Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
La Cavin-Morris

În partea de vest a Manhattanului, în apropierea râului Hudson, se află Cavin-Morris Gallery, una dintre cele mai neobisnuite si mai bine cotate galerii de artă din lume. Originalitatea ei nu constă în arhitectura sau designul interior al spatiului expozitional, ci în genul de artă expus aici – ametitoarea si inimitabila artă marginală. Desi promovează un gen adeseori ignorat, din afara canoanelor contemporaneitătii (arta non-mainstream/outsider), si artistii autodidacti, Cavin-Morris Gallery s-a mentinut pe piată aproape 30 de ani si, mai mult decât atât, prin cele sapte expozitii anuale (în medie) a devenit un nume de referintă în lumea artei. Galeria, fondată printr-un parteneriat între Randall Morris si sotia lui, Shari Cavin, si-a început activitatea expunând o serie de lucrări de artă haitiană. În anii următori interesele fondatorilor s-a extins firesc, pe măsură ce învătau mai multe despre arta neconventională. În spatiul expozitional Cavin-Morris, toate marile regiuni culturale ale planetei si-au prezentat succesiv realizările plastice, de la arta tribală, la cea textilă (inclusiv costume antice chineze si japoneze), ceramica (functională si nonfunctională), pictura, sculptura etc., având ca elemente comune unicitatea, integritatea artistică si autenticitatea, precum si reflectarea lor în propriile culturi. Expozitiile artistilor contemporani marginali extind continuumul artistilor anonimi tribali sau autodidacti într-o neobisnuită si multistratificată sferă culturală ce reprezintă principalul element de identitate al galeriei Cavin-Morris.

Termenul englezesc „outsider” a apărut relativ recent în lumea plastică, prin anii ’70, fiind creat de criticul Roger Cardinal, profesor emerit la Universitatea din Kent, primul care le-a prezentat englezilor acest gen artistic. Cardinal a descris fenomenul în Outsider Art, dar lucrările au ajuns în fata publicului abia după sapte ani, când Cardinal a curatoriat împreună cu poetul si dealerul de artă Victor Musgrave prima expozitii de gen, la galeria Hayward din Londra, expozitie intitulată, desigur, Outsiders. Francezii erau deja familiarizati cu acest subiect, dar l-au denumit „artă brută”. Sintagma „artă brută” îi apartine lui Jean Dubuffet, care, în 1945, într-o scrisoare trimisă pictorului elvetian René Victor Auberjonois, mentiona acest stil. Initial, desemna manifestările plastice ale copiilor, autistilor, detinutilor, persoanelor cu afectiuni psihice, artistilor care n-au trecut prin scoli de arte, mai exact, definea arta spontană, izvorâtă din cele mai teribile cosmaruri sau din cele mai pure emotii. Modul inedit de exprimare a fost preluat de Dubuffet ca un protest împotriva a ceea ce el numea „terorism intelectual” si pe care l-a opus rigorilor artistice ale momentului. Ulterior, conceptul outsider art a înglobat si arta singulară, arta vizionară, arta naivă, arta primitivă si pe cea în afara normelor.

Acest stil însă nu este deloc recent. Arta tribală, care a devenit o sursă de inspiratie pentru artistii europeni din avangarda artei moderne, a apărut odată cu umanitatea, iar istoria artei consemnează încă din antichitate realizarea unor lucrări ce pot fi considerate outsider. Terapia prin artă a bolnavilor psihic, respectiv colectionarea si expunerea lucrărilor, a început acum câteva sute de ani, iar creativitatea acestor persoane a fost temă de studiu încă din secolul al XVII-lea. Copiii si artistii neinfluentati de normele artei au fost considerati, de asemenea, o sursă de originalitate si inspiratie pentru numeroase curente. Fenomenul outsider însă a rămas cumva în afara în afara trendului artistic conventional, a monopolurilor si regulilor artei „agreate”. Cu toate acestea, lumea artistică a început să acorde atentie si să recunoască valoarea acestor creatii.

