Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romļæ½nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestinć
Note de carierć
Condeie din diasporć
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouć
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrć
Traditii
Limba noastrć
Lumea īn care trćim
Pagini despre stiintć si tehnicć
Gānduri pentru Romānia
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivļæ½ 2024
Articole Arhivļæ½ 2023
Articole Arhivļæ½ 2022
Articole Arhivļæ½ 2021
Articole Arhivļæ½ 2020
Articole Arhivļæ½ 2019
Articole Arhivļæ½ 2018
Articole Arhivļæ½ 2017
Articole Arhivļæ½ 2016
Articole Arhivļæ½ 2015
Articole Arhivļæ½ 2014
Articole Arhivļæ½ 2013
Articole Arhivļæ½ 2012
Articole Arhivļæ½ 2011
Articole Arhivļæ½ 2010
Articole Arhivļæ½ 2009
Articole Arhivļæ½ 2008
Articole Arhivļæ½ 2007
Articole Arhivļæ½ 2006
Articole Arhivļæ½ 2005
Articole Arhivļæ½ 2004
Articole Arhivļæ½ 2003
Articole Arhivļæ½ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Cu Gheorghe Florescu despre cartea sa „Confesiunile unui cafegiu "

Stimate domnule Gheorghe Florescu, ati scris si publicat īn mai multe editii, la Humanitas, īncepānd cu 2008, o carte de mare succes si mult apreciată atāt de cititorii obisnuiti, cāt si de istorici, literati etc. E vorba de o memorialistică recuperatorie a multor adevăruri bine ascunse din epoca asa-zisă comunistă, dar si numeroase amintiri plăcute, cu reală valoare social-istorică si culturală, legată de prieteniile dvs. cu multi oameni de cultură: academicienii Alex. Rosetti, Nicolae Cajal, scriitorii Marin Preda, Nichita Stanescu, Mircea Sāntimbreanu, Ion Băiesu, renumitii jurnalisti Nicolae Carandino, Leon Kalustian, prietenii Mariei Tănase, impresarul Gabi Mihăilescu si folcloristul Harry Brauner (a cules multe din cāntecele ei), de asemenea la crčme de la crčme a teatrului: Alexandru Giugaru, Toma Caragiu, Cornel Coman, Emanoil Petrut, Amza Pellea, Stefan si Rodica Tapalagă, Coca Andronescu, Vasilica Tastaman, Misu Fotino, Emil Botta, Aurel Giurumia, Victor Renegiuc, Carmen Stănescu, Mariana Mihut, Ion Fintesteanu, Sebastian Papaiani, Tanti Cocea si multi altii. Relatati-ne ce ecouri deosebite a avut volumul, ce noi simpatii si prietenii v-au atras?


1. Īntr-adevăr, cartea mea a stārnit interesul multor oameni, atāt romāni (din tară, dar si din diaspora), cīt si străini care cunosc destul de bine limba romānă. Pānă īn acest moment, s-au vīndut peste 60 000 de exemplare, multe ajungānd īn Germania, Statele Unite, Franta, chiar si Australia, peste tot unde se află romāni care au simtit că trebuie să părăsească tara din multe dintre motivele pe care le-am prezentat pe larg īn memoriile mele. Cartea, nominalizată la mai multe premii literare, a fost citită de familii īntregi, apoi īmprumutată prietenilor sau făcută cadou. După estimările mele, cred că am, probabil, cīteva sute de mii de cititori.
Cīnd am scris-o, nu m-am gīndit nici o clipă că ar putea interesa atīta lume.
Fiica mea, Vali Florescu, este scenaristă si m-am gīndit să-i pun la dispozitie niste informatii pe care nu le cunostea despre viata din perioada īn care am trăit, considerīnd că trebuie să spună cineva adevărul asa cum a fost. Nici cu mine nu am fost, īn relatările mele, mai tolerant decīt cu ceilalti.

