Mortua Est ...
an de an, în fiecare vară,
printre flori albastre si fiori,
iar vine MIHAI la noi să moară,
că si sfintii se mor - uneori.
nici doi poli de ani n-a strâns în tească.
doar niste pruncie - prin zăvoi,
nici-o nuntă mare - românească,
n-a tocmit poetul pe la noi.
anii lui cu iz de menestrele
au trecut...cum stelele se sting;
candela si visele rebele
i-au visat nesomnul - de paing.
s-a făcut Luceafăr, să ne spună
taina fericirii de-a iubi.
versul lui hamletian răsună
pest timp: to by or not to by...
nu i-au dat odihnmă vârcolacii.
epoca nătângă nu l-a vrut.
El a tras în plug cu toti săracii
si acele cnuturi l-au durut.
dar visa istoria...istorii
pe papirus măiestrit a scris,
Doina lui - si Tara lui de glorii
au dumnezeiri de paraclis.
a murit acasă - sau oriunde.
prin pădurea vietii poate-i viu.
taina lui prin taine si-o ascunde,
totusi: a plecat prea timpuriu.
nouă ne-au rămas o frunte lată,
umerii si ochii lui adânci
si întelepciunea lui sculptată
pe-ale nemuriiri dure stânci.
la mormânt îi ducem pâine caldă
si-un ulcior, cu vin de Botosani.
muzele în Lacul lui se scaldă
când pleznesc harbuzii prin tufani.
mi-a rostit poetul o silabă
despre o legendă dintr-o stea,
apoi gândul si l-a sters în grabă:
- ce vă pasă, oameni buni, de ea ?
nu se cade să-l trezim din vise.
azi, MIHAI, este un print celest.
mai grăieste doar prin manuscrise
că aevea-i dus...mortua est...
|
George Filip 6/14/2010 |
Contact: |
|
|
