Sublinieri : Berliner Mauer - Zidul 20 de ani !
Si ce dacă au trecut douăzeci de ani !
Ori poate tocmai de aceea, 20 de ani în care am avut timp să ne uităm analitic, asa ca pe « gaura cheii » si să ranforsăm niste clătinări traumatice ori să ne retragem în zona meditativ-speculativă a interpretărilor neutre, în care compasiunea si regretul trecerii estompează .
Fac ce fac si mă întorc la politică-via istorie de data asta- dar tot politică, desi îmi promisesem să stau la distantă, nu numai dintr-o intentie neutralistă (ca să zic asa), dar mai ales , dintr-o lehamite cu « rădăcini » mult mai adânci decât oboseala vârstei, a experientei, a consumării existentei acesteia, pe care, sigur, nu mi-am ales-o - ca si cum ar fi fost posibil s-o fac, dar mi-am si asumat-o …..asteptând !
Interesant ; toamna aceasta se împlinesc 70 de ani de la declansarea războiului mondial - al doilea, bineinteles - si 20 de ani de la dezmembrarea Zidului, acea idiotică, dar malefică încercare de a tine omul în « cuscă » de a-i « legifera », cumva, conditionarea existentei, de a « sterge cu buretele » dictatorial sensurile majore ale sacrificării celor 42 de milioane de victime si eroi ……… !
Si si mai interesant ; reeditând « povestea » Zidului, reedităm redescoperirea conditiei umane si încercăm absurditatea « pipăirii » istoriei, a atingerii ei , asa oameni oarecare cum suntem, confruntăm niste adevăruri majore, unele traductibile, altele criptic expuse de evenimente a căror interpretare ne depăseste, cele mai multe acceptate pur si simplu. Si poate de aceea nu cred că stim să le « privim în fată » sau chiar dacă stim ne temem s-o facem.
Istoria în mers - ca să folosesc expresia favorită a lumii din care am venit, chiar dacă « mersul » ei se poticnea la fiecare cotitură - istoria în mers, zic, devine în asa hal gestul fiecărei zile că –i pierdem semnificatia, gestul larg se îngustează în ochii cotidianului si vrând-nevrând « plutim » în nestiintă ori si mai rău, în indiferentă :
»mare scofală » !
Să recapitulăm deci : În 1961, Walter Ulbricht, leaderul comunist al Germaniei răsăritene (RDG) si, evident, dirijat de conducerea moscovită a lui Nikita Hrusciov, dispune construirea, pe o lungime de 155km, a zidului « protector » al « raiului » est german, constructie « solidă » din beton, de 3,60 m. înăltime, completată cu sârmă ghimpată, baricade si pucte de control înarmate, precum vestitul « Charley » .
Ideea de ZID despărtitor ( protector ???) mi se pare tot atât de absurdă pe cât de inutilă s-a dovedit si este remarcabilă lectia istoriei din care, se vede, oamenii nu invată niciodată ; zidurile masive ale castelelor fiind întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, penetrate, faimosul zid chinezesc, (a cărei măretie o admirăm astăzi), nereusind să oprească hoardele mongole ….etc…..etc…. prabusirea fizică a zidului Berlinului fiind deci firească.
Si asa o si privim.
Acum !
Pentru că ceea ce s-a întâmplat în noiembrie ’89 în Germania si ceea ce a urmat iese din ritmurile firesti, structura social politică a lumii prezentata ca perfectiune ideatică s-a dovedit vulnerabilă, decor de mucava a unui spectacol rulat în automatismul debandadei morale si fizice, « statuie de marmură » pe soclu fragil, o făcătură impusă cu ferocitatea extremismului pentru care numai ce crede si vrea el este viabil.
Când premierul Ungariei, Nemeth parcă, despre care BBC zicea recent că este eroul uitat al evenimentetor ’89, deschide, în iunie, granita către Austria lăsând trenurile cu turisti est germani să iasă din dosul Cortinei De Fier
(Churchill a fost întotdeauna inspirat !), lumea a încremenit în asteptarea unui cataclism….si el a venit, dar nu cel de care se temea ci cel pe care îl spera !
Mai marii lumii, Gorbaciov si Bush (bătrânul) au tăcut, Iron Lady – Mrs. Thatcher - a acceptat « reluctantly » situatia , Mitterand, marginalizat n-a avut ce face, iar Helmut Kohl a actionat si tăvălugul eradicării a pornit : lumea « raiului » comunist s-a prăbusit, slavă Domnului, fără pierderi catastrofice.
Rămâne doar să spun că, NOI ROMĀNII, suntem datori o adâncă plecăciune în fata « baietilor » de pe tancuri care au plătit cu viata idiotenia paranoică a lui Ceausescu si dacă începem să uităm, să aruncăm o privire înapoi, lucidă, analitică, fără sentimentalismul nostalgic - firesc de altfel - al omului care acumulează ani si să recapitulăm cât de scump a costat « nebunia » unui secol de sperante zadarnice !
Maria Cecilia Nicu, North York
|
Maria Cecilia Nicu 11/6/2009 |
Contact: |
|
|