Vodun, Vodou, Conjure: The Animistic Arts Of The African Diaspora

Cavin-Morris este una dintre galeriile care s-a concentrat exclusiv pe arta outsider. „Cele mai importante criterii de selectare a lucrărilor care vor fi prezentate la Cavin-Morris sunt autenticitatea si intentia artistică necomercială”, afirmă Randall Morris, unul dintre fondatorii acestui spatiu expozitional; „la fel de important este ca aceste creatii să aibă un nucleu spiritual si să fie realizate dintr-un motiv non-mainstream. Nu suntem interesati de lucrările artistice de masă”. Randall Morris este de părere că, în trecut, arta neconventională a fost obiectul unor neîntelegeri, că a fost subapreciată din cauza unor prejudecăti „Prin activitatea noastră încercăm să corectăm aceste interpretări eronate de interpretări gresite si să arătăm prezentului fata reală a artei din afara tendintelor majoritare”.
Una dintre cele mai importante expozitii, Vodun, Vodou, Conjure: The Animistic Arts Of The African Diaspora, a avut loc în primăvara acestui an. „A fost practic o expozitie de magie si spirit incluse în lucrări intense si pline de fortă din Jamaica, Haiti, Africa (Togo, Benin, Tanzania) si Statele Unite. Când vorbim despre astfel de exponate, despre magie, limbajul stereotip se destramă. Produsul finit, lucrarea, este mai putin importantă decât motivele pentru care a fost realizată. Esentiale sunt procesul prin care sunt plăsmuite si intentiile. Magia animistă îsi regăseste în natură resursele materiale si spirituale necesare vindecării, aducerii-aminte, dobândirii puterii sau dragostei, rezistentei culturale si, nu în ultimul rând, pentru găsirea unui echilibru în natura umană”, a povestit Randall Morris. Lucrările, patinate, încărcate de metal si legate cu frânghii, au dovedit că practicile voodoo (manifestate initial în Africa veche si reamintite sau reinventate de sclavii negri din Statele Unite), desi înconjurate de mister, fac parte si din contemporaneitate. Nu este genul de artă de la curtea imperială a Beninului, ci arta vernaculară a oamenilor obisnuiti care se străduiesc să supravietuiască în lumea contemporană.

Forest Amuletum

Cu totul remarcabilă a fost si Forest Amuletum, o expozitie din vara acestui an a francezilor Ghyslaine si Sylvain Staelens. Sătui de nebunia urbană a Parisului, cei doi au ales să trăiască o viată simplă în sud-estul Frantei, într-o zonă izolată, unde se ocupă de sculptură. „Lucrările lor par să vină din tenebrele Evului Mediu, dintr-o istorie populată de eremiti misteriosi, vrăjitoare eretice si pelerini ai unor religii obscure, cu o tusă organică din Războiul stelelor”, este de părere Randall Morris; „Ghyslaine si Sylvain Staelens sunt artisti nativi, nu au nici un fel de pregătire artistică, dar au absorbit misterul si vitalitatea locului în care s-au stabilit, un sătuc cu putini locuitori dominat de o bisericută de secol al XII-lea dedicată Fecioarei Negre ale cărei rădăcini se află în vestul antic al Peninsulei Iberice”.
Sculpturile celor doi artisti neconventionali sunt feroce, dar si poetice. Sunt spirite ale pădurii prinse într-un dans cultural interdimensional. Sunt misterioase ori înspăimântătoare si nu seamănă cu nimic din ce a fost creat până în prezent. Personajele nu spun cine sau ce sunt, nu oferă nici un fel de informatie, altele decât cele pe care le oferă piesa în sine: poartă haine cu capison, au sulită si emană un calm nepământean. Sunt realizate din materiale pe care le adună si le reciclează – bucăti de lavă, metal, pietre, sârme, petice, sfori etc. – într-o surprinzătoare varietate si complexitate. „Aceste personaje par niste fiinte care si-au făcut casele într-o pădure reală, în care ele decid dacă puteti intra. Dacă esti ales, te vor proteja pentru totdeauna. Ele protejează integritatea. Medievale la prima vedere, aceste lucrări sunt foarte bine ancorate în prezent”, afirmă proprietarul galeriei Cavin-Morris.

