Timpul gonește, sau noi alergăm?
„Vă recomand să aveți grijă de minute și orele se vor ocupa de la sine.”
Contele de Chesterfield
Sfârșit de an. Parcă ieri sărbătoream revelionul din 1999 spre 2000, când am schimbat nu doar anul, ci și secolul. Și iat-ne ajunși la sfârțitul lui.
Desigur, nu voi face o analiză detaliată a schimbărilor petrecute în lume, în tehnologie, în comunicații, în transport și în atâtea alte domenii. Le simțim cu toții și nu de la un secol sau deceniu la altul, ci de la un an, sau chiar de la o zi la alta. E ca și cum viteza acestor schimbări ar crește exponențial.
Cine spune azi pe vremea mea era..., trecutul la care se referă poate fi și numai de câteva luni. Ar fi deci totalmente nepotrivit să scriu despre obiceiuri sau tehnologii de pe vremea mea. Gata, ele sunt depășite, epoca digitală a desființat discurile, casetele audio, CD-urile, ascultăm electronic. Acesta a fost doar un exemplu, avem multe altele.
Eu am trăit epoca trăsurilor, a locomotivei cu aburi, a telefonului cu disc, a telefoanelor publice. Toate acestea sunt istorie.
Astăzi, pe bună dreptate, avem senzația că timpul aleargă lângă noi fără să-l putem influența.
Auzim adesea expresia „Ce repede trece timpul” care ar suna ca o scuză a celor care ignoră faptul că noi înșine suntem stăpânii timpului, nu el ne conduce. Când cineva se supune goanei propuse de multitudinea de atracții disponibile, acel cineva devine instantaneu sclav, uitând că stăpânii timpului suntem noi înșine.
Scuza auzită la tot pasul - n-am avut timp - e, de fapt, o falsitate. Adevărul? Timpul ni-l creem noi înșine. Noi de facem timp pentru fiecare din acțiunile noastre, fie că e vorba de muncă, distracții, proiecte de familie, sau grija de sine. Și idealul ar fi să ne organizăm zilele în funcție de priorități, dar să nu lăsăm niciodată aceeți activitate pe ultimul loc!
În procesul de angajare în diverse posturi există, în America de nord, o expresie prin care un viitor angajat este capabil să-și organizeze timpul pentru a se achita simultan de mai multe sarcini. Ea are denumirea de „multitask” și este promordială, de exemplu, în industria de restaurante.
Când am angajat o chimistă în laboratorul de analize pe care-l conduceam, tânăra a fost la început speriată de aparatele pe care trebuia să le urmărească simultan. Cu timpul însă a învățat, pentru că gestionarea timpului, din fericire, e educabilă.
E drept însă că, în viață, de multe ori nevoia însăși te învață: o mamă cu câțiva copii de crescut va practica de la sine executarea mai multor sarcini simultan: în timp ce pentru bebeluș se încălzește laptele, alt copil e spălat pe dinți, al treilea are pregătite hainele ca să se îmbrace, etc.
Exemplele sunt numeroase, multe din ele sunt la bucătărie, unde în timp ce fierb cartofii, de exemplu, gospodina poate curăța legumele pentru o tocăniță, sau poate pregăti carnea tocată pentru ardei umpluți. Aș adăga aici faptul că, dacă gopodina are, eventual, ceva de lucru la computer, nu e recomandabil să lase cartofii la fiert în acest timp fără un dispozitiv de „alarmă” la 15 minute, care sa-i amintească de cartofi, pentru a înlătura riscul ca din cartofi să nu mai rămână decât niște urme arse pe fundul unei cratițe distruse!
Se apropie sărbătorile de iarnă. Cât durează, pentru un fiu sau fiică, deja adulți, aflați cu familiile lor - unii departe - să manifeste un cât de mic semn de dragoste părinților în vârstă, rămași singuri, fie acasă, fie într-un azil? E oare vorba de lipsă de timp? Expresia „N-am avut timp” ar trebui să dispară din vorbire, pentru că e o scuză imposibil de validat.
Scriu rândurile de față știind că suntem cu toții, la ora actuală, solicitați de peste tot și, din păcate, sunt momente în care pierdem noțiunea timpului. Dar există remedii, cum ar fi notarea - pe agenda din celular, de exemplu, a unei acțiuni , pentru a ne atrage atenția că planificasem ceva...
Sărbătorile de iarnă sunt numai o dată pe an. Imposibil de crezut că oamenii n-au timp să dea un semn vechilor prieteni, părinților, sau celor cu care și-au petrecut împreună o bună parte din viață.
Voi încheia cu afirmația scriitorului și educatorului austro-american Peter Druker (1909-2005), considerat părintele managementului modern:
„Până nu putem gestiona timpul, nu putem gestiona nimic altceva.”
Veronica Pavel Lerner
Toronto
|
Veronica Pavel Lerner 11/9/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.