmare, ziua se va mări. Iar daca viteza de rotatie a Pământului în jurul Soarelui s-ar modifica, implicit durata anului s-ar modifica. Stim cert că distanta până la Lună creste în mod constant cu 3,41 cm pe an. Asta ar trebui să însemne că durata zilei, în viitor, va tinde să fie mai lungă. Mai explicit, lungimea zilei pe pământ este determinată de un ciclu de rotatie complet relativ la Luna statică. Distanta fată de Lună fiind în crestere, atunci timpul necesar pentru un ciclu complet este, de asemenea, în crestere. Ce reprezintă "antimateria"? Cum interactionează cu omul? În fizică, "anti-particulă" înseamnă o particulă care are una sau mai multe proprietăti opuse tipului de particulă originară. În cazul în care o proprietate a unei particule are semn opus fată de starea sa initială, această particulă este o anti-particulă si se anihilează cu particula originară. Anti-particulele pot fi încărcate electric, cu culoare sau cu mireasmă (pentru quark-uri). O particulă si o anti-particulă a sa, întâlnindu-se, se anihilează reciproc în gama-cuante. Această formulare poate crea confuzie cu notiunea neutrosofică , care defineste o "opozitie totală" fată de particula originară. Dar statutul de al unei particule este cazul ultimal al acesteia. Eu am definit încă din 2004 "nemateria" iîn engleză, "unmatter"] si am prezentat pe larg notiunea, în 2010, la Caltech, la American Physical Society Annual Meeting, si, în 2011, la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele. Nemateria este o combinatie de materie si anti-materie, ca o a treia formă a materiei. Ati socat oamenii de stiinta in 2007 cand ati afirmat ca exista grad de apartenenta a unui element la o multime mai mare decat 1 si mai mic decat 0. Explicati-ne. Intr-adevar, aceasta idee a mea a fost primita contradictoriu, dar putin cate putin a inceput sa castige teren. In probabilitatea clasica si in probabilitatea imprecisa, in multimea fuzzy si in multimea intuitionistica fuzzy (ca sa nu mai vorbim de multimea clasica si logica clasica) nu se permite ca gradul de apartenenta a unui element la o multime sa fie in afara intervalului i0, 1]. { Astfel, am definit neutrosophic overset, neutrosophic underset, si neutrosophic offset. } Eu am observat ca realitatea permite si opusul. Si va dau cateva exemple simple, dar edificatoare: Sa presupunem ca un lucrator are norma de lucru de 40 de ore pe saptamana la o companie. Ion a lucrat 40 de ore, deci gradul lui de apartenenta la companie este 40/40 = 1 (adica 100%, norma intreaga). Insa Vasile, mai harnic, a lucrat 45 de ore, deci 5 ore suplimentare. Este normal ca gradul lui de apartenenta la companie sa fie mai mare decat cel al lui Ion, asadar gradul de apartenenta al lui Vasile la companie este de 45/40 = 1.125 > 1 (adica 112,50% > 100%). Sa vedem si gradul de apartenenta mai mic decat zero: Sa consideram un departament de spioni care este format din „50” de spioni: A1, A2, …, A50. Ca sarcina de norma intreaga (grad de apartenenta 1, sau 100%), fiecare spion trebuie sa efectueze 5 misiuni pe saptamana. Agentul A21, fiind bolnav, nu a lucrat deloc saptamana aceasta, deci gradul sau de apartenenta este 0/40 = 0. Insa un spion, nestiut de catre ceilalti, sa zicem A37, este agent dublu. A37 scurge informatii secrete catre partea inamica, iar tarii sale ii transmite informatii false despre inamic. Deci A37 este un element negativ, care produce daune tarii sale. Este normal ca gradul sau de apartenenta la departamentul de spioni ai tarii sale sa fie < 0. Deci este valabil ca gradul de apartenenta al agentului A37 sa fie mai mic decat gradul de apartenenta al agentului A21 care nu a produs daune. Ce mesaj aveti pentru oamenii de stiintă din România? Să urmeze dictonul american "think outside the box", să nu se sfiască să gândească diferit, dincolo de norme impuse, dincolo de comoditatea academică. Si să colaboreze cât mai mult posibil cu colegii lor din întreaga lume. Dumitru P. Popescu    6/21/2016 Contact: Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |   created by Iulia Stoian