Nu e greu de imaginat, că această carte mi-a schimbat, efectiv, viata. Am devenit o persoană cunoscută si ca autorul ei, nu doar ca fost cafegiu, īnsă marea supriză a fost ecoul extraordinar īn rīndul tinerilor, care mi-au multumit că am scris-o, pentru că, īn fine, au reusit ca din lectura ei să īnteleagă ce a fost exact comunismul si, īn primul rīnd, comunismul romānesc. Īsi auzeau mereu părintii plāngīndu-li-se de una sau de alta, īnsă abia acum au īnteles tabloul general si detaliat al epocii.
Altă urmare a "Confesiunilor" a fost că tot mai multi oameni au īndrăznit să īsi scrie si să īsi publice amintirile, acoperind astfel niste lacune din trecutul nostru recent. Si multi tineri, animati de sfaturile pe care le dau īn carte, au găsit curajul de a-si face un viitor īn domeniul cafelei de calitate, care trăieste, acum, o veritabilă renastere īn Romānia.

2. Adevărul, e stiut, deranjează īntotdeauna nefiind scutiti nici prietenii - asa se decantează cei adevărati. Ati avut surprise neplăcute?

Īn general, multi au fost īncīntati să se regăsească īn cartea mea, ba chiar unii mi-au reprosat că ei nu apar. E adevărat, am mai spus, īn vederea publicării, a trebuit să reducem numărul de pagini de la circa 800 la 500, maximum de pagini considerat de editură drept un proiect fezabil comercial.

3. De dusmani ce să mai vorbim - ati avut, cumva, neplăceri?

Cītiva dintre fostii lucrători īn Securitate mi-au bătut obrazul că am oferit atātea detalii despre ei sau colegii lor, īnsă paradoxul este că majoritatea s-au bucurat să vadă că sīnt prezentati drept puterea din umbră (uneori malefică, ce-i drept, dar tot putere) a fostului regim, acest lucru validīndu-le probabil propria părere despre sine. Īn primele luni, pīnă cīnd opinia publică s-a raliat zdrobitor la continutul cărtii, am primit si cīteva amenintări cu moartea pentru īndrăzneala mea.

4. Cine sunt cei care – īn familie, printre prieteni, profesori – v-au fost mentori ai īnaltului simt al valorilor umane: corectitudine, iubirea aproapelui, respectul profund al clientilor, dragostea pentru cultură si reprezentantii ei, ce răzbat din fiecare rānd al volumului.

Mentorii mei au fost īn primul rīnd părintii, apoi comerciantii evrei, greci, armeni si olteni, ba chiar si un chinez care avea un butic cu dulciuri. Acesta era mereu cu zīmbetul pe buze, era un adevarat negustor.
Trebuie īnsă să amintesc aici două personalităti care si-au pus amprenta asupra mea: cafegiul armean Avedis Carabelaian, care m-a īnvătat cu generozitate totul despre arta prăjirii cafelei si crearea unei relatii corecte si plăcute cu clientii si academicianul Alexandru Rosetti, cel care a insistat să pun pe hīrtie ceea ce trăiam, promitīndu-mi că, dacă scriu o carte, domnia sa va scrie prefata si o va publica. Nu pot să nu amintesc si de ceea ce am īnvătat de la marii nostri actori, pe care am avut bucuria de a-i avea adeseori aproape. Arta actorului mi-a fost de multe ori de folos, īn īmprejurări dramatice.

5. Fiica dvs., Vali Florescu, vă ajută cu dăruire la „gheseftul cafelei” – cum vă īmpărtiti munca si cine vă mai sprijină din familie?

Ea se ocupă de lucrurile la care se pricepe, promovare, relatii internationale si altele. Īnsă de prăjit si de administrarea efectivă a firmei mă ocup īmpreună cu ginerele meu, Ovidiu Codreanu, care este responsabil si pentru latura modernă a companiei, noi metode de preparare pentru a răspunde exigentelor consumatorilor de azi. Deci īncercăm să īmbinăm traditia armenească de la 1530 (cīnd strămosii mentorului meu armean au īnceput să se remarce drept cafegii, la Damasc si apoi la Constantinopole) cu ultimele noutăti ale domeniului. Nu cred că va mira pe nimeni dacă spun că multe dintre aparatele pe care ne bazăm au legătură cu Germania. Profesionalismul si seriozitatea partenerilor nostri germani este unul dintre atuurile care m-au ajutat să īmi īmplinesc visul de-o viată, cel de a avea propriul meu magazin de cafea, cu cele mai bune sortimente din lume.

