Emigrare : Fidel Cazaniei
Poporul roman a ramas si astazi fidel Cazaniei si Pravilelor de acum 300 de ani si , parca nu are curajul sa infrunte provocarile modernismului.
Cei care au lasat totul in urma, copii, sotii, parinti si prieteni doar pentru a le fi mai bine au ajuns sa-si piarda identitatea in schimbul laptelui si mierii visate. Foarte multi dintre ei au intr-adevar, situatii de invidiat, familiile lor s-au integrat perfect in marele "sin fin" al societatii adoptive si totusi, fiecare viseaza la branza cu mamaliga. si in perioda alegerilor chiar si pe pamant strain la un mic.o bere si niste manele lautaresti.
Cu toate acestea, romanii continua sa fie tristi, sa viseze la emigrare, ca apoi sa viseze la intoarcerea acasa. Mergand prin satele romanesti , unsprezece luni din an vezi tristetea la portile caselor.
Este usor sa identifici in ce tara au emigrat copiii celor de pe marginea drumului , dupa drapelul atarnat la streasina casei, unde acum un sfert de veac se intindeau suncile si jamboanele de porc afumate. Privind panorama postdecembrista trebuie sa invatam macar acum si sa acceptam ca suntem nu numai o generatie de sacrificiu, ci si una pierduta.
Nimeni din politicienii romani nu vrea o intoarcere acasa a romanilor. Ar insemna pentru Romania inca doua milioane de someri si tot atatea probleme. Ar trebui ca romanul sa invete sa fie el insusi, sa-si ridice fruntea si sa-si vanda cat mai scump pielea. De ce romanul a emigrat este probabil problema tabu al guvernarilor anterioare. Emigararea in masa a romanilor a adus o usurare sociala a statului roman pe deoparte iar pe alta scutirea de proiecte viabile, un plan de pensii si intaratarea capitalismului salbatic contra clasei muncitoare haituite.
Iata-ne intr-o U.E.generoasa care ne-a primit cum a putut clasa muncitoreasca ce dorea sa ajunga in Paradis (parafrazand unul din filmele lui Antonioni parca) sau niste versuri scrise pe un servetel intr-o cofetarie iliesciana:
"Sir dupã sir, trecând din vis în vis,
Sãrãcimea românã se duce-n paradis,
Cã heruvimii, dupã cum se stie,
Habar nu au de spaclu ruletã sau mistrie."
Marea maree a romanimii ce a invadat occidentul nu a venit pregatita sa fie ca Manole de la Curtea de Arges ci se prezentau pe santierele spaniole cu tupeu raspunzand patronilor ca stiu sa faca "orice". Romanii nu stiau ca acesta meserie nu exista. Si cum nu stiau cum se zice la mistrie pe limba telenovelei inganau precum Gulita a lui Coana Chirita "mistri...on, zugrav... ision". Incet, dar sigur noua clasa a miticilor romani s-a inrolat in "colhozurile" spaniole ca mana de munca ieftina si nepragatita.
Si spaniolii s-au lasat pacaliti, sau poate chiar i-am pacalit. Ingineri, fosti militieni, tinichigii auto, brutari, ciobani, lucratori pe la caile ferate... s-au transformat in oameni de nadejdee ai monarhiei caramizilor spaniole asa cum fusesera programati de catre sloganurile cincinalurilor noastre trecute. Spania a insemnat pentru multi dupa anul 2000 refugiul intr-o democratie autentica si nu originala. Spania a insemnat o scoala de viata transformand gloata noastra si educand-o in a fi mai toleranta. I-a invatat sa poarte castile de protectie pe teasta si sa se spele pe maini cand patronul i-i ducea la restaurant in pauza de masa si sa fumeze si un puro (tigara de foi) ca un mic burghez..., Spania, Spania..!.
Muncitorii romani s-au transformat intr-un test al viitoarei democratii romanesti care va domesticii sigur apucaturile animalice ale capitalistior feroci ramasi in tara cu biciul intr-o mana si diplomatul in alta. Clasa muncitoare romana a invatat aici sa se respecte pentru ca a fost respectata. Stie care-i sunt obligatiile si drepturile.
