Toamna Vietii
Toamna vietii ne-a ajuns
Ca-un amurg senin de soare,
După truda roditoare
Ce nu spune că-i de-ajuns.
Toamna vietii e în noi
Ca si’n frunza’n roz pictată
După vara’ndelungată
Ce-a trecut-o’n vânt si ploi.
Toamna ne-nsoteste’n pas
Ca si umbra pretutindeni
Fără temere de nimeni
Zi si noapte’n orice ceas.
Toamna, toamnă, dă-mi răgaz
Să mă odihnesc la soare
Pe izlazul plin de floare
Scufundat în sfânt extaz.
Fă-mă toamnă să gândesc,
Să cern zilele trecute
Prin păcat sau prin virtute
Împăcat cu trai lumesc.
Toamnă dă-mi senin de-o zi
Captând din izvor clestarul
Să-mi spăl terfelit altarul
Curătit l-oi regăsi.
Toamna-mi scrie epilog
La un tom cu multe file,
Note strânse’n lant pe zile,
Parafate „Necrolog”.
Iarna in munti
Muntii mei cu fruntea albă,
Vâi cernite’n catifea
Deschizându-mi pas în salba
Ce se’nlântuie în nea,
Mă orbesc cu diamante,
Crângi crustate în cestar,
Flori de ghiată, nestemate
Creatiuni de făurar
Munti plesuvi cu fruntea rece
Inăltându-se’n azur,
Scrutând zările semete
Din zori fragezi, păn’amurg,
Cu tăcută clar viziune
Tineti taina vietii’n veci
Si a lumii’ntelepciune
O filtrati printre poteci,
Sunteti plini de măretie
Cu alb-ninsul des brădet
Ce se schimba’ntr-o ferie
Când vă văd si când vă trec
Vă simt azi tot mai aproape
Păsind plin de-adânc fior,
Că de voi cănd m-oi desparte
Î-mi va fi nespus de dor.
David Kimel
Thornhill, Ontario,
|
David Kimel 7/5/2008 |
Contact: |
|
|
