Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Note personale : Flori de iarnă

E februarie, luna pe care tiganii o urăsc cel mai tare, Si eu în rînd cu ei. Si n-au dreptate? N-are nici un „vino-ncoa” în afară de inventia asta comercială care se cheamă Valentine’s Day. Ziua Idrăgostitilor în februarie! Se potriveste ca nuca în perete. Afară viscoleste, totul e troienit, lumea strănută si tuseste la tot pasul si în loc de Ziua Imbolnăvitilor s-a decretat Ziua Indrăgostitilor. Ce să-i faci? Societate de consum. Dacă s-ar decreta Ziua Plictisitilor, ar merge si asta. S-ar găsi si pentru asta ceva de vînzare: cărti politiste care miros a sînge, de exemplu. Cum să-ti îmbrătisezi înfofolit iubita, care e si ea înfofolită si mucuoasă? Sau a trecut vremea îmbrătisărilor si eu n-am băgat de seamă? De ziua lor, dacă trebuie să fie o astfel de zi, îndrăgostitii ar avea nevoie de lumină să se privească în ochi, de căldură, de cîntec, de parfumul florilor, de liniste, nu de vuiet de vînt si de scîrtîitul zăpezii sub picioarele înghetate. In februarie ar trebui să se declare vacantă generală plătită si să plecăm cu toti la Rio. Dar cui să-i spui? Ne rămîne să muncim si să tot muncim pînă.... Pînă pe 13 februarie cînd în drum spre casă o să vedem că s-au băgat trandafiri si la măcelăria din colt. Si cînd ne vom zice: ce să fac, trebuie să iau si eu unul pentru ziua de mîine, ca să nu-mi complic existenta. Eu nu zic că n-or fi si îndrăgostiti care abia asteaptă să se manifeste în ziua oficializată pentru sentimentele lor. Adică oameni disciplinati care respectă legislatia. Să fie sănătosi! Dar eu continui să cred că ziua îndrăgostitilor ar trebui să fie în luna cireselor ce se agată la ureche.
Dar întorcîndu-ne la februarie si la asprimile ei, mi-am amintit de o poveste de odinioară. Eram copil si în casa noastră a venit la taifas, cum rareori o făcea spre regretul meu, bătrînul si sfătosul profesor Maier. Intotdeauna avea ceva de povestit. De data aia ne-a spus o întîmplare despre iarna, despre februarie si despre lupi. Era student la Cluj si se întorcea acasă, de la gara din Sighisoara, peste dealuri, spre sătucul lui care se chema Uilac. „Aveam căciulă, palton, ghete în picioare si o geantă de piele în mînă. Mama era bolnavă si n-am mai stat să se lumineze, am pornit-o peste deal. Era lumină destulă de la lună. Stiam că am de mers vreo două ore cel putin, că zăpada era mare. Dar grija asta n-o aveam, că eram tînăr. Nu m-am gîndit la lupi. Făcusem drumul ăla de zeci de ori în copilărie. Nu iarna, e adevărat. Mă apropiam de sat si se crăpa de ziuă. Am auzit un hăulit în dreapta, dar am vrut să cred că-s cîini din Boiu. Eram aproape de grădinile din sudul satului cînd i-am văzut: trei, nici nu mai stiu, sau patru lupi, veneau în urma mea. Eram aproape de un pom si m-am urcat în el în cîteva clipite. Parc-am zburat. Au venit la rădăcina pomului si au început să sare si să muste coaja. Geanta care o abandonasem au făcut-o praf. Trăgeau de ea si parcă si acum mai văd cum împroscau din bale cînd o scuturau. Urletele si gemetele lor sărind în sus pe trunchi m-au scos din minti. Cînd m-am trezit eram întins pe spate si acoperit cu ceva alb. Eram în pat si mama se uita la mine. Mă găsiseră în copac niste copii de scoală. Eram lesinat si înghetat. M-au adus acasă cu o sanie. Asa că, măi băiete, mi-a spus domnu’ Maier, să nu iesi din sat în luna lui februarie că lupii sînt flămînzi si dau tîrcoale. Stiam si eu, dar uite, m-am simtit viteaz si dacă pomul ăla nu era în preajmă, eu nu mai eram astăzi aici să-ti spun povestea asta.”
E adevărat că acum cînd lupii ăia cu patru picioare sînt mai putini si noi călătorim cu tot felul de Jepp-uri si Hummere si Atv-uri care bagă în speriti si ursii , luna februarie, e mai putin periculoasă. Mai putin periculoasă în felul în care îi fusese domnului Maier. Rămîne însă vătămătoare, poate mai mult decît pe vremea dînsului, aupra spiritului nostru subrezit oricum de atîtea griji si de atîtea nopti lungi si reci.
„Ferestra e-o poemă de plumb si de scîntei.
O zi de promoroacă în cameră pătrunde...
Sirenele de muncă vibrează plîngător;
Orasul e-un ghetar de fum, de clopotei
Si de fior ....” *
Am găsit strofa asta minunată, căutînd prin versurile lui Bacovia ceva de care să-mi sprijin vorbele de mai înainte. Unde altundeva tristetea e mai atotcuprinzătoare si mai atotstăpînitoare? Cine mai bine decît Bacovia i-a dat glas si farmec? Si fior.
*Dialog despre iarnă, George Bacovia





Viorel Neacsu     2/17/2011


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian