Hram la Mănastioara
In fiecare an, în luna august, ortodoxismul românesc serbează, în felul lui, la început de august, Probajele sau Schimbarea la Față, prilej cu care, într-o serie de sate din Modova au loc hramurile. Un astfel de sat este Mănăstioare, din comuna Udești (Bucovina), situat într-o zonă pitorească, la margine de codru des. Sătucul, aproape "uitat de lume"(are vreo 20 de locuințe), intră în sărbătoare, după ce, cu câteva zile înainte, gospodarii se pregătesc intens pentru eveniment. In bucătării, în cuptoare cu foc de lemne, în oale de lut, fierb sarmalele, învelite în foi de viță de vie, de frunze de hrean sau frunze de sfeclă. Aceleași cuptoare vor coace rumenele cărnuri și plăcinte, cu brânză de vaci sau de oi, având în compoziție nelipsitul mărar, ce le conferă un gust deosebit. Din te miri ce colț de țară apar rudele, invitate sau neinvitate, căci este prilejul reântâlnirilor. Bisericuța acestor locuri își are hramul od ată cu hramul satului.
Construită în totalitate din lemn, are îmbinările, de la capete, realizate în model tip "coadă de rândunică", fără a folosi cuie metalice, Aceastră construcție miniaturală are un farmec aparte, mai ales în luminile toamnei, când frunzele copacilor din jur sunt roșii, galbene, portocalii, sau de alte culori complementare. Imaginea de vis o putem surprinde dimineața, când soarele trezește la viață întinse teritorii.
Legenda spune că atunci când tatăl lui Ștefan cel Mare a fost omorât la Reuseni (sat din apropierea Mănăstioarei), Ștefan, copil fiind, a fost repede ascuns de apropiații celui ucis în codrii Mănăstioarei. Zadarnic l-au căutat ucigașii pe Ștefan răscolind pădurea.
Salvarea lui a fost un stejar scorburos, care i-a fost adăpost în calea răzvrătiților, până când aceștia s-au săturat să-l mai caute. Mai târziu, când Ștefan a urcat pe tronul Moldovei, una din grijile sale a fost să construiască o bisericuță pe acel loc, din lemnul stejarului salvator. In zilele noastre locul cu pricina (se spune) este chiar locul unde se află bisericuța (sub formă de corabie), în poienița din pădure.
In ziua de miercuri, 6 august a.c., în pădurea Mănăstioarei, în preajma bisericuței, încă de dimineață, și-au făcut apariția sute de oameni. Printre copaci zăresc multe căruțe, zeci de autoturisme, care au adus pe cei ce an de an vin aici pentru purificarea sufletelor lor, din nevoia de "încărcare a bateriilor" cu energia locului, deloc de neglijat.
Parohul bisericii din Plăvălari (de care ține și Mănăstioara), împreună cu preoții din Udești, Chilișeni, Reuseni,, Bosanci, Bursuceni și Ipotești, a oficiat slujba religioasă în curtea bisericuței. Undeva, în fața "puhoiului" de ascultători, semnalez prezența primarului de Udești, Mihai Moraru, cel care, cu câteva zile în urmă, era "coordonatorul" lucrărilor de reamenajare a drumului ce duce la Mănăstioara.
La finalul slujbei, cei prezenți sunt asaltați cu bucate și băutură. "Misiunea" este indeplinită de cei ce dau de pomană pentru sufletule morților lor.
Printre bucate, la loc de cinste este coliva, servită de pe platouri mari, unde semnul crucii a fost trasat cu strat gros de pudră dulce, mărginit, din loc în loc, de bombonele sferice de toate culorile. Fiecare servește cât poate, restul ..."la ghiozdan", pentru acasă.
In amurg sângeriu părăsesc locul, nu înainte de a observa că grupurile, grupulețele de oameni încă mai zăbovesc prin poenițe, la taifas cu țuică de prună.
Impresia mea finală a fost (atunci) că hramul din sat s-a mutat în pădure.
|
Liviu Popescu 8/19/2003 |
Contact: |
|
|
