Interpretari : Kadâr
Din nou si din nou teroristii pestilentiază omenirea cu acte de groază care au semnificatie numai în lumea lor îngustă si lipsită de orizont.
După evenimentele petercute acum o lună în Mumbai gândul m-a dus înapoi la piesa lui Victor Ion Popa Tache, Yanke si Kadâr. Micul lui orasel de provincie simboliza cum nu se poate mai bine viata si oamenii dintr-un târg oarecare, iar personajele principale din piesă au dat chip celor trei ramuri ale credintelor monoteiste: crestinismul, judaismul si musulmanii.
Cine ar fi crezut că timpul avea să transforme îngăduinta noastră la această comedie care ani în sir ne-a făcut să rădem cu lacrimi în ochi urmărind prietenia si devotamentul acestor fiinte pentru amicul si vecinul lor de ani ca si compasiunea ce-o aveau unul pentru celălalt cu toată diferenta caracterelor, traditiei si religiei fiecăruia?.
Cum ar fi fost posibil să nu admiri pe modestul Kadâr care în final reuseste să convingă prin viclesug pe Tache si pe Yanke să dea voie copiilor lor să se căsătorească?. Din păcate, după căteva decenii de râs nevinovat, astăzi Kadâr nu mai este acelas.
Kadârul zilelor noastre a încetat să mai fie împăciuitorul simpatic din trecut, nu-si mai frământă în nopti mintea cum să-si ajute vecinii si nici cum să rezolve impasul copiiilor cu sfaturi bune si solutii practice. Kadâr de astăzi a parvenit datorită aurului negru si acum crede că e îndreptătit să obtină o pozitie de comandă în lume, pentru că, la urma urmei,. orice se poate cumpăra cu bani.
Si dacă pentru unii banul nu e sufficient ca săi momească, Kadâr, atunci întrebuintează siretenia, asa cum a facut-o si în trecut cu Tache si cu Yanke care în naivitatea lor au considerat ca adavărată istorioara îndrugată de el. Astăzi, folosindu-se de naivitatea copiiilor de scoală, promitând povesti fanteziste din altă lume, Kadâr a reusit să schimbe pe multi dintre ei în criminali de duzină, înrâiti precum animalele sâlbatice împotriva civilizatiei si a umanitătii, împărtiind lumea în două tabere: musulmani si infideli.
Ce a putut oare schimba pe Kadârul cunoscut de noi? De unde atâta ură si dorintă de răzbunare pe o omenire care i-a fost binvoitoare si care a încrecat să-l ajute? Unii sustin că sărăcia regenerată din timpurile cele mai îndepărtate, altii spun că politicienii din trecut au gresit împărtind lumea arabă în tări si regiuni care au neglijat diviziunea etnică a populatiei locale. Sunt unii care cred că totul se datoreste creerii statului Israel. Eu care sunt necunoscător în treburile politice, cred că adavărul e altul:
În ciuda aurului negru si a bogătiilor acumulate, Kadâr vede că avansarea evolutiei tehnice aduce schimbări remarcabile si rapide în intreaga lume.
În trecut schimbările erau lente si în lumea lui Kadâr, numărul celor care urmăreau si aveau cunostiintă de cele ce se întâmplă în afară, era foarte mic. Odată cu revolutia informatică de pe glob, a televiziunii, a internetului si a difuzării instantanee a stiriilor de oriunde, Kadâr a intrat în panică.
Lumea lui, stilul lui de viată, traditiile, cultura si religia lui aveau să fie adânc zdruncinate de avalansa de informatii opuse în întregime conceptiei lui. Pe ecranele televizorelor, a cinematografelor, a telefoanelor celulare si a blueberilor, omeni de rând din lumea întreagă puteau să fie văzuti trăind o viată diferită de a lor, în case spatioase, conducând masini luxoase în orase moderne. Femeile profesează alături de bărbatii lor în functii înalte si de răspundere, copii merg la scoli luminoase, fermele sunt prospere si magazinele sunt îmbelsugate.
Cine nu doreste o viată ca aceasta? Imaginile acestea aveau să calce în picioare fortăreata lui Kadâr si nu de către forte din afara lumii lui, ci din interiorul ei. Kadâr stie că nu poate îngădui să se întâmple asa ceva si atunci a hotărât să se împotrivească. Cu toată forta lui trebuie să se opună lumii de afară, a culturii de afară si a celor care sunt în avantgarda ei. Ura lui mocnind în process a împrăstiat-o ca veninul în sângele fiilor lui împingândui să distrugă tot ce e străin, ucigând si călcând în picioare cu cruzime necunoscută în lumea modernă, la întâmplare, oameni nevinovati si copii, cetăti de cultură si opere de valoare, desi e constient că toate acestea nu vor ajuta la nimic. Cu toate bombele, măcelurile si teroarea stărnită de el, trăieste cosmarul neputintei lui de-a opri primăvara libertătii la pragul vizuinii lui.
Până în una alta ne aflăm însă în stadiul în care replica lui Kadâr din piesa lui V.I.Popa “Turca plăteste…” a căpătat o neasteptată semnificatie.
David Kimel / Toronto
|
David Kimel 12/28/2008 |
Contact: |
|
|