6. Aveti un magazin cochet lāngă Piata Rosetti, pe strada Radu Cristian, cu o clientelă numeroasă ce apreciază savoarea exclusivă a „mărcii Florescu”. Ce satisfactii aveti, acum, la frumoasa vārstă a senectutii (72), cānd stati, zilnic, „la tejghea” si vă īntretineti, cu plăcere, cu clientii?

Īn prezent, avem trei magazine īn Bucuresti. Sediul central este pe strada Radu Cristian nr. 6, al doilea se află pe Bd. Elisabeta colt cu strada Academiei (īn cadrul librariei Mihai Eminescu, la demisol), iar cel de-al treilea este in mall-ul Jollie Ville din cartierul Pipera.
Desi copiii mei mă cam ceartă, stau la tejghea circa zece ore pe zi, inclusiv sīmbăta (duminica avem īnchis īn magazinul din Piata Rosetti). Vă spun sincer, de multe ori nici nu stiu cīnd au trecut, ba ocupat cu prăjitul, ba cu discutatul cu clientii - marea mea plăcere zilnică si, spun unii dintre ei, si a lor.
Īn fiecare zi am sansa de a cunoaste oameni minunati, cu povesti de viată uimitoare, cu visuri mari, familii īmplinite, dorinta de a-si īmbunătăti viata consumīnd produse cīt mai naturale si mai savuroase. Atunci cīnd văd un client trist, īncerc să-i readuc cu o glumă zīmbetul pe buze. De multe ori, reusesc, iar asta īmi dă o satisfactie greu de pus īn cuvinte.

7. Ei au fost din cele mai variate categorii sociale: politicieni, scriitori, actori, academicieni etc. Ce personalităti vă calcă, īn prezent, pragul? Mai există acele discutii pline de sarm si spirit de odinioară?

Si astăzi, cei care doresc să aibă mintea limpede (sloganul nostru este "Să gīnditi bine!") vin să bea o cafea bună, 100% arabica, proaspăt prăjită. Sigur că printre clientii nostri se numără si actori din toate generatiile, multi de la Teatrul National din apropiere (doamna Ana Ciontea consumă cu plăcere Irma Torres Matinal, cafeaua organică ce-i poartă numele nepoatei mele din Mexic), dar si politicieni, scriitori, jurnalisti, artisti, profesori, multi specialisti īn IT si publicitate, academicieni, avocati, judecători si bancheri, oameni de afaceri, sportivi celebri. Nu de putine ori, clientii sīnt īncīntati cīnd īn prăvălie intră un mare actor, asistă sau participă la o discutie ad-hoc. Sigur că da, orice conversatie īn care ai parte de un conlocutor educat, rafinat si cu umor are īntotdeauna farmec si īti face ziua frumoasă. Multe dintre aceste momentele le postăm pe site sau pe facebook, un mijloc amical de comunicare cu cei interesati de ce facem.

