Vară Indiană
Toamna a creat zilele mai scurte,
Vântul mătură rămăsitele de frunze,
Frigul se cuibăreste adânc sub piele
Cu clântănit de dinti si fiori prin sira spinării.
Toamna zăvoreste soarele îndărătul norilor grei
Si dă drumul păsărilor negre să domine cerul,
Înlocuind ciripitul cântătorilor de dimineată
Cu croncănituri aspre vestind urgia iernii.
Toamna mă simt schimbat ca o umbră dispersată în întuneric,
Un bagaj insignificant de amintiri,
Invechite obiceiuri, temeri si griji,
Gata de reciclare.
Toamna a creat si Vara Indiană
Cu copaci înrositi ce îmbujoreaza paloarea colinelor
Curgând în curs linistit zile calme furate din Paradis
Ca să usureze agonia păsirii în iarnă.
Metamorfoză
Albumul pozelor decolorate
Chipuri în alb si negru
Fete pălite pe cartonul scorojit
Tot mai mult se sterg din memorie.
Înstrăinată nostalgia vremilor trecute
În straie de purpură murind incet.
Privirea alunecă peste cartonase
Umbra degetelor deformate mângăie
Fata zâmbitoare de copil cu privire optimistă
Ce nu se regăseste în reflectia din oglindă
Schimbată dureros de-a timpului capricioasă
Metamorfozare.
Zâmbet înecat în duiosie
O lacrimă prelinsă pe obrazul de cârpă creponată
Uluirea întrebării nerostite
Sucumbată’n clătinarea capului plesuv
Reflectând filozofic asupra vietii
Acum când diagnosticul indică grav
Început de alzheimer.
Oracolul
Zatul intarit în umbre grotesti ca’n teatrul chinezesc
Munti, vai si carari de nea in filigram
Dantelând arabescuri pe fundul străveziu al cestii de cafea.
Aprind în jurul mesei ochi curiosi ca de copil
Ce urmăresc buzele batranei citind din cească
Oracolul meu.
Fără a astepta osânda din oracol
Inima mea zboară pe aripi largi de albatros
Peste seninul marilor oglinda
Ce multiplică talerul soarelui din neant
In chipuri de copii răzând.
.
Oh, tu inimă de hoinar
Ce te avânti cu usurintă’n univers
Si-mi îndulcesti noptile cu visuri ca’n bazme
Si mă duci cu tine în zbor printre stele de poleiala,
Uiti că-n vinele mele curg picaturi de plumb,
Ca pasii mei taraiti pe asphalt abia fac ocolul coltului de strada
Iar golul ce ma desparte de tine
Doare precum pruncul smuls din bratele de mama.
De pe buzele batranei
Fluide, vorbe tainice vor sa tălmăceasca un viitor enigmatic
Scufundat în nebuloasa obscura a necunoscutului
Incrustat in zatul de cafea.
David Kimel / Toronto
|
David Kimel 9/27/2009 |
Contact: |
|
|
