Scurtă istorie a Zilei Drapelului National al României
În 1834, când Tările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când constiinta natională cerea unitatea si libertatea tării, domnitorul Țării Românesti, Alexandru Ghica Vodă, a obtinut de la otomani învoirea de a pune steag românesc corăbiilor negustoresti si ostirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben si rosu), cel atribuit armatei era compus din trei (rosu, galben și albastru) și un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informatie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat si stabilit în Muntenia în 1830, profesor și director al Colegiului Sf. Sava din București 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol național cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa
În timpul revolutiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo democratică (1848 1849), 14/26 iunie, când a vut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național.
Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca: Frăția: Dreptate Frăție și dându-i denumire de stindard al libertății. O lună mai târziu, văzând cu nu s-a înțeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naționale, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis și roșu carmin. Ele vor fi dispuse vertical și vor fi aranjate în ordinea următoare: lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind. În Adunarea populară desfășurată pe dealul Filaretului din București, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluției, zi de mântuire pentru toată România, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălțat flamura cea mare tricoloră a națiunii române, a întregii națiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel național in 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz pina in 1862, a avut fîșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fîșia roșie sa fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală ,România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului National a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revolutionar a decretat ca Tricolorul - roșu, galben si albastru - să reprezinte steagul național al tuturor românilor; cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalitătii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect.
|
Mitel Popa 6/26/2009 |
Contact: |
|
|