8. Relatati-ne o īntāmplare deosebită din cariera dvs. exemplară de „cel mai
bun cafegiu” din Romānia (si nu numai, sustin multi cunoscători): una dinainte de 1990 si una după…
a) Prin anul 1972 primesc vizita generalului-colonel Emil Macri, seful contrainformatiilor economice din Romānia comunistă, care mă īntreabă de ce cafeaua mea nu este atāt de bună ca la Paris. Īi răspund foarte simplu: pentru că nu este aceeasi cafea. Cu cīt materia primă este mai bună, cu atīt si produsul final este mai bun. Conteaza īnsă si preparatorul si utilajele folosite; cele mai bune aparate sunt cele germane, iar cei mai buni preparatori sīnt armenii. Īnsă degeaba sunt eu ucenicul unui armean si am aparatură bună, dacă nu am materia primă necesară.
b) Eram in vara anului 2004 īn Canada, la Montreal, īn vizită la fiul meu. Mă aflam īn fata celui mai renumit magazin de cafea gourmet din Canada, La Vieille Europe, cīnd opreste un Rolls Royce de culoare albă. Din el coboară o doamnă īn vīrstă, īn pantaloni scurti si sandale, īnsotită de sofer pe post de īnsotitor.
Cere cafea (turc), iar eu nu mă pot abtine, intervin īn franceză si-i spun că foloseste īn mod gresit cuvīntul turc, deoarece armenii din imperiul otoman au preparat prima cafea asa-zis turcească, īn realitate aceasta fiind armenească. Ii zic doamnei cine sunt si de unde vin. Īi spun că īncă nu s-a născut turcul care să prepare o cafea mai bună decīt un armean. Īn Turcia nu se va găsi niciodată o cafea mai bună ca īn Romānia, si asta din cauza marelui genocid comis de guvernul turc īmpotriva populatiei armene, care a făcut ca aceasta să se refugieze īn Romānia si să īntemeieze aici un comert de īnaltă clasă īn domeniul cafelei. Doamna era de origine greacă, avea 87 de ani si de o viată īsi pregătea cafeaua la ibric. I-am spus că īn America, īn primul rīnd la New York, mai există īncă prăvălii de cafea armenesti.

9. Ati cunoscut bine si „din interior” cele două societăti „opuse” – asa-zisul comunism si actualul pseudo-capitalism – ce le apropie si ce le diferentează īn Romānia?

Cele două sisteme politice din sec. al XX-lea, nazismul si comunismul, au fost surori, avānd la bază ura: la nazisti ura de rasă, iar la comunisti ura de clasă. Īnsusi Mao Tze Tung spunea că sistemul comunist nu este iubire, ci un ciocan cu care zdrobesti dusmanul.
Nazistii au la activ 12 milioane de victime, iar comunistii circa 150. Metodele criminale specifice celor două sisteme sīnt cunoscute de toată lumea, iar dacă azi avem muzee doar privitoare la crimele naziste, dar nu si la cele comuniste, este vina noastră, a tuturor. Visez ca la Washington să se construiască un memorial al crimelor comuniste asemănător cu cel al crimelor naziste.
Ca să revin īnsă la īntrebarea dvs, trebuie să spun că sportul meu preferat a fost dintodeauna ,,aruncatul cu privirea”. Mi-a plăcut să privesc īn jurul meu la tot ce se īntīmplă, asa că, poate, am reusit să remarc mai multe lucruri decīt altii, mai putin atenti.
Īn Romānia, cele două sisteme, comunist si capitalist, au reusit să se contopească, īn asa fel īncīt cei mai mari capitalisti de azi sīnt fostii comunisti de ieri. Ei gīndesc īn spirit de gască, de aceea apar mereu ,,grupuri infractionale" de anvergură. Īn Romānia nu prea mai e loc de un capitalist veritabil, precum cel practicat de Levi Strauss si Henry Ford. Īn Romānia domină capitalismul de cumetrie, care provine din comunismul de cumetrie.

10. După o epocă īntunecată pānă la sfārsitul anilor ’50, s-a pornit bine si cu reusite notabile īn mai toate domeniile - erau multi care credeau că īsi aduc aportul la o societate mai bună. Avānd contacte īn cercurile de conducere ale vremii, de ce credeti că a esuat acel proiect nobil, de altfel?

Proiectul asa-zis nobil al comunismului mondial, cum īl consideră unii, a demarat prin crime īmpotriva umanitătii, ca si nazismul, si a continuat prin minciună, pānă īn zilele noastre. Un asemenea proiect, clădit pe trucarea si obturarea realitătii, nu avea cum să nu esueze.

11. Amintirile dvs. sunt si o radiogramă a felului de a fi al oamenilor, pe regiuni – īi caracterizati pe ardeleni, moldoveni, bănăteni, munteni si, bineīnteles, bucuresteni. S-a schimbat, ceva, cu trecerea la noua societate?

