Calator prin Romania - oameni si animale
Numele meu este Sanda Pop, sint din Cluj-Napoca, si va scriu fiindca doresc ca sa va aduc la cunostinta un fapt trist care pe mine m-a dezamagit si mi-a confirmat ceea ce multi dintre noi vedem: in alte tari se simte cum omul sfinteste locul, iar in Romania, spre durerea mea, prostia, banii, indolenta si nesimtirea sfintesc locurile!
Imi sustin afirmatia prin urmatoarea povestioara:
Mi-am petrecut o parte din concediu in zona Retezat si, fiindca distanta este mica, eu si prietenul meu ne-am propus sa vizitam REZERVATIA DE ZIMBRI din Hateg. Mama si tata m-au dus in urma cu ani de zile pe acolo si imi aduc aminte de niste exemplare uriase, multe caprioare, mistreti, ursi, ordine, animale grase si sanatoase, habitate civilizate si curate. Doamne, ce mi-a fost dat sa vad acolo!!!
Cind am intrat, cu greu am observat un tarc in care sint trei sau patru ciute mici, slabe, mincate de purici, fara umbra si fara apa sau mincare, pe niste calduri de cel putin 32 de grade. Suparati si intrigati de ce am vazut, ne-am continuat drumul spre tarcul cu zimbri. Ce credeti ca am vazut in drumul nostru? Cel mai trist si chinuit urs care exista pe Terra! Statea intr-o cusca de 3 pe 3 metri patrati, fara apa, fara mincare, pe ciment, in mizerie, cu o cusca din gratii metalice care cred ca aveau 50 de grade!!!
Am plins linga cusca lui si mi-am dorit sa am un pistol sa-i curm suferinta! Ce v-a facut, oameni buni, acel urs de-l chinuiti asa? Cum dormiti linistiti noaptea? Cum de va rabda pamintul?
Asta nu este tot, la tarcul zimbrilor am gasit patru vacute slabe cu blana pe post de zimbri. Fara mincare, fara apa, in mizerie. Iar peste drum de tarcul lor, doua custi cu circa 10 fazani tinuti in soare, din nou fara apa, fara umbra, gratii de metal incinse de la caldura.
Am iesit din aceasta oroare umana si ne-am interesat despre situatie la un localnic.
Citez: Pai cu mincarea animalelor isi cresc ei porci si vaci, iar la urs ii dau sa manince urzici! Noroc ca-i mai duc eu apa, ca altfel moare de sete. Au avut un mistret, dar cred ca l-au mincat, fiindca intr-o noapte a disparut (s-o fi evaporat sau poate ca, fiind foarte slab, a iesit printre gratii). Eu cind pot ii mai duc la urs mere si coji de lebenita, insa saracul ii amarit si la astia nu le pasa de el.
Cine este rau cu animalele sigur este rau si cu oamenii! Asta va pot garanta. Nu inteleg ce se intimpla acolo? Au padure, au finate, au taxa de intrare! De ce nu le fac niste conditii decente de trai? Nu pot sa faca din birne de lemn un tarc mai mare pentru urs? Sa-i duca apa in fiecare zi? Sa-i dea de mincare? Daca nu, de ce nu le dau drumul animalelor in padure? De ce le chinuiesc? Vedeti, omul sfinteste locul, si la rezervatia din Hateg nu lucreaza oameni, ci niste bestii care primesc salariu si care probabil se cred niste buni crestini.
Am plins, am fost si sint trista fiindca realizez cum sistemul ne transforma pe unii dintre noi in neputinciosi! La cine sa ma pling? Cine controleaza?
Ne asculta cineva? Pot eu sa ma ocup de rezervatie? Nu, OCOLUL SILVIC HATEG este acolo sef si nu poti sa te atingi de ei, fiindca sint pusi in posturi de diferite persoane si-si vad doar de interesele lor; lupul este paznic la oi!!! O tara in care oamenii isi bat joc de copii abandonati, care fura din aziluri de batrini, care-si bat joc de animale, nu-si vad de handicapati sau de bolnavi, fura tot ce se poate, mint, insala, sint lenesi etc. este o tara trista. Este o tara frumoasa Romania insa este pacat ca-i locuita. Am scris aceasta scrisoare cu speranta ca poate cineva (un ziar, un post tv sau radio) care are cit de cit un instrument de lupta o sa faca ceva si o sa ajute niste suflete chinuite.
Stiu ca in aceleasi situatii sint si gradinile zoologice de la Turda, Sibiu etc. si ma intreb de ce nu le inchidem? Daca nu avem puterea si vointa sa ne ocupam de ele, atunci sa eliberam animalele si sa inchidem aceste inchisori groaznice.
Va multumesc anticipat pentru ca ati avut rabdarea sa cititi aceste rinduri si va doresc in continuare multa putere de munca si sa nu simtiti dezamagirea pe care am simtit-o eu.
Cu stima,
Sanda Pop”
|
Sanda Pop 8/30/2003 |
Contact: |
|
|
