Maria, Mama
Lumea tot mai amara, ce o stricam, Fecioara,
Acoper-o cu Pruncul, cu Taina-Ti, si Vesmantul,
Si liber precum caii, sa zburde si Cuvantul
Ce naste, si mangaie a pruncilor povara –
Cu cat, nevinovata, intreaga noastra vina
Ne duce mai departe de Domnul, si de Tine,
Cu-atat ne-mpartaseste, si scalda in Lumina,
Si –n locul nostru faca, ce nu mai stim - un bine –
Tot mai grabiti, ne-asteapta, mai lacomi, ne rasare,
Tot mai satui, ne rabda, nemultumiti, ne poarta,
Si roua cea de sange, si lacrima, de sare,
Spre tinda Casei Tale, tocmeste-ni-le poarta –
Maicuta, cum e mama, si ea, cum e pamantul,
Maicuta, cum e mama, si ea, cum este cerul,
Hraneste-ne cu sanii, infasa-ne cu vantul,
Ca si noi iti vom trece, prin inima, ca fierul –
Si Caini, si rai, si Iude, si furi cazand intr-una,
Si doar desertaciune pe inima Ta pura,
Ingaduie, Maicuta, sa-Ti gangurim cununa
De-ati fi copiii care in lut, te dau de-a dura…
|