Nu stiu, la această īntrebare cred că pot răspunde mai adecvat sociologii. Deocamdată, tot ce pot eu să constat e că ardelenii si-au văzut si după Revolutie de treabă si acea parte de tară e cu ani buni īnaintea altora. Poate si din cauză că o mare parte a populatiei din zonele mai sărace a preferat să plece să lucreze īn străinătate, urmīnd să revină acasă mai tīrziu, cu altă viziune despre viată si muncă si alte priorităti.

12. Cānd vedem că preturile multor mărfuri, īn Romānia, sunt chiar duble fată de Occident, īntelegem că ceva nu e īn ordine. Ce? Cum vedeti comertul astăzi si ce ar trebui făcut să fie bine?

Aici sunt multe de spus: este si foamea clientilor după produse la care au visat si n-au avut acces, foame exploatată cu nerusinare de comercianti de proastă factură, ahtiati după cīstig. E vorba apoi, de lipsa unor reglementări clare īn privinta regimurilor de soldare si promovare, pīnă īn urmă cu cītiva ani. Apoi, de lipsa de pricepere a consumatorului, care ia de bun ce i se oferă si, pīnă de curīnd, nu īsi punea prea multe īntrebări legate de calitate.
Există, pe de altă parte, o explozie de mall-uri, care mai de care mai scumpe, a căror constructie a costat prea mult ca negustorii care īsi permit să-si īnchirieze un spatiu īn incinta lor să nu fie obligati să pună un adaos imens, ca să poată supravietui. Īn multe retele de magazine cu trafic intens, se practică si "taxa de raft": un anume furnizor, dacă doreste să fie prezent cu marfă īn magazin, plăteste o sumă considerabilă pe lună, care se regăseste īn pretul final.
Nivelul taxelor si al tva-ului influentează, de asemenea, pretul final.
Īncet-īncet īnsă, lucrurile cred că se vor regla. Consumatorii īncep să īsi pună īntrebări si să stie ce să ceară si ce merită să primească īn schimbul banilor lor. Libera circulatie īn interiorul Uniunii Europene ajută, de asemenea, la unificarea preturilor si, să sperăm, si a salariilor.

13. Mass-media, din Franta pānă īn China, s-a interesat atent de fascinantele „Confesiuni ale unui cafegiu”, ce reusesc să reflecte sugestiv „adevărul” ascuns al unei epoci – relatati-ne, ceva deosebit, despre aceste contacte? S-a tradus volumul si īn alte tări?

Asa este, aparitia cărtii mi-a oferit sansa unor īntīlniri de neuitat cu jurnalisti din multe tări ale lumii, majoritatea vorbitori de limba romānă. Recent am dat un interviu pentru Radio Cultures Dijon si m-au vizitat chiar si doi ziaristi chinezi.
De la conferinte la Teatrul National, alături de mari personalităti culturale, la discutii cu studentii de la Facultatea de Istorie sau de Litere Bucuresti, la īntīlniri amicale cu cititorii la o cafea armenească pīnă cīnd mi-am deschis magazinul (īn 2010) sau la toate tīrgurile de carte Gaudeamus si Bookfest, pīnă la interviuri "incomode" sau mai relaxate, toate aceste experiente m-au convins că am făcut un lucru de care pot să fiu multumit si că trebuie să continui, cīt de curīnd, cu o nouă carte. Am īnceput-o, este īn lucru, īmi doresc doar să mă pot rupe de la tejghea suficient timp ca s-o termin.
Memoriile mele nu au fost īncă traduse īn alte limbi, dar sper ca acest lucru să se īntīmple cāt de curīnd. Cātiva traducători de renume sunt, īn acest moment, interesati să se implice īn acest proiect si să facă această mărturie despre trecutul nostru cunoscută lumii īntregi.

Stimate domnule Florescu, vă multumim pentru interviul acordat si vă dorim, īmpreună cu cititorii nostri si ai dumnevoastră, viată lungă si sănătate īmpreună cu cei dragi!

Vă multumesc! Numai bine si dumneavoastră si cititorilor dumneavoastră!

© Eugen Cojocaru-






Eugen Cojocaru    4/29/2016


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian