Vis nebun
In epoca de piatră doar atât:
un jurământ pripit si noptial,
apoi mi-am atârnat un las de gât
comod – la târgul preferential
un inorog, putin mai răsfătat,
cu pusca lui a tras către mansardă.
alarma de servici s-a declansat
si puscăria a-nceput să ardă.
madamele trezite la apel
îti mai masau pe burtă idiotii
iar paznicul, un fost jandarm temblé,
credea că la cazarmă au dat hotii.
cu fiecare vers mai rotativ
mă acuzau cu temnita cea grea
si m-ascundeam în cazul ablativ
iar roata morii se mai învârtea.
dar unde sunt ogarii mei frumosi?
i-au împuscat mogulii într-o seară.
doar doamna farmacistă, la strămosi,
le prescria pilulele de ceară.
bunicul îmi zâmbeste sub prichici.
el m-a-nvătat cum se tesală boii.
îmi ridicasem casă de chirpici
si mă-nchinam la scâncetele ploii.
mileniul tânăr si-a lăsat mustată
si barbă - mirosind a Rasputin.
prin cazinouri monstrii se răsfată
si-ar fi momentul să murim putin.
dar nu avem războaie mondiale.
eroii lumii zac pe la muzeu,
doar eu mai scriu poeme boreale
si m-arestrează ca pe-un derbedeu.
de-acolo voi trimite o scrisoare
si curier va fi un vultur blând.
Va fi Crăciunul - Sfânta sărbătoare;
Dar mi s-a rupt plaivasul…pe curând!
SAP ÎN SUS
- doamnei Ligia Diaconescu -
femeie, tu mi-ai spus când aveam febră
să nu mai tulbur îngerii din ape
sperând că într-o fugă de-a-napoia
la vârsta mea nu se deschid latrape.
si n-am crezut si-am preferat vendeta.
eram pe semne ultimul meu fiu
si nu vroiam să las prin bâlciul vietii
statui ecvestre pentru mai târziu.
cântau prin aer păsări de-ntuneric
si n-ai crezut si ai aprins făclia.
tot cerul s-a deschis si-n Luna nudă
se pieptăna cu zori -Sfânta Maria.
parcă-ncepeau măceluri mondiale.
prin găurile negre - vârcolacii
zvârleau cu laser către ratiune
si se temeau si regii si argatii.
eram atunci la poarta iertăciunii.
tu ai rămas afară, să m-astepti
si m-am întors mai tânăr cu-o vecie
că nu-i primeau în cer si pe cei drepti.
de-atunci eu sorb doar ceai de mătrăgună.
convivii mei mă suspectează încă,
cred c-am făcut un târg cu Dumnezeii
să-mi sap fântâna mea si mai adâncă.
si sap cu târnăcoluil si lopata.
peste poeme lespedea e grea
si cad din jos în sus prin gravitatii.
transpir si îmi e greu - domnita mea.
GĂURI NEGRE
- neodihnitei Ligya Diaconescu -
alerg prin pajisti de interferentă.
doar găuri negre îmi asteaptă pasii.
acolo, pe un vid de începuturi,
ni se vor naste iar înaintatii.
e ciclic si e simplu ca un cântec
pe care îl rostim a doua oară
si stârvuri vii fugim spre înainte
ca timpul orb - în zbatul de la moară.
este Iisusul martor la născare.
El stie multe despre ce nu stie
nici chiar tâmplarul care, în tăcere
măsură ne-a luat - de năsălie.
morbid îmi e creionu-n clipa asta,
dar mâna dreaptă vrea să se răzbune
si tot ciolpeste la poemul care
pe-un colt de amintire va rămâne.
iar ca decorul totate să le-ncapă,
în horă intră si-un murit erou;
e un caterpilar de-ntelepciune
tovarăsi - reprezintă omul nou!
sunt prea scălâmbe tâlcurile toate
prin biet mileniul nostru sacadat,
de-aceea un primar de la Constanta
din Mazăre azi e fascist-soldat.
acolo, pe un vid de începuturi,
doar găuri negre îmi asteaptă pasii.
m-ascund prin pajisti de interferentă
VIS LÂNGĂ MARE
priveam din cer cerul bolnav de gripă.
Marea jongla prin vânt cu pescărusii
iar tărmul meu natal cutat cu riduri
îsi legăna prin râpe mari - scorusii.
vroiam doar să mă-nchin a rugăciune
si să mă ierte Marea c-am trădat-o.
ea nu stie că-n biblia credintei
prin mii de versuri - mult am lăudat-o.
delfinii vin si îmi sărută palma.
cei mai bătrâni mă-ntreabă dacă-s bine.
la rândul meu i-ntreb de sănătate
si ce mai stie Tuzla - despre mine...
de mult mă poleiseră-n legendă.
cine să stea cu timpul la taifase
când ciuma se perindă - paparudă
prin Tara mea brăzdată de crevase...
îi spun si eu că stiu că geme Tara.
că au secătuit-o sarlatanii
si stie toată lumea, lumea mare
că la destine trîndăvesc golanii.
...mă tângui lângă Marea mea cea Neagră.
de după nori a evadat o rază.
e semnul că credinta milenară
ne este prin furtuna grea - păvază.
mai îngenunche Tara câte-odată,
dar suntem demni si neamul meu visează
la marea Înviere ce-o să vină
că Dumnezeu din ceruri - ne veghează...
VISE MOARTE
se-ntorc cuvintele la sursă
dar parcă-s multe - mai putine,
ca vulpile ce-mpuscă vulturi
prin iernile de vis - meschine.
când a plecat copilăria
de-acasă, taica tăia lemne.
i s-a părut că unul geme,
dar n-a crezut, ca maica,-n semne.
spre toamnă, când adorm bunicii,
s-a reîntors locotenentul.
din insurectii răsărise
Republica - era momentul.
soldatii-au împuscat cocosii,
caii râdeau lăngă fântână.
primarul comunist - primarul
s-a însurat cu o cadână.
când au venit la noi acasă
să ne tîrască-n colectivă,
taica îsi ascutea toporul
iar maica frământa colivă.
mânjii s-au dus de lângă iepe,
strigoii au intrat prin toale.
tăranii s-au ascuns în vârste,
deci: cine să se mai răscoale...
si plugul de demagogie
s-a pus să are peste Tară.
de-atunci ne plouă doar blesteme,
de-atunci e viata mult amară.
pământul doare precum dorul.
în doină s-au corcit cantate.
golanii se zidesc în bronzuri.
destinul nostru ne tot bate.
rupem răstimpi din calendare
iar casele ni-s puscărie.
visăm Hristosi căzuti din ceruri
să vină să ne reînvie.
ca vulpile ce-mpuscă vulturi
prin iernile de vis - meschine,
se urcă rugile la ceruri
dar poate-s Doamne - prea putine...
EDENUL TRĂDĂRII
domnisoara Pogonat umblă despletită.
politistul treaz împuscă zilnic teroristi.
orbul de la colt pictează albatrosi de fum.
în senat deliberează domnii altruisti.
o duduie nasparlie croieste polemici.
pe un sold mai evident voi visa diseară.
Pufi scrie prin ziare despre-asasinate
rozân calm un os de ros si se crede fiară.
un nebun mai vinde intrigi, sau le dă pe gratis
iar poetul de la curte încă nu e beat.
suveranul si cu dracul au pus aldămasul
si pe-aceeasi tabachere amândoi sunt leat.
revolutia, se stie, a pierdut căruta.
noi tovarăsi, cu noi trucuri, umblă prin palat,
dau decrete, constitutii, titluri si medalii;
noua trupă ganghsteristă lucrează pe blat.
evadează către lume câte-o tentativă
cumpărată, ca si nouă, de la anticar,
dar o află politistii - cerberii de curte
care-o violează public si-o ucid barbar
am uitat să si mai plângem, pentru ce să plângem?
nici războaie fratricide nu stim să scornim.
ratiunea umbsă-n cârje si cerseste-n piată
iar de-o vreme ne mai nastem doar să ne murim.
vă propun un clopot mare din alămuri scumpe
si-un poet care să-l tragă, să se-audă-n cer:
pune Doamne osti de îngeri să ucidă ciuma,
că în Edenul trădării oamenii Tăi - pier…
VEAC NOU
- poetului N.LABIS -
ne-a prevenit poetul: luptati cu inertia.
stia el - căpriorul - cu ochii blânzi de cer
că vom jeli mâncarea, că vom mânca formule
si pe planeta noastră va bântui un ger...
în cazinoul vietii trisează jucătorii.
gloanii din speluncă s-au îmbrăcat în frac.
în constitutii spelbe se joacă alba-neagra
iar cine tine sceptrul mereu e-acelasi drac.
avem letopisete cum nu sunt multe-n lume.
pe plaiul tării noastre s-au cultivat culturi,
dar din eroii nostri - nealtoiti în germeni
de har si devenire - au curs numai scursuri.
s-au dus bolintinenii, Mihai...s-a stins si Labis,
poetul prea precoce - poet prin inertii,
azi tot ce mai emană din cheagul de cultură
sunt doar niste baloane de vid - trandafirii.
e omul nou, vai...oameni!...si chiar mileniu-i fraged,
ca monstrul cel Colombre, s-avem ce roade toti.
pământuil nu dă roade că nimeni nu-l munceste,
la colturi si prin piete am pus statui de hoti.
azi toti savantii lumii scornesc apocalipse.
s-au hibernat poetii prin vodcă - în cuvânt.
ca un reflex-credintă si de dumnezeire
Hristosul mai coboară - arare - pe pământ.
deci: bună dimineata An-Nou si nou mileniu.
tulburătoare vârstă si lacomi gologani,
dar respirati sperantă, voi oameni vii ai Terrei,
că viata va renaste din viată - LA MULTI ANI !
AS VREA S-ADORM...
când voi pleca as vrea să fie-n somn
s-adorm ca o albină pe-o petală
iar tu să nu cutezi măcar să crezi
sau să mă crezi că-ti joc o păcăleală
si zorii să ne vină iar în zori
si să ne spună bună dimineata
si lăptăresele s-aducă lapte
si în grădină să ne-astepte viata
cu degetele să îmi umbli-n păr
cu buzele vrăjite de poeme
la telefon să sune toti nepotii
cu glas de clopotei iar să mă cheme
tu să deschizi fereastra spre senin
să lasi să intre îngerii de aer
iar eu râzând prin somn adânc-agonic
cu toti dusmanii mei să mă încaier
să chemi în casă cel mai bun reapsod
să cânte o baladă despre Tară
să-ti fugă ochii către orizont
să-mi spui cum este vremea pe afară
si eu să dorm iubito si s-ascult
cum pasii tăi deretică prin casă
si iar să te întorci la patul meu
dregând pe trupu-mi cerga de melasă
iar când vei observa c-adorm de tot
să nu ai frică draga mea femeie
să stii că m-am murit ca un soldat
cu steagul ridicat - într-o transeie
si să mă bărbieresti să fiu frumos
asa cum mă doreai - odinioară
as vrea să crezi că-i nunta mea de veci
când ne-am nuntit...era o primăvară...
să ti se pară Doamnă că-ti zâmbesc
sau că te cert - că o făceam si p-asta
tu stii Maria că un bun român
cică-si iubeste doar în somn - nevasta
dar vreau să-nchei poemu-acesta, vreau
să fie nunta mea cea mai aleasă
să mă mângâi cu destele prin păr
si-as vrea Maria să te-mbraci mireasă...
|
George Filip 1/4/2011 |
Contact: |
|
|