Poate de aceea romanii supti acum de seva puterilor si aruncati la groapa gunoiului istoric de catre o economie spaniola care a ajuns la tarm vor dorii sa vina in tara. Dar nu vor mai manca din surfertasele din aluminiu si dormii in baracile de placaj ca cele din reclamele despre consumul de coniac ce uneste. Si cum patronii de pe malurile Dambovitei, Dambului, Ariesului si alte ape nu vor putea sa se adapteze cerintelor noii clase muncitoare vor fracasa, producandu-se convulsii sociale in viitori ani.
Romania nu intinde o mana de ajutor somerilor romani din Iberia de dragul concetatenilor.
Ci smechereste stiind ca vor venii gata si bine pregatiti de acolo vor fii mai buni de folosit decat indienii si pachistanezii ce vor zgaria la portile europenelor din est. Asa vom parea umani, salvand inecatii cu fire de paie.
Normal statul roman ar trebui sa creeze un organism oficial care sa se ocupe in mod expres doar de problemele emigrantilor romani atat a celor care se reintorc cat si a celor care vor ramane in exteriorul tarii si sa fie subordonat Ministerului Muncii si Securitatii Sociale si sa fie corelat cu toatele instantele locale In aceasta noua forma se pretinde in a ajuta emigrantii intr-un proces de integrare in societatea de origine. Ar trebui creat un statut special pe o perioada de pana la doi ani a celor care se reintorc in tara lor de origine, prin care sa fie protejati in mod expres de un pachet de legi ca un imprumut bancar cu interese financiare zero sau minime. Un salariu sau ajutor de somaj pana la integrarea efectiva in munca, o renta activa de integrare in societate.
In cazul romanilor reintorsi ar trebui sa primeasca din partea statului plata cumulata pentru perioada de somaj care corespunde zilelor muncite legal in statul in care a prestat munca. In cazul celor care se reintorc din tari din afara UE taxele vamale ale obiectelor cumulate si aduse sa fie zero. Sprijinirea creeri de mici afaceri si noi activitati ce genereaza noi posturi de munca, reducerea intereselor si a creditelor, asistenta tehnica si formare profesionala si a celor care se transforma in mici patroni. Omologarea si convalidarea tuturor titlurilor si studiilor din sistemele educative obtinute in tarile din care provin in timpul emigrarii. Crearea de burse speciale gratuite chiar pentru copii celor reintorsi in tara.
Romanii stiu ca nimic din toate astea nu-i va astepta acasa cu masa pusa si deaceea tot spera miracolul ca Madridului sa-i fie atribuita organizarea jocurilor olimpice din 2016 si vreo noua expozitie ca ce de la Zaragoza... Vor fi suficiente cateva petice pentru carpirea pantalonilor inca o decada si intoarcerea in tara trimfal. Vor venii acasa chiar daca au fost candva provinciali, aproape de mega-capitala Bucuresti intr-o vila construita de spanioli sau italieni, cu un stil si o imagine substantial imbunatatita, traind dintr-o pensie adevarata (si nu neaparat privata) a statului european unde si-a rupt cocoasa muncind.
Diferenta intre cele doua milioane de spaniolii emigranti care s-au intors pana la sfarsitul secolului trecut si romanii ce vor marca viitorul deceniu va fi uriasa. "Los indianos" acei spanioli ce dupa ani si ani se reintorceau in satele din care saraci fugisera de foame si franchism reveneau oferind, construind parca datori colectivitatii lasate la vatra, bilblioteci, biserici, scoli, spitale, case sociale pentru persoanele de varsta a treia si chiar cartiere.
Romanul de moment construieste o casa cu inca doua -trei camere mai mult decat vecinul de peste drum care lucreaza in o alta tara ca el.
Sau isi cumpara o masina mai tare cu cateva mii de euro. Si astea se datoreaza cu siguranta reticientei de a fii invatat si crescut intr-o societate unilateral subdezvoltate care ne-a vaccinat cu ura.
Romanii din tara in loc sa fie stimulati de cei care vor (au) veni cu o prosperitate economica si sa-l ajunga in binestare vor trage in jos dorind ca vecinul sa pateasca ceva si sa fie la fel ca el de sarac... o iluzorie lume ancestrala, Romania profunda.
|
din Spania, Alexandru Petrescu 8/23/2008 |
Contact: |
|
|