Enflamed

Una dintre provocările contemporaneitătii, provocare acceptată de Shari Cavin si Randall Morris, a fost organizarea unei expozitii globale de ceramică. „Am vrut să arătăm ceramica dincolo de functiile sale utilitare, să arătăm conexiunea totală cu materialul din care a fost creată – pământul. Nu ne-am dorit să prezentăm lutul ca suprafată sau formă ori ca suport pentru vopsea, ci l-am lăsat să vorbească în propria sa limbă”, sustine Randall Morris. Printre expozanti îi amintim pe Akihiro Nikaido, cu o serie de lucrări cu forme clasice, patinate, care purtau încă amprentele creatorului – mărturisind conexiunea dintre artist si obiectul creat –, pe Simcha Chiar Chen, cu piese aerodinamice, precise, obtinute prin tehnica raku (povestea acestei tehnici a început în perioada Sengoku – mai exact, în secolul al XVI-lea –, în Palatul Jurakudai, construit de nobilul – daimyo – Hideyoshi Toyotomi la Kyoto. Un celebru maestru al ceremoniei ceaiului, Sen no Rikyu, i-a cerut ceramistului Chojiro să-i modeleze câteva cesti pentru ceai. Vasele au fost numite initial ima-yaki – obiecte de ceramică contemporană – sau Juraku-yaki, de la numele palatului. Încântat de cestile în care i s-a servit ceaiul, Hideyoshi, considerat cel de-al doilea mare unificator al Japoniei, i-a dat ceramistului un sigiliu pe care scris Raku. Raku a rămas numele familiei care a continuat să confectioneze obiectele de ceramică raku până astăzi, la a cincisprezecea generatie de ceramisti. Vasele sunt modelate manual, nu la roata olarului, si sunt arse la temperaturi scăzute, căpătând un aspect poros). Susan Halls, o altă expozantă, a reusit să capteze în sculpturile ei sălbăticia linistită a formelor animale. Mitch Iburg si-a prezentat experimentele în lut ars până la limita cenusii, iar Tim Rowan fascinantele sculpturi care, în ciuda dimensiunii, sunt întotdeauna monumentale. Au participat multi alti artisti, principalul criteriu de alegere fiind, după cum a afirmat Randall Morris „o cât mai mare diferentă între lucrările lor, în ideea ilustrării diversitătii globale a actului de creatie. Ceramica este considerată încă o artă de nisă, din păcate. Este încă etichetată ca fiind un mestesug. În această expozitie a arătat ceea ce este: un mediu pentru orice fel de exprimare, de la functia utilitară si până la cea conceptuală”.

În loc de epilog

Că arta este cea mai profundă expresie a creativitătii umane, se stie. La fel si că descrie experientele estetice fundamentate pe cunostinte, perceptie, imaginatie, intuitie, exercitiu. Există însă unele canoane care delimitează clar tipicul de atipic, conventionalul de neconventional. Iar arta outsider (în DEX, de pildă, outsider s.m. 1. (Anglicism) Străin, din afară; situat în afară. ♦ Declasat. 2. (Sport) Cal care nu are sanse să ocupe un loc de frunte în concursurile hipice. ♦ Sportiv (sau echipă) fără prea mari sanse într-o competitie. 3. Întreprindere care nu face parte dintr-o uniune monopolistă. [Pron. áut-sai-dăr. / < engl. outsider], prin însăsi denumirea oarecum peiorativă a genului, poate face o nedorită trimitere către superficialitate, lipsă de calitate, fapt care este complet neadevărat. Arta outsider este imaginativă, proaspătă, vie. „Cum ar fi corect să se numească acest gen de artă?”, l-am întrebat pe Randall Morris. „ Noi nu folosim niciodată termenul «outsider». Preferăm denumirea «non-mainstream», este mai aproape de adevăr”, a mai adăugat el.






Adina Scutelnicu    1/26/2016


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian