Ada Brumaru
Ada Brumaru, marea Doamnă a muzicologiei românesti, ne-a părăsit !
Mi se pare incredibilă acceptarea aceste absențe impuse, care confruntă logica evidenței cu o realitate imposibilă. Pentru mine, dintotdeauna a existat în muzică Ada Brumaru, încă din timpul tinereții mele îndepărtate acum, când am zărit-o prima dată, pe peronul Gării din Sinaia, concretizându-se astfel imaginea unui nume deja celebru la începutul anilor 60. Au existat aceste impresii până de curând, la serile muzicale ale ultimului septembrie enescian festivalier, ultima noastră întâlnire. De neuitat arta conversațiilor Adei Brumaru, firesti, elegante, spirituale, împodobite cu opinii extrem de particular nuanțate. La fel si vocea usor cântată, confesiv-intimistă, în emisiunile radiofonice, însoțind rostiri despre artă si artisti, nicicând comparabile, sau impresionant delicatele apariții de rafinament si profesionalism la televiziune, chiar dacă subiectul era profund si grav (operele lui Wagner, de neuitat) sau destinat unei subtile caracterizări pasagere (despre Valentin Teodorian de pildă). Si, mai ales, lectura cărților sale dedicate marii muzici romantice, clasice, dar si pelerinajelor prin lumea evenimentelor artistice, întâlnirilor memorabile si audițiilor ce o impresionaseră. Volume marcate prin gândire si stil, trăsături întotdeauna întâlnite si în bogatul fragmentarium publicistic oferit cititorilor timp de o jumătate de secol. Ada Brumarua intrat si a locuit în lumea muzicii fără ostentație, fără să i se audă pasii, devenind călăuză a minții si inimii sensibile la armonios sau spirit-idee. Apăra Frumosul ca principiul existențial, fără gesturi spectaculoase, fără a rosti sentințe, cu o delicată gravitate a asumării verbului, usor si totusi neiertător în fața compromisului, evadării din estetic si calitate. O frază spusă de Ada Brumaru avea capacitatea de validare sau, dimpotrivă, de corectare a creației, interpretării, destinului unui artist. Am considerat că a fost mereu modelul de urmat pentru noi, ceilalți din breaslă, care nutream afecțiunea admirativă pentru această Doamnă a melodiilor modulate cu particulară personalitate. Exista în demersul său rafinament, stiință, siguranță a valorilor, dar de povestitor si o nesfârsit de delicată modalitate de comunicare elegantă si elitară totodată cu semenii. Ar trebui să asezăm, sub numele Adei Brumaru care, neasteptat, ne-a părăsit acum, o floare de crin, semn regal de unire a clipei frumoase cu vesnicia
|
Grigore Constantinescu 7/8/2008 |
Contact: |
|
|
